196 matches
-
iar vorbele, foarte curând, parcă erau alcătuite pe ritmurile în care pașii ne învârteau amețitor cu reciprocă plăcere. Nici nu simțeam că o conduc în dans. Era ca o eșarfă purtată ușor de briza de seară pe malul mării, elastică, zâmbitoare și atât de plină de căldură, încât aveam impresia că-mi pătrunde-n trup și-n suflet la fiecare atingere mai strânsă și senzația că plutesc și eu, odată cu ea, pe pardoseala ce nici nu se mai făcea simțită sub
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
fetele se-nghesuiau la oglindă. Se...”găteau”. -Hai, fă, odată! Ce te mai moșmondești? -Stai, ghea, să-mi pun mărgelele! Și floarea... Nu puteau ieși la horă oricum, dar nu era timp de „moșmondeală”. Hora începuse...Odată primenite, cu fețe zâmbitoare și poftă de joc, ieșeau pe uliță, unde se formau grupuri-grupuri. De pe toate liniile, grupurile curgeau spre horă în pas vioi, parcă atrase de un misterios magnet. Pe acasă rămâneau doar unele babe neputincioase și moșnegii morocănoși. Dar și aceștia
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
stălucindu-i pe chip când ne întâlneam, mă întâmpină și azi ca o înțepătură în inimă. Îmi surâde încurajator, când fruntea-mi este brăzdată de povara tristeții, coborând din umbrele amintirilor teleportată pe o rază jucăușă furișată prin perdea imaginea ei zâmbitoare, îmbrăcată în pantalonii de trening mulați pe formele-i prospere și în tricoul, în culori vii,ce-i acoperea pieptul plin, în care bătea ascunsă o inimă mare și generoasă. Cu câțiva ani în urmă, înaintea plecării sale neașteptate din
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
la o conversatie culta. Traversez galeriile înșirate că mărgelele pe ață și decorate în diferite stiluri, în funcție de epocă și civilizația pe care le reprezintă. Sunt populate de statuete în mărime naturală, cu ochii vii și mișcări înghețate, unele triste, altele zâmbitoare, unele așezate sau culcate, altele în picioare sau în genunchi. Istoria își spune cuvântul. Un interminabil șir de figuri celebre, de la Traian, până la actualul prim-ministru al Spaniei și familia regală. Cuminți, urmează actori îndrăgiți și personaje de film sau
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
-i explici.) O să-i prezint situația, cît pot de limpede. O să ne salvez căsnicia. Nu-și dorește o familie distrusă. O știu. O știu. Prin fața ușii trece o asistentă, și strig după ea: Nu vă supărați! — Da? mă privește ea zîmbitoare. — Mi-ați putea face cumva rost de niște hîrtie de scris? — Păi s-ar putea să aibă la chioșc... se Încruntă, gînditoare. Cred că are o colegă. Stați puțin. Un moment mai tîrziu revine, cu un blocnotes Basildon Bond. Vă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fără răbdare și fără adâncime, rasă iubitoare de lumină, de simplificare până la unitate.” Cum impresionismul e „una din expresiile caracteristice ale literaturii franceze”, definiția se întregește cu tușe suplimentare, vizând un climat în care „roiesc sute de cronice, spirituale, șerpuitoare, zâmbitoare și limpezi, trase în marginea unui fapt neînsemnat al vieții, cerând puțină fantezie, o cultură întinsă dacă nu și adâncă, un zâmbet muiat într-o lacrimă, un zbor grăbit deasupra lucrurilor mici pentru a se ridica apoi la idei generale
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de evadare. Toate firești, de altfel. Dar, intrând mai adânc, descopăr În el niște lucruri pe care nu le-am știut niciodată. Nu-i nici o seninătate, de exemplu, de nici un fel. Nici o apropiere de Dumnezeu. Blândețea părintelui Mike, tăcerea lui zâmbitoare de la mesele În familie, felul În care se apleca spre a privi copiii În ochi (nu trebuia s-o facă prea tare, dar totuși) -, toate aceste atribute existau separat de orice legătură cu vreo sferă transcendentă. Erau doar o tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Femeile de aici sunt uimitoare. Simon îi urmărește privirea și i se oprește pe două femei care stau în colțul încăperii. Ambele își țin capetele în jos și par profund cuprinse de conversație. Atunci blonda, această