117 matches
-
Narcis joacă un rol secundar. Stînd deasupra fîntînii, el a Încetat, de fapt, demult să se mai iubească. Nu e decît un Sisif suindu-și muntele În sine Însuși; ironia care Îl persiflează n-a Înțeles drama lui și o vulgarizează suspectînd-o de egolatrie și perversiune. Cineva mai atent ar observa că nici un Îndrăgostit de sine Însuși nu s-a sinucis cum a făcut-o Narcis, ci, din contră, a omorît pe alții. Apoi fîntîna e În acest caz un simplu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce nu știu, sau nu pot să cinstească locul; altar care trebuie păstrat la loc retras, la loc curat, la loc plin de liniște. Mă tem că scriind despre tine fac un act de profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . „Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ce nu știu, sau nu pot să cinstească locul; altar care trebuie păstrat la loc retras, la loc curat, la loc plin de liniște. Mă tem că scriind despre tine fac un act de profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepț ia vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-a vulgarizat și chiar s-a trivializat. Astfel am ajuns la vicleimul zis „fără perdea“, care nu mai are nimic comun cu vicleimul tradițional. Acum cincizeci de ani, vicleimul ca și steaua erau încă la multă favoare. Tradiția spunea că oricărei case
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unui universal În absența oricărei determinări locale, de analizat nu numai ca operă-efect a unui fascicul de cauze, conform pozitivismului postromantic. și aici, desigur, căile puteau fi multe: una era cea culturală, dar conceptul etnologic de cultură nu era Încă vulgarizat. Alta, cea urmată În Franța, a fost cea inițiată de avangarda formalistă rusească, cu autori traduși de Todorov Însuși, În chiar perioada unei deschideri Încă imense a Franței spre modelul cultural sovietic. Autorul nu insistă de fapt prea mult pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și simplu, dimensiunea funcțională a acestui text nu lasă loc nici unei interpretări. Acesta este, cu adevărat, un text utilitar. Dar nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că este un privilegiat al Sistemului pe care-l disprețuiește, dar declară că nu vrea să iasă din el. Literatura franceză de astăzi este moștenitoarea unui stil la care nu poate renunța, dar pe care se vede obligată să Îl vulgarizeze. Pierre Michon, Jean Echenoz, Eric Chevillard, Pascal Quignard Își oferă luxul de a scrie unui cititor elitist, care ascultă muzică clasică, pasionat de istorie, nostalgic după expresia indirectă și reprezentarea sugerată; omul unei culturi inactuale. Or, aici se manifestă paradoxul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și poate că nici cel mai important depozitar al mentalităților, ideologiilor epocii medievale românești. El înregistrează doar aspectul oficial al acesteia: legi, scrieri istorice cu caracter oficial, scrieri religioase care sunt controlate de biserică sau de cancelaria domnească, răspândind și vulgarizând dogma, respectiv legea. În scris, consideră oportun Al. Duțu, nu va fi regăsită întreaga activitate intelectuală a societății, ci numai cea "oficială", până în epoca umanistă, când scrisul își începe expansiunea, care se desăvârșește în epoca romantică, când scrisul invadează toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este atacat, iar interpretarea este și de aceast dată identică: Hristos este capul, care trebuie protejat 47. Iată, așadar, care sunt sursele cunoașterii din Antichitatea târzie: în primul rând, Biblia și apoi toate scrierile care o explică, care îi diseminează, vulgarizându-l, simplificându-l, mesajul. A cunoaște însemna, de fapt, a respecta anumite ipostaze-tip generoase din punct de vedere simbolic, care căpătaseră autoritate prin faptul că fuseseră îndelung folosite în discursurile moralizatoare alegorice sau în exercițiile hermeneutice biblice. Acest interes
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
clasicilor, de exemplu „Ființa istorică” a lui Lucian Blaga, nu pot fi puse decât în intenția regimului de a construi un miez doctrinar cultural, care să exercite un capital mare de aderență. Mizeria protocronismului a constat în aceea că a vulgarizat profund în principal noțiunea de timp, așezată în centrul demersului său, inițial circumscris unui singur domeniu, cel al creației literare. De la preempțiunea temporală în creația artistică, în care sursa de inspirație în a fi așa cum suntem ca națiune -, „stilul”, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
