191 matches
-
bineînțeles fără nici un motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a ne gândi să-i stricăm fericirea casnică. Dar această boală mai rea decât toate vine câteodată așa din senin. Astfel, dânsul n-a mai vroit nici în ruptul capului să călătorească mai departe în tovărășie cu noi după itinerarul ce ne propusesem. El a declarat că rămâne încă câteva zile la Chamonix, pentru ca femeia lui să-și recâștige puterile și că de acolo pleacă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și soare, de atâtea dealuri suite și văi scoborâte, d-apoi iubitul meu tovarăș mă întrecea cu mult; parcă era Negusul în persoană, descălecat proaspăt din Abisinia. Am vroit un moment să mă dau pe față, ca să mă spăl de această nedreaptă clasificare etnică, dar Negruzzi m-a oprit. Lasă-i, dragă, în credința lor. Ei, când s-or duce acasă, au să se laude că au văzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
munți mult mai mari și mai variați ale cărora păduri de verdeață se reflectează în el și-l colorează. Plutind pe undele transparente și fără nici un creț ale lacului, mergeam așa în neștire ca într-un vis și aș fi vroit parcă să merg așa la nesfîârșit, atât de dezmierdătoare pentru ochi și suflet e această legănare pe vestitul lac împodobit nu numai de natura splendidă ce-l înconjoară, cât și de misterioasele legende, ce-i poetizează istoria. Cu părere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în mine o comoară pe care n-aș fi destăinuit-o nimărui în lume și mai cu samă ei; zic mai cu samă ei, căci nu știu pentru ce aș fi vroit mai curând să mă aflu în gura unui lup decât în fața blondei copile, a cărei ochi mă făceau să-mi pierd cumpătul cu desăvârșire. Explice oricine această contrazicere a sufletului omenesc: să te simți atras de o ființă și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă aș dobândi orice alt bine pe pământ. Dacă nu, ei! atunci voi și eu unul dintre acei mulți ce și-au pârlit aripele ca Icar, vroind prea să se apropie de soare. Totuși, voi avea mângăierea că în timpul urcărei mele spre astrul arzător și al recăderei pe prozaicul pământ, voi fi avut momente de uitare a multor necazuri ce amărăsc zilnic viața omenească și aceste momente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fostei gubernii a Basarabiei, le consideră ca o violare neauzită împotriva dreptului de autodeterminare a unui popor care și-a câștigat drepturile cu atâtea sacrificii. Sfatul Țării își exprimă convingerea fermă și credința nestrămutată că poporul ucrainean eliberat nu va vroi să sugrume politicește și economicește popoarele libere ale Republicei Moldovenești. Pentru conformitate, Secretar al Sfatului Țării, B. Epuri 67 1918, martie 16/29, Chișinău. Instrucțiuni date de guvernul Republicii Poporane Moldovenești și de Sfatul Țării, delegației care pleacă la Kiev
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
parte din bucătărie grajd și șură în chirie cu luna și cari m-am alcătuit să plătesc opt galbeni pe toată luna păr când mi s-ar da în stăpânire casele mele pe care dumneaei spătăreasa cu așa ră credință vroește a le ține15. Lucrurile tărăgănează incredibil de mult (până la 26 octombrie 1858), așa încât familia Eminovici va sta o vreme în aceste condiții, plătind și chirie, deși era de drept proprietară de case în același oraș. Ca să poată în sfârșit achita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gâtul unui clondir ce ținea loc de sfeșnic. Ce vizunie - și aici, aici petrecea el vara și iarna. Iarna, de gerul cel amarnic, trăznea grinda în odaie, crâșcau lemnele și pietrele, vântul lătra prin gardurile și ramurile ninse; ar fi vroit să doarmă, să viseze dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjinea ochii. Surtucul lui pe lângă acestea era mai mult urzeală decât bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de râdea pare că și vântul în urma lui. Oamenii căscau ironic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