minunată blondă, bronzată și zâmbitoare, își dă capul pe spate și râde. Ce ciudat, se gândește Ben. Sunt sigur c-am mai auzit râsul ăsta pe undeva. Scutură din cap, încercând să-și amintească ce pare atât de obișnuit la râsul ăsta, dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de a face imediat prietenii. Cei câțiva băieți, adăpostiți prin magazii, i-au devenit imediat cunoscuți, și o văd înconjurată de ei tot timpul, câte unul ales la întîmplare, sau mai mulți deodată, prietenă cu toți, la fel de cochetă și de zâmbitoare. Și cu fetele face la fel. Se tutuiesc, se joacă, fac escapade în mare. Când era la școală - mi s-a povestit - avea obiceiul să aducă cu ea o serie de prietene bune cu care învăța, vorbea, făcea și desfăcea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai preocupat de evenimentele neînsemnate ale zilei, câteva spaime. (Cît e de mare perversitatea?!) - Și ți-e frică, Viky, de ce o să se întîmple cu tine mai tîrziu? - Fără îndoială.- Și te gândești des la asta? - Foarte des. - Ești așa de zâmbitoare toată ziua, că n-ai bănui că ai și frici.Iartă-mă că-ți vorbesc fără înconjur dar vreau sa fiu sincer. - Nu trebuie să iei omul după aparențe. Și apoi aici îmi place săfac mai mult baie în mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te făceau să le privești imaginându-ți pe care a-i cumpărau-o dacă a-i avea bani...! Apsolut toate prăvăliile În care se vindeau bijuteriile, patronii erau asiatici și te invita să pășeșeti În interiorul prăvăliei cu mutra lor permanent zâmbitoare Încât nu puteai realiza daca-i serios ori zâmbește din obișnuință. Dacă totuși făceai imprudența să intri În prăvălia lor, patronul ori vânzătorii Îți făceau atâtea reduceri din prețul inițial Încât, te rușinai și trebuia să cumperi produsul lăsându-ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
face pregătiri de logodnă. De două ori, în două sâmbete, feciorul nalt și slab al lui Malamet intră în casă și se așeză zâmbind pe-un scaun. Schimbă câteva cuvinte cu tatăl, apoi cu Rifca gătită ca pentru sărbătoare și zâmbitoare, apoi așteptă o vorbă de la Haia. Dar fata umbla slabă prin casă, ofta și gemea ca-n friguri, nici nu se uita la dânsul. Veniră rudenii bătrâne și împresurară pe Haia. Se tânguiau încet, împresurând-o, și porneau sfaturi lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cât sunt de fericită, Georges!... Grăbiră pașii; și boierul cel bătrân se silea să-i ajungă; părea puțin cam plictisit; zicea cu mustrare: —Rozino... Rozino... te observă oamenii. Fii cuminte. Apoi începu a tuși și zvârli țigara. Iana zise, privind zâmbitoare după arătarea fericită a stăpânei lor: — Auzi, Sandule, o chiamă Zina. Faliboga mormăi ceva neînțeles. Boierii intrară în casă. Apoi peste puțin ieși cuconu Jorj singur; și chemând pe Faliboga, îi zise cu glas tare: —Sandule, să trimeți un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am văzut a fost o fotografie atârnată pe perete, în care un Aidan mai tânăr strângea în brațe o fată, care stătea cu spatele lipit de pieptul lui. De îndată am știut că era Janie. Cum arăta, deci? Oh, știți, zâmbitoare și fericită, cum arată oamenii de obicei în poze! În cele expuse în vitrine, în rame argintii, bogat decorate, cel puțin. Deja mă simțeam puțin tulburată, încă dinainte de a realiza că era frumoasă: păr lung, negru, inelat (a cărui frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la fereastră și nu m-am mai mișcat de acolo. Poate că eram și intimidat, văzându-mă pentru prima oară într-o cameră cu o femeie care îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de fereastră și a început să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câte și mai câte, am sesizat un ratat slab dar persistent, zgomotul făcut de o monedă lovită de geam. Lorne s-a aruncat pe podeaua mașinii, ca mașinii, ca Shadow. — E-n regulă, am spus eu. În taxiul alăturat stătea zâmbitoare Doris Arthur. Lorne s-a ridicat, venindu-și în fire. Privi în stradă: o fată frumoasă se uita la el. Îi trimise o bezea zâmbitor, apoi se întoarse spre mine cu o expresie de