359 matches
-
morții mi-aștept nenorocul Și vârsta mea blândă născută-n dezastre. Vino, să ne spunem iară pe nume, Ieșind din depărtarea neînțeleasă. Pe umeri tu porți o dragoste moartă, Văzduhuri de lacrimi picotează în casă. Nebun fuge timpul scăpat din zăbală, Iar strigătul de taină într-o piatră s-a-nchis; De azi, în ochiul drept o viață se zbate, Și apoi printre gene pătrunde în vis. 20-05-11 Destinul spirală de fum Poate grăbit într-o zi am să plec undeva
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: ,,Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte Ne-aruncă pe toți în morminte!’’ Ca un Iudă pios, scăldat în lumină, veni Lucifer și-n loc de sărut pe obraji, întinse zăbale pe frunte. Cioturi, cioturi, prăpăstii și ziduri, prăpăstii și cioturi... și ziduri terne. Eterne se cască goluri - membre dezmembrate, păpuși colorate, distorsionate, aruncate în hăuri. Unde ești, Salvatore? Unde ți-e fața? Când Te arăți? Îngeri plâng pe cornișe, ascunși
CÂNTEC DE CRĂCIUN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343022_a_344351]
-
ucis pe Nicolae Pop, țăran din Treznea care venise cu lapte la Zalău. Numărul victimelor a fost de 27, în ziua de 9 sept. 1940... Și la Cerișa (Sj), Marca (Sj), Brețcu (Cv), Mihai Bravu (Bh), Zalău (Sj), Belin și Zăbala din județul Trei Scaune și în multe alte localități s-au consumat asemenea atrocități și au fost distruse destul de multe locașuri de cult ortodox. După eliberare ar fi fost de așteptat o răzbunare? Nu. Biserica noastră nu a procedat niciodată
DE CE ŞI BISERICA ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343445_a_344774]
-
SINGURĂTATEA DE PIATRĂ Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului spumoasa este liniștea amiezii o bei când ai legat stelele nopții iar din carul mare împărți vise în sandale diminețile călărești cu zăbala înfipta în dinții de armăsar nu-ți este foame de răsărit nu-ți este sete de un apus îți arde umbră aceea de inimă seară te întorci cu fața spre un nor și înghiți bob cu bob singurătățile de piatră
SINGURATATEA DE PIATRĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377319_a_378648]
-
parte Să privească creatura Ce izbește cu copita Împărțind cu sete-URA. Doar un lucru ea nu știe: timp pierdut-zădărnicie. ........................................ Doar un lucru n-a-nvățat Cât a fost mânza la școală, Să nu le mănânci otava Cailor, că-ți pui zăbală. Chiar de are șapte școli, Multe diplome pe masă, Niciodată n-o să aibă- Gloaba- ,,șapte ani de-acasă''. Referință Bibliografică: LUMEA GAIȚELOR / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MINTE-MĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Minte-mă!azi,când sub plete argintul ne toarnă zăpada din zăbală de vânturi, când umbra tristeții odihnește absintul și buzele plâng fără tine,săruturi. Minte-mă!azi,pe sub toamnele roase opaițe-aprinse peste gânduri de pluș, când ploaia își spală zgribulită,angoase, și sufletu-mi țipă în strânsori de țăruș. Minte-mă
MINTE-MĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378877_a_380206]
-
vânt, ca lupii să n-audă, Căci sigur m-ar răni în tot ce am mai sfânt, Făcându-mă vasal pe-a lor neagră feudă Unde să fiu legat prin strașnic jurământ. Și îmi apare-n drum un cal fără zăbală Purtând un far în coamă, cu o lumină albă, Mă duce-n zbor spre luna cu aură regală Și uit de umbra clipei, de trecerea ei oarbă. Zăresc în jur o lume unde nu-i vânt și ger Cu mii
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de imagini metaforizante, pentru a urma dezirabilul fior ascensional, dezmărginirea: "suflu/ suflu-nspre/ trupul acesta comun/ devenit strâmt/ pentru noi/ aripile mele au crescut/ sforile se descompun/ în raze de libertate/ orbecăind mă strigă/ zborul și mă doare/ nu a existat zăbala/ dintele a măcinat trupul/ în nălucirea cuvintelor/ grele/ totul e-n umbră/ trec dincolo de aripi". OCTAVIAN MIHALCEA Referință Bibliografică: DEZMĂRGINIRI de OCTAVIAN MIHALCEA / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016. Drepturi de Autor
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