puternic să fi fost pentru vremea lui, în care alte state cu întindere de zece ori mai mare erau mai slabe decât Moldova, contra Turciei sau a Spaniei din vremea aceea n-ar fi putut rezista decât în defensivă, decât nevroind la strâmtoare, pentru a le face sminteală, căci la gol nu îndrăznea."113 De unde și "testamentul" lui Ștefan cel Mare privitor la viitoarele capitulații față de Poartă, prima fiind încheiată la 1511 de către Bogdan, prin care se stipula că "Moldova e
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară, Cea-ntâi surioară Care s-a ivi Mâini în zori de zi Aducând bucate La soț ori la frate. Deci dacă vroiți Ca să isprăviți Sfânta mănastire Pentru pomenire, Noi să ne-apucăm Cu toți să jurăm Și să ne legăm Taina s-o păstrăm: Ș-orice soțioară, Orice surioară Mâini în zori de zi Întâi s-a ivi, Pe ea s-o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fu mai spontan, și-l trase înapoi. - Ce câștigi? l-am întrebat, cu îndoiala celui care simte că pierde. N-ar fi mai bine să votăm amândoi? Poate că se poate! - Deci, sigur că se poate, dar uite că nu vroiesc. Nu rabd ca această Justiție care mi-a fript zilele, să mai și vorbească pe ungurește, ca brazda noastră strămoșească să fie cotropită de cei ce n-au izbutit să ne-o ia pe cale militară, ca ultima fabrică să instre
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
de vibrațiunile vocii proprii, de anumite intonațiuni, care parcă îi mișcau inima, îi umpleau ochii cu lacrimi"... (Numa Roumestan, p. 26) Cît de puțin însemna pentru Numa Roumestan ideea, se poate vedea din următorul fapt: Napoleon III, cunoscîndu-și omul și vroind să-l dreneze, îi propune lui, legitimistul intransigent, un fel de primărie sau așa ceva... Numa, încîntat, se pune să-i scrie o scrisoare de mulțumire. "Vandeian al sudului, crescut în credința monarhică și în cultul respectuos al trecutului, eu nu
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
a secolului al XX-lea (H. Tiktin, Gramatica română, I-A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine), forma este înregistrată ca o simplă variantă, fără nici o luare de poziție normativă: "pe lângă a vrea se utilizează foarte mult și a voi (vroi), prez. voiesc (vroiesc)" (Tiktin, ed. a III-a, 1945, p. 122). Interferența paradigmelor e produsă de identitatea semantică și de apropierea fonetică a celor două verbe. De fapt, situația e ceva mai complicată, întrucât etimologia lui a voi este controversată
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
XX-lea (H. Tiktin, Gramatica română, I-A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine), forma este înregistrată ca o simplă variantă, fără nici o luare de poziție normativă: "pe lângă a vrea se utilizează foarte mult și a voi (vroi), prez. voiesc (vroiesc)" (Tiktin, ed. a III-a, 1945, p. 122). Interferența paradigmelor e produsă de identitatea semantică și de apropierea fonetică a celor două verbe. De fapt, situația e ceva mai complicată, întrucât etimologia lui a voi este controversată (a fost explicat
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
o bună parte literare: din Camil Petrescu, Arghezi, Ion Barbu) de vream (vroiam - 556.000 de atestări; voiam - 308.000; vream - 19.500). Raportul numeric nu se păstrează în cazul formelor de mai mult ca perfect (vroise) sau de gerunziu (vroind), ale căror atestări sînt inferioare numeric formelor corecte. De altfel, pe unele forumuri din Internet se poartă discuții îndîrjite despre aceste forme: se înfruntă susținătorii normei (care citează dicționare și îndreptare și cunosc destule despre originea fenomenului) și cei ai
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
lui Stere și de către acesta (vizitarea potențialului arbitru), dar insistă mai ales asupra "acoperirii" lor cu "minciuni". Articolul se încheie cu o referire la scrisorile publicate de C. Stere și martorii săi în presa oficioasă, în care este acuzat că "vroiește a se deroba, a fugi, de frica, se vede, a teribilulșuiț matamor Sterea nihilistul". Scorțescu declară că pînă atunci avusese cinci "afaceri de onoare" și că "de două ori a fost pe teren, însă întotdeauna cu adversari bine cunoscuți, de
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe butonul de aceeași culoare. La etaj, rămăsese doar o singură linie: Linia lui. Vroi să rămână în lift și să se întoarcă, dar alți pacienți îl împinseră în coridor. Ceva se răzvrăti în el și vru să-și părăsească Linia, să iasă din ea, să pășească în stânga sau în dreapta. Dar nu se mai putea
