207 matches
-
e, cum am zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină !” Comentariul ironic al nara- torului stabilește un ecart semnificativ față de vehicularea vulgatei lombrosiene și putem identifica aici o atitudine ambiguă a naratorului față de verdictul științei moderne. Însă ceea ce subliniază prozatorul este capacitatea ima- ginii de a se difuza mai bine decât orice discurs. Ilustrația teoriei este mai puternică decât teoria, imaginea, decât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cunoscută nici lui Nae și nici autorului, în schimb, aproximarea unui autoritarism emblematic se putea regăsi în formula rusească a țarismului, o formă degradată, metisată, orientală a cezarismului. Fraza nu este produsul unei reflecții personale, ci cel al vehiculării unei vulgate, emisă de o „străină gură”, cu termenii lui Mihai Eminescu, o bouche d’ombre, în termenii întrebuin- țați de Victor Hugo. În contrast cu ușurătatea kunderiană a personajului, fraza este grea de semnificație și neliniș- titoare. Chiar dacă Nae nu are proprietatea termenilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fantasma colectivă, proiectată inițial de Efimița : „Bătălie la poartă, soro : pis- toale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn !”. Există o încercare a unei primitive analize psihologice la Leonida care se află în posesia unei vulgate științifice, vehiculate cine știe la a câta mână și cât de distorsionat în ziarele pe care le citește. Acest psihologism de uz domestic pune în discuție deformarea percepțiilor în cazurile maladiilor nervoase, neurastenia fiind invocată în termeni eufemizanți. Procesul unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de care Caragiale nu este străin și pe care a mai citat-o. Este vorba de sublimul kantian, iar citarea comentată ironic o regăsim în O făclie de Paște. Nicio îndoială că Lefter nu se află nici măcar în posesia unei vulgate kantiene, dar el descoperă o formă de sublimare estetică privind grandoarea umbrelor pe care le aruncă noul secol. Ecuația morală urmează scurtei iluminări care conferă un profil statuar, contem- plativ micului funcționar care realizează deodată tabloul vast al timpului său
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
având ca expresie utopia, nebunul prin excesul de adevăr. Toate aceste ipostaze ale nemăsurii au ca loc al enunțului contextul lui „simț enorm și văz monstruos” pentru că în această figură proteică a „mic-burghezului”, pentru a folosi o sintagmă consacrată de vulgata marxistă, coexistă toate aceste tensiuni, toate aceste posibilități, iar exacerbarea lor nu este decât o chestiune de timp și de situație, nu una de predicție. Oamenii și lucrurile În centrul piesei principale a lui Caragiale, probabil cea mai jucată piesă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
loc. Ce ne comunică aceste două personaje unul extrem de guraliv și ofensiv, Lache, celălalt prevenitor și defensiv, Mache ? Ce are de spus Lache ? Răspunsul e relativ simplu : nimic. Personajele lui Caragiale nu intră niciodată în jocul ideilor, cel mult vehiculează vulgate, și ne referim acum la cele care revendică zone specifice de competență. Aceste personaje fără conținut sunt însă eficienți dispensatori discursivi, animați de o stare de neliniște. Intervențiile belicoase ale lui Lache nu aduc niciun supliment de com- prehensiune temei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noastră ca o fatalitate, ca o insomnie. Orice pățim, orice spunem, orice gândim în spațiul politic și social al României de azi se regăsește gata pățit, gata spus, gata gândit în textele magistrului” Printr-un decupaj recognoscibil la nivelul unei vulgate avem în dotare un bagaj de efecte și replici caragialești utilizate asemeni unor chei de lectură pentru diferite situații comice sau exasperant absurde. O parte din opera scriitorului, o serie de clișee, funcționează ca interpretant într-un spectru contextual larg
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sensum et senso”, lansând în lume dezbaterea nesfârșită pe marginea perechii traducere literală / traducere liberă. Întrebarea sa a primit din partea posterității răspunsuri și soluții dintre cele mai diverse. Călugărul Hieronymus de exemplu, care a tradus Biblia din greacă în latina vulgata, considera că orice text religios trebuie tradus cuvânt cu cuvânt , în timp ce textele profane pot fi traduse sens cu sens. Friedrich Schleiermacher, unul dintre întemeietorii filologiei moderne, susținea în 1813, în „Des Different Methodes de Traduire”, că în fapt există doar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Cedronul, unde-și are sediul Ajutorul Catolic. Școala Biblică ne-a făcut să recuperăm în decursul unui secol întârzierea înregistrată în științele religioase într-o Franță catolică și romană în care, de la revocarea Edictului de la Nantes, nu era autorizată decât Vulgata în latină. Ea a contribuit la reabilitarea limbilor greacă, ebraică, arameeană, și îi datorăm mult pentru că ne-a protejat de fundamentalism, bazat întotdeauna pe o lectură idiot de literală a Scripturilor, așa cum se mai întâmplă și acum în țările protestante