morții lui Dumnezeu". Locurile unde se face auzit discursul filosofiei actuale sunt și ele diferite: de la învățămîntul universitar umanist până la presa cotidiană, radio și televiziune, unde chiar ziaristul poate apărea, în generalitatea meseriei lui, ca avatarul ultim, imaginea degradată și vulgarizată la extrem a filosofului, coborât de la absolut și inițiatic la cotidian și accesibil. Tot astfel, formele: de la cursul universitar, academizant ori vulgarizator, la tratatul sobru și profund, ori la textul ludic; de la articol sau interviu de cotidian la sporovăială de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
intitulat La fin du sex și apărut în Art Press [noiembrie 1999], epoca sexismului a început să apună iar încercările puerile de revigorare au fost și vor fi sortite eșecului. Astăzi nu mai impresionează pe nimeni utilizarea unui limbaj literar vulgarizat doar în intenția de-a capta binevoitoarea atenție a publicului cititor." "Potențialul cititor de astăzi este afectat de receptarea unei realități cu vădite caracteristici epistemologice în care să-și poată regăsi posibile puncte de congruență care să-l determine la
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
înțeles opera lui Radu Tudoran și a modificat trăirile personajelor, deformând substanțial concepția, gândurile și sensibilitatea marelui romancier”". Diana Turconi-Bubenek, prim-colaborator la Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun, aprecia că scenariul "„ștergea cu linii groase farmecul inefabil al personajelor și vulgariza întreaga atmosferă degajată de original. Opera scriitorului R. Tudoran apărea astfel modificată esențial și sărăcită de valoare estetică (...): Eva, simbol al feminității pline de grație, era înfățișată ca o bătrână îmburghezită, fostă demimondenă de duzină refugiată în SUA, misteriosul "fiu
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
film comercial fără pretenții artistice”. Jurnalista Iulia Blaga a scris o recenzie încurajatoare pentru film. Ea îl considera „un film de public lipsit de pretenții”, dar și un „film igienic” prin faptul că nu prezintă „o realitate manelizată, prost caricaturizată, vulgarizată”. Ziarista a adus laude subiectului „digerabil și promițător”, scenariului foarte simplu, umorului uneori burlesc și lipsit de vulgaritate, actorilor simpatici și aspectului tehnic îngrijit. "„Nu este un film de la care să îți vină să fugi, nu e unul pe care
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
să depună efort. O face la fel de natural ca un bărbat ce-și sucește vârfurile mustății când meditează.” Istoricul de film Bernand F. Dick a subliniat următoarea idee: „exponenți ai "Caligarismului", expresionism prin extremă ... normal, s-ar crede că Leni a vulgarizat convențiile [expresionismului].” Dick a mai adăugat însă că „Leni doar a luminat [temele expresioniste] pentru a pătrunde în cinematografia americană fără bagajele unei mișcări spiralate de sub control.” Critica contemporană a fost în general pozitivă. Michael Atkinson de la "The Village Voice
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
a nevoilor acestuia și ale cetățeanului. Deocamdată avem un MCV care confirmă faptul că reformele făcute în anii anteriori au dat rezultate. Deci, justiția merge, cel puțin din perspectiva acestui raport, pe o cale foarte bună și dacă vreți să vulgarizez subiectul: dacă nici la fotbal nu schimbi echipa care joacă bine, nu știu de ce ne apucăm acum să facem inovații de la vârful Senatului în sistemul judiciar". Modul în care se fac numirile în sistemul judiciar la noi nu este unul
Predoiu, contre. Replici pentru Tăriceanu și Dragnea by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/103242_a_104534]
-
alte medii: aparatul foto, biblioteca personală cu rafturi simple și din lemn ieftin, cărțile de buzunar ... Pentru a-și proba puterea modelului economic, crearea de expoziții universale rămâne un exemplu emblematică exemplu de acest fel de "popularizare" a practicilor culturale. Vulgarizând știința, și suscitând curiozitatea privitorului prin manifestații majore în care populația de la orașe și sate este invitată și astfel, s-au putut asocia progresul industrial și progresul social. Dacă vorbim de cultura populară, este pentru că uneltele folosite sunt utilizabile de către
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]