1,106 matches
-
gustat din strugurii acri ai minciunii pe care ni i-au oferit bătrânii înțelepți. Ceea ce vreau să cred orbește este că Omul e făcut pentru dragoste și pentru revoluție. Ușa s-a deschis brus și-a apărut, în prag, chipul zâmbitor al mamei. Nu te-ai culcat încă? Nu ți-e somn? M-am uitat la ceasul de pe masă. Era miezul nopții. — Nu, nu mi-e somn deloc. Citeam o carte despre socialism și eram concentrată. — Ah! N-avem nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nostru împărat Császar Gyula - numele în ungurește al lui Iuliu Cezar!) Cât de amuzant-ridicolă e toată povestea cu numele mi-am reamintit recent, văzând un scurt interviu luat la o televiziune canadiană, prin anii '60, lui Leonard Cohen. Tânăr, frumos, zâmbitor, Cohen își pune în încurcătură partenera de discuții atunci când recunoaște că, da, s-a gândit să-și ia un nume poetic. "Ce nume?" "September", răspunde cântărețul. "Și-atunci, v-ar fi chemat Leonard September?" "Nu", a continuat să zâmbească tandru-ironic-ucigaș
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
ana, Elena Badea Fosta vedetă TV, Teo Trandafir, simpatică publicului în special prin mina mereu zâmbitoare și prin optimismul incurabil afișat de fiecare dată pe posturile de televiziune, nu a fost întotdeauna tunsă scurt. Potrivit wowbiz.ro, între anii 1991-1993, Teo Trandafir a lucrat la Fun Radio București, inițial ca secretară, iar apoi ca realizator de
Cum arăta Teo Trandafir în urmă cu 20 de ani și cu părul lung by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72278_a_73603]
-
Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu știu atît: Că zîmbetul acesta/ Cuprinde-n el tot Iadul și tot Cerul;/ E Mesalina-n el, dar e și Vesta!...". Firește, sonetele
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
moral pentru Doina Cornea, căreia securiștii la anchetă îi reproșau "orbirea" care o împiedica să vadă ctitoriile epocii de aur, blocurile cu 9 etaje, examenul lucid și sentimentul unei victorii la limită al lui Șerban Orescu sau Nestor Ratesh, figura zîmbitoare, încrezătoare, a lui Noel Bernard, cea jovială, atentă, a lui Emil Hurezeanu. Toți acești oameni au făcut istorie, însă victoria lor a însemnat și începutul sfîrșitului pentru postul de radio. Inițial înființat în anii 1950 ca o secție de propagandă
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
mărunțel și complexat al personalității "titulare", îmi aduce aminte de Erasmus Ionescu din Proprietatea și posesiunea, romanul lui Petru Dumitriu. Și aici, și acolo, personajul-narator e un artist al disimulării, oferind celor din jur și lumii întregi câte o mască zâmbitoare ori binevoitoare. Sub aceasta sticlește însă, amenințător, identitatea profundă, cu adevărat scelerată la Erasmus, încă tatonantă în ale binelui și răului la Babis doi. Spre deosebire de predecesorul său, care împingea voit faptele înspre un punct al dezastrului familial, obținut la final
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
suferite de oligarhia românească. Rechinăreala în ape tulburi din zorii anilor ’90, balenizarea capitalului și, în fine, gestionarea și apărarea lui cu ajutorul sistemului tentacular sunt chintesența filmului, cheia cu care însuși Dinu Patriciu decriptează succesul în afaceri cu trei imagini zâmbitoare: rechin, balenă, caracatiță. Nu putea lipsi peștișorul auriu Gigi Becali. În acvariul său totul sclipește și totul pare mort. Filmul lui Solomon se încheie la restaurant. Oameni-cutelevizoare-în-loc-de-cap așteaptă la masă. Din capetele-televizor ne vorbesc toți peștii mari de mai sus
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
tu și mi-ai da voie să îți desfac sufletul în bucățele, pe masa din sufragerie, uite, promit să îl reasamblez cu precizie. șase în primul loc: te trezești cu bună dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit, împingând în sus lanurile sunt late, fiii dudelor de aur s au înmulțit, până și tărtăcuțele acre ale baobabului-bătrâncapricios, cel care poartă pe umeri cuibulețul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pașnic că nici măcar n-ar trebui să-i treacă vreodată prin mintea lui de proaspăt datornic să facă abuz de îngăduința lor, a traficanților, aceasta fiind unica și principala lor condiție. Desigur, tânărul, neavând deloc de ales, acceptă negreșit și zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de trecere, așa cum se observă la florile înflorite când abia încep a se trece, dar mai păstrează toată frumusețea și farmecul lor. Este frumoasă, o față nevinovată, cu caracteristici fine, cu doi ochi plini de lumină și buze mai mult zâmbitoare. Părul ei castaniu este mereu frumos pieptănat. Toate trăsăturile i se îmbinau cu corpul ei armonios pe care i-l dăruise Dumnezeu. O văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o nevoie acută să o revăd. În bar am intrat cu un obraz proaspăt bărbierit, mirosind a after shave. Cămașa albă și pantalonii negri, de stofă bună, Îmi creau un aer sobru. Deși eram foarte agitat, mă arătam calm și zâmbitor. Unde ești, Lola Jo?... Unde ești, Lolicica? Barmanul mă salută curtenitor și-mi spuse că Lola nu crede să vină azi. Era joi, iar ea nu apărea niciodată joia. Tipul avea nările exagerat de umflate. Îmi venea să-l pocnesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mov și bordo. Încă de pe vremea aceea, când ai mei se vedeau obligați să meargă la vreo nuntă într-o altă localitate, mă lăsau în grija mătușii. Atunci, adică aici în fotografia de pe radio, Karin-tante era deja îmbătrânită, dar la fel de zâmbitoare și optimistă. Făcea parte din categoria oamenilor care, încărunțind prea devreme, dădeau impresia că stopau pur și simplu procesul de îmbătrânire, fiindcă rămâneau după aceea, pe tot parcursul vieții, cu fizionomia feței neschimbată. Între prima îmbătrânire și ultima, vorba lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui, ceva tragic. Într-adevăr, i se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de artă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