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cum vreți să-i spuneți, a fost instrumentul limbii, care, cum o demonstrează lingvistul Gheorghe Brătianu, nu a fost secole decât un „jargon” de înțelegere între aceste seminții, aceasta fiind și explicația conservării sale, a acestui „jargon” ieșit din latina vulgata și din care, apoi, capi și scriitori bisericești, apoi scriitori laici ce scriau istoria domnilor care-i plăteau, iar apoi, „noi”, scriitorii, am făcut un blazon și o oglindă. (L-am crezut pe Gh. Brătianu și explicația sa a conservării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și din care, apoi, capi și scriitori bisericești, apoi scriitori laici ce scriau istoria domnilor care-i plăteau, iar apoi, „noi”, scriitorii, am făcut un blazon și o oglindă. (L-am crezut pe Gh. Brătianu și explicația sa a conservării vulgatei latine în mod miraculos în acel cazan etnic indescriptibil de „exotic” care au fost câmpiile și pantele munților noștri timp de secole, deoarece eu însumi am făcut experiența, în R.F. Germania a anilor ’60, ’70 și ’80, în marile gări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
schiță, orice desen poartă accentul unei prezențe formidabile; în fața lui, admirația este amestecată cu o uimire care parcă te înfiorează și te determină să simți geniul, euforia geniului. Trebuie menționat faptul că Michelangelo îl înfățișează pe Moise, ilus‑ trând textul Vulgatei, care spune că acesta avea coarne, după întâlnirea cu Dumnezeu; iar în textul ebraic se spune că fața lui strălucea. 4.2.4. Cupola Bazilicii Sfântul Petru Există o dimensiune grandioasă în tot ce a înălțat, în tot ce și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
schiță, orice desen poartă accentul unei prezențe formidabile; în fața lui, admirația este amestecată cu o uimire care parcă te înfiorează și te determină să simți geniul, euforia geniului. Trebuie menționat faptul că Michelangelo îl înfățișează pe Moise, ilus‑ trând textul Vulgatei, care spune că acesta avea coarne, după întâlnirea cu Dumnezeu; iar în textul ebraic se spune că fața lui strălucea. 4.2.4. Cupola Bazilicii Sfântul Petru Există o dimensiune grandioasă în tot ce a înălțat, în tot ce și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
vita contemplativa nu reușesc să coexiste în armonie, excelența uneia dintre ele presupunînd sacrificiul necondiționat al celei de-a doua. James întruchipează în Domville, în opțiunea lui radicală, tocmai acest ideal absolut, al "contemplației înalte", necorupte de aspirațiile mărunte ale vulgatei. Cifrul său nu era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1.Formarea poporului și a limbii române Romanizarea a fost un proces istoric, complex, ireversibil și de durată, în cadrul căruia dacii au preluat limba, obiceiurile și tradițiile romane; o principalul factor al romanizării (106 271), a fost limba latină („latina vulgata”latina populară), care a pătruns în toate mediile, facilitând contactul dintre autohtoni și coloniști. -După 271 /274 (retragerea aureliană), idiomul latin, predominant în Dacia romană, a fost în permanent contact cu provinciile latinofone de la sud de Dunăre, până la așezarea slavilor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Germanic Law (Austin, 1965), 175, spune că există "un drum larg mergând de la răzvrătire și trădare împotriva țării și a poporului prin înaltă trădare și infracțiuni conexe împotriva suveranului ... la sacrilegiu, impietate, blasfemie, si erezie". Vezi 179-180 pentru blasfemia în Vulgate. 90 Grigore cel Mare, Dialogi, IV, 19, ed. A. De Vogüe, 3 vol., Sources chrétiennes 251, 260, 265 (Paris, 1978-1980), III, 72-74. 91 Petrus Comestor, Sermo în festo S. Magdalenae, printre lucrările lui Hildebert de Lavardin, în Patrologia Latină, CLXXI
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Cinematograf Românesc, interesul pentru narațiune depășește rolul ei structural, devenind o problemă în sine. În centrul primului său lungmetraj, A fost sau n-a fost, stă un talkshow cu un subiect grav adus în derizoriu, pornind de la o serie de vulgate filosofice, Heraclit, Platon etc. În Polițist, adjectiv, nu doar că polițistul din film este căsătorit cu o fostă studentă la filologie, dar discuțiile celor doi ating problematica dificilă a raportului dintre sensul figurat ca sens poetic și cel denotativ, pentru ca
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
