136 matches
-
Escelența, Bezedeaua Cu mândrie poartă steaua Ce cu stima i-a fost dată C-a putut a fi licheaua [.............. ] Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul Și-i cunoaștem noi turaua
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul Și-i cunoaștem noi turaua. -N-alte țări e-onoare mare Decorația și steaua, Dar ce merite-are dânsul Escelența, Bezedeaua? E o carte măsluită Toată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Clevetindu-l împreună. Și feriți de ochii lumii, Intre rariștea de brazi, Voi mergeți când vine sara, Tu ești rumănă-n obraz Și atâta bucurie Văd în ochii tăi cei mari... Nu lipsește decât nunta C-un taraf de lăutari. În zădar oare Teodor Scrie-a codrului poveste? Și atât de rău îi pare Că băiet el nu mai este? Că nu vreți a da pe față Dulcea taină înțeleg, Căci cu-atîta e mai dulce, - Dar un capăt nu aleg. Și ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dragii mele... Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveți Ca viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să mă vadă Nici să poată să nu-mi creadă; În zădar mă mai jelesc, Vara vine, codri cresc, (350) În zădar m-aș bucura, Iarna iar i-a scutura, Și de-mi vine, de nu-mi vine, Tot arde inima-n mine. Nici n-am cui să mă jelesc (355) Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să mă vadă Nici să poată să nu-mi creadă; În zădar mă mai jelesc, Vara vine, codri cresc, (350) În zădar m-aș bucura, Iarna iar i-a scutura, Și de-mi vine, de nu-mi vine, Tot arde inima-n mine. Nici n-am cui să mă jelesc (355) Să spun pe cine doresc, Mult mă mir, Doamne, de mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș duce, m-aș tot duce, l00 {EminescuOpVI 101} " Dor să nu mă mai apuce. " Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă; În zădar în vânt mă chiamă Dor de casă, glas de mamă, " În zădar răsună-n vânt Căci așa menit eu sunt: Să-mi fac cale pe pământ, Să-mi întind cărările, Să cutreier țările, " Țările și mările. Fire-ar tare glasul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
duce, m-aș tot duce, l00 {EminescuOpVI 101} " Dor să nu mă mai apuce. " Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă; În zădar în vânt mă chiamă Dor de casă, glas de mamă, " În zădar răsună-n vânt Căci așa menit eu sunt: Să-mi fac cale pe pământ, Să-mi întind cărările, Să cutreier țările, " Țările și mările. Fire-ar tare glasul meu, Ca să treacă tot mereu De ori unde oi fi eu: Peste
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vorbă mare să nu scoți din gură. 130 Vorba-n zadar, pierdere de vreme. 131 Vorba cea mai bună când grăiești cele ce se cuvine și când taci cele ce nu se cuvine a grăi. 132 Vorbă lungă și-n zădar, de șiret și de flecar se-nțelege a fi dar. 133 Vorbă multă în zădar când lucrul e de față. 134 Vorbă de om sărac nimeni n-o ascultă fie cât de scumpă. 135 Când nimeni nimic nu vor vorbi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vorba cea mai bună când grăiești cele ce se cuvine și când taci cele ce nu se cuvine a grăi. 132 Vorbă lungă și-n zădar, de șiret și de flecar se-nțelege a fi dar. 133 Vorbă multă în zădar când lucrul e de față. 134 Vorbă de om sărac nimeni n-o ascultă fie cât de scumpă. 135 Când nimeni nimic nu vor vorbi de tine, mai bine să te-nneci. 136 Nici somn lung fără visuri, nici vorbă lungă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mbată, c-asemenea urmări te arată de tot prost. 146 Când grăiești și nu te - ascultă, socotește că ești la moară - de aceea nu te aud. 147 Mai bine o piatră s'- arunci într-un noroc, decât un grai în zădar. 148 Mare cu mare grăiește și mic cu mic mai de nimic. 149 Melcul până nu se împle bine nimic din el nu scoate - afară. 150 Nu să grăiești, ci cum să grăiești să te silești a învăța. 151 Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-ascunde Cine știe unde Sub acea perdea, Care n-o ridică Zicând că ni-e frică Că-l putem vede. A lui slugi silite Mii de seci cuvinte Cele ce vorbesc, Care nu cunoaște Că sunt vulpi, șerpi, broaște, Ce-n zădar trăiesc. Vii la omenire: Mai rea nesimțire, De piatră sunt toți, Mai de-aproape rude Mai rău nu aude De-ai striga cât poți. N-am găsit ființă Să aibă credință Nici într-acel ceas, Când păharul morții Șade-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă și iubești. 435 {EminescuOpVI 436} Că de m-ai ave amor Nu mi-ai da rane să mor. Văz că nu-l dorești Pre sufletul ce-l robești, Ci numai dureri îi bagi Și ochii deasupra-i tragi, În zădar pricină-i dai Că tot depărtare ai, Ochii îmi sbor din om în om Ca un pui din pom în pom. Dacă vrei să înțelegi Ale amorului legi, Trebue trupul să-l crezi, Pre alți văzând, să nu-i vezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac dar am dreptate eu, De-o cenușăreasă mică Îngrijește Dumnezeu. 453 {EminescuOpVI 454} No. 58 Verde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-au liniștit. No. 79 În zădar apune, în zădar răsare Soarele și luna fără de a-nceta, Sufletu-mi putere în credință n-are Pe tine, iubito, a te mai uita. Ziua-mi vine, trece, vrâsta naintează, Cu ele-mpreună tinerețea mea, Dar sufletu-ți rece nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-au liniștit. No. 79 În zădar apune, în zădar răsare Soarele și luna fără de a-nceta, Sufletu-mi putere în credință n-are Pe tine, iubito, a te mai uita. Ziua-mi vine, trece, vrâsta naintează, Cu ele-mpreună tinerețea mea, Dar sufletu-ți rece nu vrea să mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
