136 matches
-
oferit prima scânteie de inspirație pentru această poveste, și fiicei sale Becky, autoarea jocului de cuvinte minunat de ingenios „boala Oldtimers“. Capitolul 1 — La naiba! înjură Francesca, holbându-se la fotografia imensă a fostului ei logodnic și a miresei lui zâmbărețe care ocupa jumătate din prima pagină din Woodbury Express, ziarul rival celui condus de ea. Dedesubt era o descriere dezgustător de amănunțită a fiecărui articol de îmbrăcăminte pe care îl purtase mireasa, inclusiv a jartierelor albastre de satin pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de lumină fosforescentă. Șovăia, zbura, zbârnâia ciudat peste capetele spectatorilor și, dintr-odată, întunericul începu să curgă în fața lor ca o perdea de fum. Apoi, ușor, ușor, se ridică un balon imens, ducând cu el spre ceruri pe cel mai zâmbăreț dintre frații Montgolfier, despre care toată lumea știa că murise. Și iată că el trăia totuși, ba chiar își mângâia mustața, clipea și își ridica mereu sprâncenele cu subînțeles, ca și cum le-ar fi spus tuturor: „Priviți, sunt viu! N-am pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un telefon la ureche și o expresie Încântată pe față. — Nu, domnul, nu... mda. Sigur că sunteți supărat... V-a stropit pe pantaloni... Da, da, notez tot... Nu nota: făcuse un sesen cu un bărbat În costum strivit de un zâmbăreț, În mașina poliției. Șoferul era aidoma cu Gary cel Mare, iar cel strivit semăna izbitor cu avocatul preferat al tuturor. Un rânjet se ivi pe fața lui Logan. Așezându-se pe marginea biroului, se băgă și el În vorbă. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întâmpla ori de câte ori se afla la țară. Făcea plimbări Îndelungi de unul singur și În hoinărelile sale se obișnuise să le recite lanurilor de porumb Ulalume, felicitându-l pe Poe pentru că băuse până la moarte În atmosfera aceea de mulțumire de sine zâmbăreață. Într-o după-amiază a parcurs câțiva kilometri pe un drum nou pentru el și apoi, urmând sfatul greșit al unei femei de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
forma emoticonilor : :-) sau :-( sau ;-) și așa mai departe. Răsturnați la 90 de grade cartea lui Brăduț și uitați-vă la ei, dacă nu vă spun nimic. Când i-am văzut prima oară, tot prin anii ’90, li se spunea smileys, zâmbăreți. Veneau la pachet cu tot felul de bucățele fermecate de cod, care te ajutau să scrii mai gros, mai subțire, mai mare, mai mic sau mai colorat. Toate aceste grimase și ornamente de text erau foarte folosite în camerele de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ca o fetiță mică. Fima știa că Întârziase. Că pierduse momentul. Pentru o clipă se ridică În el un amestec de râs, furie, frustrare și autoironie: În momentul ăla ar fi fost În stare să-l Împuște mortal pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
melodia „America, the Beautiful”. Banner-e în roșu, alb și albastru erau atârnate peste tot cu scopul de a ura bun venit unui grup de bărbați din Garda Națională. O echipă de Channel 7 era prezentă de asemenea, alături de un guvernator zâmbăreț. Tot spectacolul n-ar fi reprezentat altceva decât o amintire lipsită de importanță cu care să se întoarcă înapoi în California. Asta dacă o parte dintre reprezentanții Gărzii Naționale nu s-ar fi oprit din îmbrățișări la vederea lui Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sale de făinuri, iar chitanțele fiscale le-a rânduit, după ani, în tr-un caiet separat, conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura de mare căutare în întreaga zonă. Mama își amintea că zarva și necazul se manifestau în multiple forme când moara trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Încă de copil a fost ținută departe de orice griji, fiind adorată de părinții ei, era foarte apropriată de tatăl ei care niciodată nu-și putea ascunde dragostea față de ea. Tatăl, pe numele de Ioan Plopeanu, era un om vesel, zâmbăreț și care știa întotdeauna să-și ascundă durerea sub masca blândeții și a bunei dispoziții. Ea nu-l văzuse pe tatăl ei trist decât în urmă cu circa 2 ani înainte să părăsească lumea. Tristețea lui se datora grijilor pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Îhî... Iau aparatul din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu-mă ca un criminalist în jurul balabustei și al celor doi creatori, încerc să nu-mi scape nimic. Buricul închis într-un soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția spre versurile lui Tavi, degetul lui Anatol înspre public. Biata fată, mâzgălită, împopoțonată cu tot felul de hârtiuțe și decupaje din ziare, arată ca o corcitură între o paparudă și-un caloian bun de dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Helen aruncând o privire scurtă către nebuna care se uita de la Helen la mine și apoi la Chris zâmbind de zor de parc-ar fi fost pe cale să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-o să primiți prea multe pahare gratis, ne-a strigat ea peste umăr în timp ce-și unduia fundulețul printre petrecăreții înecați în tequila. Stați aici, ne-a spus