Că la noi la nimeni, sau poate la turci? Turcia: Erdogan se dovedeste un democrat a la Ceaușescu. După ce a folosit un puci (organizat probabil de o grădiniță de copii) ca sa-si înlăture toți adversarii politici și a pus astfel zăbale la justiție și presa, a eliminat din parlament reprezentanții partidului kurzilor HDP(care fuseseră aleși legal de popor), deschizându-și drumul spre postul de „conducătorul nostru mult iubit” unic și de neînlocuit. Și-a construit „Palatul Alb” cel mai scump
DRAGI PĂMÂNTENI, A TRECUT ŞI 2016 ! de VIOREL BAETU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379954_a_381283]
-
împovărați de multe gânduri, doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt, căci fără potcoave vor părea petrecăreți. Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece zi, e mai mic
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece zi, e mai mic fitilul vieții. Caii gândurilor trec la trap printre poeme, am învățat să-i strunesc cu zăbale de dor, dar înfășurată-n speranță, aștept o vreme, când sigur voi spune, de azi, pot să și mor. 17 Ianuarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: CAII GÂNDURILOR / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
deseară depărtările și frământările anotimpurilor dintre noi curgă apoi în șuvoaie verzi topite peste alb și violet lumina să intre în ochi curgând pe obraji plâns invers sub soarele unui cer de fericire ”(Să ningem caii murgi deseară) -“roibii mușcă zăbala fornăitul le curge prin oasele speriate pe dosul mâinii ce șterge gura uscată îmi apar liniile urii și morții de-a valma tu îmi ghicești un viitor în timp ce dorul mă macină” (Dor) Versul este lung, elaborat în trepte, cu o
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
a zburdat ponei de cărat copilăria pe sute de ani, s-a crezut aripat pegas și mândru licorn, în galop s-a crezut aducătorul de vise, calul lui ștefan, scară dublă din fir de mătase, armăsar fără hățuri și fără zăbală când de fapt, el era doar un biet cal adus de la munte în lunca dunării, la corabia printre pietre și bărci aruncate, printre stârvuri de cai lăsați de stăpâni sau struniți de dresor cum să piară. suferea. a citit printre
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Trecea un om pe drum cărând petale Cu cai de foc și bici sculptat în scrum, purta pe brațe, raze de vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
robot, neproducându-se nici o schimbare esențială a ființei tale interioare? Îți machezi, maschezi ca un actor dintr-un rol secundar harul și te prefaci că accepți stagnarea. Păpușă în mâinile unui păpușar pirat care îți numără cuvintele, îți așterne pumni de zăbale peste gura metaforei nenăscute, apoi te îngroapă în felicitări premiindu-ți lipsa de imaginație pe care, bineînțeles că o joci pe o singură carte lipsită de valoare, în cazinoul rămas gol cu zidurile crăpate și mici aparențe ale luxului de
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
El, în goana lui turbată, Își strunește calu-n hamuri. Și pe urma ei se ține, Când departe, când aproape, El, s-o obosească bine, Ea, sperând, sperând să scape. Cum suita sa regală A rămas în depărtare, Prințu-ndeamnă din zăbală Și aleargă tot mai tare. Singurel acum, ca vântul, Pe un cal voinic, în spume, El cutreieră pământul, Locuri neștiute-n lume. Munți cu vârfuri ascuțite Cerul înțepând în zare, Văi cu pajiști însorite Și păduri cu reci izvoare . Pe
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
să rupă orice funii în care mă leagă unii, că mângâie și-mi dezgheață lacrimile de pe față când văd starea națiunii. Sunt frumos că am petale în culori vii și superbe, că am fulgere în verbe și că nu suport zăbale, că-n cuvintele banale fac să izbucnească jerbe și că sufletul meu fierbe în nemărginiri astrale. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sunt frumos / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1618, Anul V, 06 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SUNT FRUMOS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372456_a_373785]
-