exponențial, iar despre mâncare nici nu putea fi vorba. S-a scurs multă apă pe Siret de atunci. De multe ori s-a străduit să-și amintească un crâmpei, fie el cât de mic, din timpul acelei chinuitoare călătorii. În zădar. Singurele evenimente, pe care nu le putea uita, erau starea lui jalnică și deruta. Odată ajuns la capătul călătoriei, teama de eșec devenise și mai apăsătoare. Acuși va afla că e căsătorită și că în curând va fi mamă. Nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ele era Mura. Mura nu era o femeie urâtă, ba chiar frumoasă, în special atunci când lucra. În jumătatea de deceniu, petrecută în apropierea ei, care a luat sfârșit chiar în zorii acestei zile, nu a văzut-o niciodată stând în zădar. Întotdeauna făcea ceva util și folositor. Muncea permanent, muncea curat, muncea cu plăcere. La odihnă nici nu se gândea. Bidaru era convins că pentru ea nu exista un rău mai mare, decât să nu poată munci. În două trei luni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cum crezi că o să te privească colegii când vor afla că din cauza ta nu vor primi nici un fel de stimulent material? Am garantat pentru tine și le-am promis că nu se va mai repeta, dar totul a fost în zădar. Ce să mai vorbim aiurea?... Ai pornit-o cu stângul! Îți spun asta pentru că țin la tine. Cine te-a pus să-ți spui părerea în plen, când era de față și primul secretar? Și ai mai afirmat că sunt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ceva anume. Brusc nesiguranța puse stăpânire pe întreaga lui ființă. Îi venea să strige după ajutor, însă vocea nu îl ajuta absolut deloc. Nu putea scoate nici un sunet și chiar de l-ar fi scos, ar fi fost în zădar. Cine să-l audă? În jur nimeni și nimic. Nici nu știa sigur dacă e vis sau realitate. Avea impresia că tremură din tot corpul. Dar din care corp? Acesta nu mai exista Nu mai avea nici picioare, nici mâini
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cum ar fi calmarii sau caracatițele, în fața tehnologiei și a puterii omului, nu fac doi bani. Ele trebuie ocrotite, nu noi! Să pună însă stăpânire pe noi sau, cum spui tu, pe o întreagă galaxie, e mult prea mult!... În zădar, Bidaru, te revolți! Gândești ca un copil! Nu numai Muzeul de Istorie, ci întreaga Galaxie e protejată și condusă excelent de moluște. Sunt cele mai inteligente, mai avansate, mai bine adaptate și organizate ființe din împrejurimi. De foarte multe ori
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
enigmă. Era de neînțeles de ce soțul ei, așa pe nepusă masă, în miez de noapte, și-a încărcat pe ascuns geanta și ce avea în ea? Obișnuită cu ordinea, ca orice adevărată gospodină, încercă să o ridice. Se opinti în zădar. Era prea grea. Aseară, când ne-am culcat era goală, îi reproșă ea soțului; am scos din ea până și traista aceea veche pe care vreau să o arunc! Încercă din nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pus pe gânduri și i-a sugerat, la rândul ei, alte și alte întrebări. Cu asemenea întrebări în minte, la care nu-și putea răspunde, nemulțumit că o parte din munca lui și a altora ca el a fost în zădar, adică s-a dus pe apa sâmbetei, era cât pe ce să se ciocnească de un bărbat ce venea din sens opus cu soția la braț. Nu era altcineva, decât Dumitru Ploscaru, fost camarad de serviciu militar, în cele șapte sute
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viața nu ar mai avea nici un rost, cele trei ființe pe care le iubește și pe care nu le va părăsi niciodată. Fiind cap de familie, numai alături de femeia și de copiii lui, va fi cu adevărat fericit. Fluierase în zădar. Nimeni nu-l auzea, nimeni nu-l băga în seamă, iar de câini, nici pomeneală! Curios din fire, de la înălțimea la care se afla, privind mulțimile de suflete agitate, de la picioarele lui, cum ridică pumnii și se amenință unii pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cert că ea nu va veni. Se va mai plimba prin față la telefoane, poate o va întâlni din întâmplare. Leba nu a venit la întâlnire și nici nu a trimis pe nimeni să-l prevină, să nu aștepte în zădar. Ajuns acasă la el, după ce și-a înecat amarul în câteva pahare de vin, a adormit buștean. La șase dimineața trebuia să fie la datorie, să ia serviciul în primire. Douăzeci și patru de ore nu avea voie nici să doarmă și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]