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
acceptul. Stolnicul Vasile Glodeanu este și el păsuit cu desființarea salhanalei la 23 martie 1850. Departamentul Lucrărilor Publice prezintă la 27 august Isprăvniciei jalba înaintată de Vasile Glodeanu și Mihălache Iotu care „s-au jăluit acestui Departament că isprăvnicia ar vroi să le desființeze zalhanaua ce o au făcută de mai multă vreme în marginea târgului Huși supt cuvânt că ar fi primejdioasă de foc, ar strica aerul orașului și ar pricinui necurățenie pe ulițe.” Obștea târgului prin jalbă arată utilitatea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
chiar elegant, om pe la 40-50 de ani. Cum explica el, nu era chip să nu înțeleagă și cel mai tare de cap. De multe ori, în lipsa lui Artachino îl rugam să vină să ne corecteze la desen, nu ar fi vroit să-și supere colegul, însă mult rugat de noi cade și după felul cum ne explica parcă ni se limpezeau ochii, parcă ni se desfunda mintea. De cele mai multe ori spusele lui erau tari, noi însă îl iubeam pentru că ne era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la data aceea, 1915, era profesor de desen la Gimnaziul "Ștefan cel Mare", doi ani mai târziu va fi profesor la Belle Arte. Am fost bine primiți; eu cu tata, și în neștiința noastră, a născut întrebarea dacă nu ar vroi să mă primească învățăcel. Mi s-a explicat că pictorii mari, în prezent, nu pot avea elevi decât dacă sunt profesori la Belle Arte. Și cum el nu era încă, ne-a dat diferite sfaturi pe care nu le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
oameni, pământul, sufletele. Se vorbea de un "triunghi al morții", o grupare într-un triunghi al posibilităților de rezistență ce mai rămăseseră și lupta până la uzarea totală. În acest triunghi al morții ar fi intrat și orașul Huși. Dumnezeu a vroit și a făcut altfel, până la urmă ne-a oferit cununa învingătorului, în care cunună au fost și mulți spini. Către primăvară, aveam strânsă o sumă de bani, am ajuns al Iași și m-am prezentat la școală. Toată era ocupată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pinacotecă. M-am prezentat obosit și flămând, abia coborâsem de pe un vagon de marfă ce mă adusese în Iași, găsesc în sala de lucru și pe director care, cum mă vede, începe să țipe la mine ca scos din minți, vroind să mă întrebe de unde am venit și ce caut acolo. Printre strigăte și insulte, i-am explicat de ce vin acum și de ce nu am venit mai din vreme. A fost zadarnic, arătându-mi ușa cu mâna și vorbind cu putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
primit în anul întâi al cursului liber de specializare care durează doi ani, adică în anul șapte. La ei, durata cursurilor la Institut era de opt ani. Primul pas pe linie oficială a fost îndeplinit cu succes. Eu aș fi vroit să lucrez tot de unul singur, să umblu de colo, colo ca să văd tot ce mă interesa, însă de înscrierea și admiterea într-o școală era legată existența noastră, numai în baza unei dovezi eliberate de facultate. Legația României ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
interesat de a-mi face reclamă, nu am fost un client al redacțiilor și au fost oameni care au scris despre mine ani de zile fără ca eu să-i cunosc cum arată la față. Am lăsat celor ce ar fi vroit să scrie deplină libertate. Erau unii care ar fi dorit să afle câte ceva de la mine, să le dau oarecare îndrumări, nimeni nu a avut nimic și fiecare a spus cum l-au dus capul și gustul. Am avut în felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
au stat cu condeiul la drum ca să mă înțepe. Am purtat odată cu necunoscuți polemică, dar trebuie să spun că regret și mă rușinez acum pentru isprava ce am făcut răspunzând. Am avut un fel de repulsie pentru militari (nu am vroit sa fac serviciul militar) și pentru politicieni. Am fost un timid, un îngăduitor, lăsând de multe ori să treacă multe de la mine. Rareori am încercat sentimentul de invidie, care nu s-a manifestat niciodată sub formă agresivă, era de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]