mulțumire timidă, fluturându-și absent mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se petreceau într‐o veșnică veșnicie, dar plângeau cu ură și răzbunare când le‐ ncălca și fura cineva din glie. Zâmbetul îl dăruiau cu multă înțelepciune, pentru prunci erau într‐una zâmbitoare și de se nimerea să râdă și ele câteodată se îmbrăcau toți pomii din livezi în floare. Mamele noastre sunt și astăzi împărătese. Eusebiu Camilar (n. 7 octombrie 1910, în comuna Udești, județul Suceava, ‐ † 27 august 1965, București), scriitor și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dragule! — Timid? zise Wilt, rostogolindu-se pe-o parte. Eu timid? Bineînțeles că ești timid. Bun, o ai mică. Mi-a spus Eva. — Mică? Ce vrei să spui cu asta, că o am mică? strigă înfuriat Wilt. Sally își înălță zâmbitoare privirea spre el. — N-are importanță. N-are importanță. Nimic n-are importanță. Doar tu și cu mine și... — Ba are al dracului de multă importanță! mârâi Wilt. Nevastă-mea zice că o am mică. O să-i arăt eu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza asta fără să mă gândesc. Și‑o dă repede jos, tocmai în clipa când în cameră intră zâmbitoare o fată blondă într‑o rochie neagră, lălăâie. A, bună... Milla, zic amintindu‑mi cum o cheamă în ultima secundă. Ce mai faci? — Bine, zice, și mă privește cu speranță. Fenny mi‑a zis că pot să împrumut de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și cu filmul ei de operă aflat în curs de realizare. După vizionare, se aprind iar luminile și gazda se ridică în picioare. Într-o elegantă rochie lungă, de culoare albastră, ea toastează pentru sănătatea și norocul invitaților. În spatele măștii zâmbitoare, se ascunde neliniștea. Se calmează spunând glume. Însă nimeni nu râde. Oaspeții sunt oamenii loiali ei, din toate domeniile. Printre ei se numără cântăreți de operă celebri. Știți din ce era făcut tortul de aniversare al împărătesei Wu? Doamna Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ț matter! Just do it! Sè dansez cu ea?! Why not!? Dar n-am vèzut aici pe nimeni dansând, aș mai întreba-o cum, dar nu mai apuc, ușa biroului deschizându-se brusc, atunci când îmi ridic privirea de pe tastaturè întâlnesc zâmbitoare față directorului meu, Aici erai, Matei?! Te plictisești, nu-i așa? Puteam sè jur cè numai aici te gèsesc, ce faci acolo? bâlbâindu-mè eu, Sè nu radeți, domn director! aplecându-se peste umèrul meu, parcurge amuzat ecranul calculatorului, Vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-ai găsit? —Du-te dracului! Zâmbitoare, Susan s-a așezat pe scaunul liber dintre Fiona și Alison. — Îmi cer scuze c-am întârziat, dar traficul a fost așa de-aglomerat c-aș fi putut să schimb un cauciuc fără să trag pe stânga. Fiona a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ai făcut un gest demn de laudă, a declarat Susan ridicat paharul. —Pur și simplu, nu sunt o persoană răzbunătoare... asta, sigur, cu excepția momentelor când cineva pune mâna pe o pereche de pantofi Jimmy Choo înaintea mea, a adăugat Julia zâmbitoare. —Ce crezi c-o să facă acum James? a întrebat-o Susan. Cred că e terminat fiindcă te-a pierdut. —Așa zice și el. Dar o să-i treacă. În fond, nu s-a gândit prea mult la mine când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
storc de vlagă și de aceea avusesem inima cât un purice. Cum am văzut-o însă, mi-am dat seama dintr-o privire că totul era în regulă. Avea o mină bună, arăta mult mai bine decât mă așteptam, era zâmbitoare și glumeață și vorbea mult mai normal decât înainte. Fusese și la coafor și era foarte mândră de noua ei coafură. Nevăzând motive de îngrijorare, m-am gândit că mama ei poate pleca, liniștită, acasă. Naoko mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 2, p. 21) Pe la amiază, Lorenza veni la noi pe terasă, zâmbitoare, și ne anunță că a găsit un tren fantastic care trecea prin *** la douăsprezece și jumătate și, printr-o singură legătură, o făcea să ajungă la Milano după-amiază. Ne Întrebă dacă o Însoțeam la gară. Belbo continuă să-și răsfoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]