aruncând meniurile pe o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până la ora cinci după-amiază când maică-sa se întorcea de la lucru. De fapt, care grijă? Alexandra n-avea nevoie să-i poarte nimenea de grijă, decât să i se dea să mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să vă sugerez este cum ajungi la o abstracțiune pornind de la ceva vizibil... O rază de soare cade pe sprâncenele groase, de om în vârstă ale domnului Panciu și îl arată pentru cine are ochi de văzut ca un clovn, zâmbăreț pe din afară și trist în interior. Profesorul Panciu coboară treptele scării principale și o ia în lungul străzii. N-aude fluierăturile scurte pe care, în urma sa, le schimbă între ei, conspirativ, Chițu și cu ai lui, care se furișează
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
glumă. Dragoș găsi atât de absurd contrastul dintre Alexandra cea ponderată de toate zilele și femeiușca mondenă și dezmățată ce încerca să pară acum, după câteva înghițituri de vin, că izbucni în râs. Alexandra râse și ea. Vreo două capete zâmbărețe se întoarseră spre ei, dar nimeni nu se apropie. Scuză-mă, spuneai ceva mai înainte? Nu-mi amintesc exact cuvintele, dar în esență mă plângeam, asta e. Mă plângeam că sunt sufocată de atâtea constrângeri. Parcă totuși spuneai altceva. N-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noastră. Spre exemplu, eram în spital. Imediat aranjase (din umbră, nici nu venise să mă vadă) cu doctorii, și îl eliminase pe vagabondul ce mă băgase acolo. Într-una din ultimele zile acolo, a ciocănit la ușă, neașteptând răspuns, intră zâmbăreț și aduce un buchet mare de flori (imens) și o jucărie (o felină) din pluș. Mă sărută, stă puțin cu mine și apoi pleacă. Și asta ținând cont că încă eram ca șoarecele și pisica! Și probabil așa si vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar trece prin cap să facă o schimbare. — N-ai absolut nici un motiv... a început Vultur-în-Zbor, dar Deggle l-a întrerupt din nou. Era surprinzător cât de puține propoziții reușea să ducă până la capăt Vultur-în-Zbor în conversația sa cu acest zâmbăreț întunecat. — Vreau doar să spun, a zis Deggle, că dintr-un motiv necunoscut, mă simt destul de legat de tine. Nu mi-ar plăcea să văd că ți se întâmplă ceva rău, frumușelule. După această discuție Vultur-în-Zbor s-a trezit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvinte și la modul natural În care Zoran a scos din buzunar câteva foi de hârtie - aduse special pentru această discuție, era clar -, performanța s-a datorat exclusiv faptului că nu vroiam cu nici un preț să-i dau satisfacție individului zâmbăreț, chiar dacă (sau tocmai pentru că) se prezentase la Întâlnire cu lecția bine Învățată. Mult prea bine. Știam la ce se referea, dar un facil orgoliu de autor m-a făcut să recitesc cu atenție rândurile pe care mi le Întindea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pararealitate, aș fi tentat să spun, dificil și de admis, cu atât mai puțin de asimilat de către un istoric, a cărui deontologie presupune adevăruri verificate, documente, mai presus de orice ambiguitate, dovezi... Și am ținut-o așa, profitând de răbdarea zâmbăreață a lui Zoran, pentru care perorația mea reprezenta o introducere simandicoasă menită să confere relief și greutate actului de adeziune la noua cauză. Occidentalilor le vor fi necesari ani buni, Încă, până să se descurce onorabil În meandrele discursului labirintic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
drăgălașe și mai atrăgătoare fetițe pe care le văzusem vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața și crescuse în familia Wood pe post de măscărici, un clovn din ce în ce mai poznaș și mai inventiv. Tom nu avea decât doi ani mai mult, dar îi purtase întotdeauna de grijă și, odată ce tatăl lor ieșise din scenă, simpla lui prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și rezolvată. O lună și jumătate mai târziu, Henry m-a sunat în miez de noapte și mi-a murmurat la ureche patru silabe: — Winston-Salem. A doua zi dimineață eram în avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă ca să coboare, îndreptându-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și gripei, zâmbea, zâmbea cu zâmbetul acela larg, luminos al Zâmbăreței care fusese cu atâția ani în urmă. — Unchiule Nat, a spus ea, desfăcându-și brațele în direcția mea. Cavalerul meu în armură strălucitoare, a continuat, aruncându-se cu toată forța spre mine și îmbrățișându-mă cu putere. Ce face puiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă aceasta n-ar fi chiar lângă stradă, în interiorul unei grădini, pe după umbre groase de nuci și meri bătrâni, veninul societății nu ar pătrunde așa repede iar liniștea ar fi poate mai trainică. Nenea Epa, om de nota zece, veșnic zâmbăreț și pus pe șotii, mâhnit în adâncul sufletului că n-a avut fericirea să aibă copii, lucru pe care aproape că nu-l afișa în fața soției, se conformase repede și, chiar dacă el nu era împăcat sută la sută cu casa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]