eu în mocirla asta puturoasă! spunea el cu dipreț, sorbindu-și tacticos păhărelul. De aceea a preferat doar să-și bârfească la cârciumă superiorii și, bineînțeles, să-i „sape”. Din care cauză era considerat un „indezirabil necesar”, permanent ținut în zăbale și călărit cu mânie. De câte ori i se ivea ocazia să servească vreun amărât cu vreo încurcătură, intra rapid în pielea de specialist și-l trata pe umilul solicitant de la înălțimea acestui rang. Însă, Mărășteanu, nu i se păru a fi
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
armăsar), de îndată ce iei decizia să-l îmblânzești pe inorog, iese la lumină și umilul purtător de poveri - măgărușul. Curând va fi uitată vremea în care te cabrai la cea mai mică împotrivire și nechezai amenințător la vederea frâului și a zăbalei. Măgărușul a trăit la ferma ființei tale, bine merçi, de multă vreme, numai că n-ai știut de ce, oricât ai căutat un răspuns și oricât te-ai certat cu Dumnezeu, cerându-i socoteală de prezența lui. Măgărușul este handicapul pe
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]
-
așeza -semn la poarta inimii. Iisus Asemeni nouă, sărman, implorând Radiind, răspândind IUBIRE s-a înălțat dar a rămas și-n noi ca tăinuire, umblă fără umbră alungat într-o perpetuă peregrinare, în teascurile lumii aruncat- alteori, cu lanțuri legat zăbala până-n sânge spintecă neînduplecată, ochiul, nu gura, să pot spune: -veți pricepe oare că vedeniile nu pot fi furate și destinul nu poate fi ucis? Tatăăă ... ! Vei auzi ... Vei auzi strigăt Ca un urlet planetar, Deodată țâșnit Când Iisus asemeni
DE SFINTELE FLORII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347807_a_349136]
-
de acciză! vai, ce m-aș mai legăna, pe un val, pe Marmara!... că la marea noastră, neagră, numai proștii o să meargă! hii, dar ce miros de lut și ce chip de țară slut! ce blestem pe capul nostru, și zăbale și căpăstru, ni le pune-n bot guvernul, dar nu ieftinește trenul... așa că eu îți spun în șoapte, nu acuma, ci la noapte: decât să-ți scriu vreo poezie (nu că știu eu cum se scrie) și nu sunt meșterul
VAI DE PĂSĂRICA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346299_a_347628]
-
atunci; Sunt un rebel, izgonit de la trupă, C-am uitat cele zece porunci. Scârțâie lemnul ca un dulce blestem Când în spate pe tine te am Și de lumea parșivă nu mă mai tem C-o să mă facă, mâine... salam. Zăbala nu o mușc că-mi este sfântă. În galop dansez sub coapse moi. Eu sunt un cal de lemn ce nu cuvântă, Nici ovăz nu vreau și nici trifoi! Referință Bibliografică: Prefă-mă, femeie... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PREFĂ-MĂ, FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346478_a_347807]
-
cu iarna se luptă, cu-a nopții rece umbră, neîntreruptă, strunește căluții, se teme de noapte, câmpia să taie spre miazănoapte. Pământul e nins cu plapumă groasă, temerile curg, pe tâmple-i apasă iar biciul trosnește în a iernii furie zăbala prea strânsă pe cai îi înfurie și deodată... sania ușor se înclină mireasa-i pierdută peste-o colină și vântul șuieră în apriga iarnă, iar tânăra prin nămeți se răstoarnă... Rătăcită-i mireasa și-ncepe a plânge, c-a ei
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
marginea horei, fețele femeilor se luminau sau se întunecau în funcție de mulțumirea sau nemulțumirea odraslelor prinse-n horă. Dacă băiatul uneia juca lângă cineva de care nu-i plăcea, fața ei îngheța. Făcea mărunt din buze, iar cu gura strânsă „mușca zăbala”. Bineînțeles, după cum îi plouau în minte gândurile întunecate. Mormăia: -Uite la el, amărâtu’! I-am spus acasă: mă, să nu te mai ții după roșcată, că te mănânc! Nici nu știi ce zace-n fundu’ ei! Că și mă-sa
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
s-a prins lângă ea, parcă atras de un magnet. Iar când vălvătăile din părul și privirea ei l-au cuprins, s-a topit în joc, purtându-și pașii și zâmbetul după unduirea șoldurilor ei. Pe altă femeie care „ronțăia zăbala” o simțeai că mormăie și ea-n gând: -Ia uite și la-mbro-bo-di-ta mea! Ține, de, lângă ăsta lu’ Piciontea. Nu vede, tâmpita, că pe șmecher nu-l interesează decât pogoanele și galbenii din salba ei? Că ochii lui aleargă după
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]