băiete, dacă îmi dau bine seama, ești bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare, s-a dus la Costache, care ședea - ca întotdeauna - lângă hornoaică. Care-i porunca, boierule - l-a întâmpinat crâșmarul. Apoi n-ar fi mare lucru. Încă un rând de rachiu și apoi vin cât or vrea să bea oamenii. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
putea Întâmpla În acest furnicar. Foloseau fiecare oprire pentru a se săruta, ceea ce stârnise câteva claxoane mânioase din partea șoferului mustăcios al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În cabină, la nici un metru distanță. Înaintam de vreo jumătate de oră În ritmul unei coloane de condamnați legați cu același lanț
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Padre Conchita, lovind cu osul unui copan masa de plastic, pentru a instaura o liniște care, de altfel, era deja instaurată. — Deci, Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa... a Început să citească din Noua Biblie, ediția postapocaliptică, zâmbitorul călugăr zen, care fusese ales prin vot secret drept grefier al ședințelor, pentru că, deși nimeni nu Înțelegea desenele lui, erau odihnitoare pentru ochi. — Accept varianta asta, dacă punem un asterisc și scriem În josul paginii că, În cazul apariției manifestărilor neplăcute
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
miezul uraganelor din Pacific. 3 august. Fierbere la bursa din Wall Street. Sunt zvonuri că, peste noapte, dolarul s-ar fi transformat În yuan. Într-adevăr, a doua zi pe piață apar bancnote pe care se află figura unui chinez zâmbitor, pe nume Wa Shing Ton. Lucrurile se lămuresc după-amiază, când se descoperă misterul: datorită mâinii de lucru ieftine, multe din bancnotele de un dolar se fabrică În China. Fusese o glumă. Pe seară, China cumpără Grecia cu banii jos. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știe-poate va avea noroc. Mâna Întinsă mai primește: o bancnotă de 1leu, o chiflă, o napolitană, o monedă de 0,5 lei, o brânzoaică și altă bancnotă de 1 leu. O portocală rostogolită În mâna lui de mâna unei tinere zâmbitoare, probabil studentă la arhitectură, după teul uriaș pe care-l poartă cu sine, Încheie timpul petrecut În inima orașului. Cerșetorii concubini au plecat clătinându-se și răspândind o duhoare de urină stătută. Antoniu știe că locul lui va fi zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ființei lor. Din unghiul ăsta privim lucrurile. Este ceea ce s-ar numi un subiect comod, pentru că nu se leagă de un eveniment anume. O să introducem materialul în deschiderea paginii de lifestyle. Ca ilustrație, am putea folosi fotografii ale unor copii zâmbitori și sănătoși care au murit. O să arătăm că lucrul ăsta i s-ar putea întâmpla oricui. Cam așa stabilise el caietul de sarcini. E genul de material de investigație pe care-l realizezi cu gândul la un premiu. Ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ăsta e numărul care mi-a tot apărut pe pager în ultimele zile. Mona întoarce broșura și zice: — Uită-te un pic! În păr i se împletesc mori de vânt rupte, stâlpi de cale ferată și radiorelee. În fotografii, copiii zâmbitori sunt îmbrățișați de clovni. Părinții se plimbă ținându-se de mână sau se dau în bărci printr-un Tunel al Dragostei. — Putem să ne mai și relaxăm în călătoria asta, zice. Helen iese pe ușa bibliotecii și începe să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o dă lui Helen și se uită la ea cum scoate o pagină împăturită din poșetă. Dă foc paginii 27 și o ține deasupra rigolei. În timp ce Mona citește din broșură, Helen apropie pagina aprinsă de marginea ei. Pozele cu familii zâmbitoare și fericite izbucnesc în flăcări, iar Mona se scutură și le aruncă pe jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte. Dar se opri brusc din mers, își smulse căștile din urechi și privi la mulțimea tristă care îl condusese pe acest ultim drum din România. Părea că vrea să spună ceva, să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Am așteptat liniștit să-mi vină rândul, răsfoind un exemplar din Daily Telegraph de pe pământ. Voiam să aflu ce se întâmplase în Liga Campionilor. Liverpool îi bătuse pe Panathinaikos cu 3-0. Foarte bine. Tânăra blondină de la ghișeu m-a salutat zâmbitoare. I-am spus numele meu și data de naștere și m-a căutat în computer. Curios, am întrebat-o ce scrie acolo despre mine. - Mai nimic, a zis. Câte fapte bune și câte fapte rele ați comis. Pentru verificarea statutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Asta și scria pe tabela electronică pe care erau afișate zborurile care au sosit. Da. Iar din rărunchii avionului am descins eu, eu cu părul scurt, eu îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]