ar exista nimic Exterior - Deus sive Natura - Dumnezeu sau Natura, cum spunea Opticianul din Amsterdam, divinitatea fiind firea întreagă, fără alternativă. * Limba în care a fost scrisă Biblia este desăvârșită. Ca toate traducerile ei, din ebraică, greacă, latină, din latina vulgata, de pildă ca Vechiul Testament tradus în engleză din aceasta din urmă între 1609-1610 la Nouai, Franța, de unde versiunea denumită Biblia Douay. Vechea prejudecată catolică, ținta Reformei, că Sfânta Scriptură nu poate fi transmisă și bine înțeleasă decît în latină, subzistă
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
lumii pe înțelesul tuturor, - în felul în care se cerea înlocuirea latinei oficiale, mai greu de citit pentru omul simplu, deprins cu germana, cu engleza, vorbite la vremea aceea, - ar trebui folosită o limbă cât mai curentă, în genul latinei vulgata de altădată, chestiunea rămânând în fond aceeași... O relatare a sfintei Biblii cu vorbele noastre de azi, respectând cu strictețe sensul, cu toată rigoarea. Câteva fragmente, de probă... Pămîntul abea făcut, scos la iveală dintre oceanele întinse, nu avea pe
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
aparțin, privite cu atenție, unui anume tip de discurs asupra fundamentelor spațiului public. Care nu coincide, așa cum solul nu coincide cu fructele, cu ceea ce se livrează, mediatic, sub aceeași sintagmă protectoare. Și nici - aici intervine o disociere importantă - cu ceea ce vulgata intelectualului umanist de la noi numește, cu un masochism aproape ne-disimulat, aberația specificului național. În schimb, ceea ce impune, cu fiecare articol, această sumă de Varietăți conexe este o raționalitate impecabilă, o logică fără discontinuități. Cine s-a mai gândit, în
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
și 1514, anul gravurii düreriene, într-o perioadă când Erasmus tocmai pregătea faimoasa lui traducere a Noului Testament (apărută în 1516), și când prietenul său Dorp îl sfătuia (într-o scrisoare din septembrie 1514) să fie mai temperat în critica vulgatei Sf. Ieronim pentru a nu șubrezi astfel fundamentul credinței. Interesant este jocul de cuvinte din titlul satirei lui Seneca, care de la ’beatificarea’ (gr., apotheosis) păcătosului împărat ajunge la ’dovlecizarea’ lui (apocolocyntosis), cu sensul peiorativ de cap-dedovleac. În limba germană ‘cap
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
de „inconsecvență” (adscribere nontenetur). Mai târziu, Luther și Tyndale vor contesta și ei, cu bine-știutele consecințe, acuratețea traducerii Sf. Ieronim. Sub presiunea rumorii protestante, Conciliul din Trento a decis în anul 1542 revizuirea fără precedent a traducerii ieronimice, decretând noua vulgata Clementina ca adevărata traducere canonică a Bisericii romane. La rumoarea contestatară a contribuit și gluma lui Dürer, care a pus pentru prima dată renumele sfântului traducător sub semnul satirei și al pamfletului.
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
sale, se îmbolnăvește și moare el însuși nu mult timp după aceea, în 1584. Dacă examinăm posibila influență literară a poetului polon asupra celui român, ea nu pare semnificativă. Psaltirea lui Kochanowski este mai scurtă și rărnîne mereu aproape de litera Vulgatei; după cum vom vedea, Dosoftei se specializează în arabescuri pe marginea psalmilor. Kochanowski optase pentru exactitate și concentrare (Psalmul 2 are, de exemplu, 54 de versuri la Dosoftei față de cele 36 ale textului polonez; Psalmul 3 are 34 de versuri la
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
traducerii din 1795) și până la Timotei Cipariu, și el autor al unei traduceri integrale, puțin cunoscută în afara cercurilor specializate, din păcate. Capitolul nu ignoră - ba dimpotrivă: aduce clarificări esențiale - aspectele colaterale ale acestei activități scripturistice, cum sunt prima traducere a Vulgatei în limba română (cunoscută ca Biblia Vulgata de la Blaj,1760- 1761), noile traduceri blăjene ale unui text teologic intens frecventat pe tot parcursul Evului Mediu românesc, ca Imitatio Christi de Thomas Kempis, sau implicațiile activității biblistice din Transilvania asupra limbii
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
literare azi, îl readuc în prim plan. Sub fanionul G. Călinescu s-au înghesuit de-a lungul timpului mobiluri străine de opera lui, cu grupări sau personalități de toate orientările și calibrele. Mai mult: până într-atât au intrat în vulgată scrierile sau atitudinile criticului (fatalitatea oricărui obiect de patrimoniu național?), încât mai că-ți vine să zici că în materie de Călinescu, la fel ca în materie de fotbal, orice literat român e doct. Astfel încât criticul sau cercetătorul de azi
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]