146 matches
-
TE-AM CĂUTAT NEBUN, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te strig păcătos condamnat la singurătate am știut că nu sunt eu trupul
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te strig păcătos condamnat la singurătate am știut că nu sunt eu trupul
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
care scria nici mai mult nici mai puțin: ședință. Începea invariabil: tovarăși, în primul rînd... Și urmau, "problemele", multe, multe și încîlcite, o oră, o oră jumate, și dă-i și dă-i. Din fundul sălii, de fiecare dată, vlăjganul zălud, cu multe dioptrii: în al doilea rînd! în al doilea rînd! Discursurile plastice ale hiperfaimoșilor frescagii mexicani Siqueiros, Rivera etc. ce monstruozități duhnind a praf de pușcă și-a (ha)șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de sminteala bănuitoare. Rămâne doar fuga de Eden, scrijelind peste dureri. În unduirea singurătății, fraternizezi cu singurătatea. CAUT Caut de prea multă vreme, dar am uitat ce. Printre milioanele de vreri, nu știu dacă am găsit ce. Trasă întruna în zăluda-mi preumblare, totul curge fără-ndemânare. Caut acel ceva fără nume, fără contur, fără masă și știu că-l voi găsi atunci când voi învăța să uit. Caut uitarea. Uitarea de sine, singura care-mi zăpăcește trecerea. Aici, acolo, dincolo, ca
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
un interesant roman de societate. Un fel de memorii, concepute în dialog cu un alter ego presupus a corija eventualele exagerări și imprecizii, imaginează S. în Oile mele (1999), unde amintirile unei vieți pline de evenimente se îmbulzesc „independente și zălude”, ca o turmă - cum mărturisește autoarea -, pentru a restitui adevărurile unei conștiințe marcate de vicisitudinile veacului. SCRIERI: Joc viclean, București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind și fornăind ca un armăsar zălud care și-a pierdut călărețul în luptă, oceanul fără stăpîn cotropește pămîntul. Gîndiți-vă la viclenia mării, amintiți-vă cum făpturile ei cele mai temute lunecă sub apă, invizibile de cele mai multe ori și mișelește ascunse sub cele mai frumoase tonuri azurii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se rostogoleau fără încetare. Ă Ține-l bine! Deodată saula prea încordată se rupse și rămase ca un șarpe lung pe apă: lochul nu mai era! Ă Am sfărîmat sextantul, fulgerul mi-a deviat acele busolei, iar acum marea zăludă îmi rupe saula lochului. Dar Ahab se pricepe să repare totul. Trage, tahitianule, iar tu, omule de pe insula Man, înfășoară! Să vină dulgherul și să-mi meșterească un alt loch - iar tu, matisește saula! Ai grijă!... Se duce acum: pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zonei, mergeau doar până la micuța strungăreață și nasul cârn. Adesea trăsăturile sar peste o generație. Eu am mult mai mult din tipicul grecesc decât are mama mea. Într-un fel, Tessie devenise parțial un produs al Sudului. Spunea lucruri gen „zălud“ și „Duaa“. Pentru că lucra În fiecare zi la florărie, Lina o lăsase În compania unui șir de femei mai În vârstă, majoritatea scoțiene-irlandeze din Kentucky, și, datorită lor, În accentul lui Tessie se strecurase un ușor ton nazal. În comparație cu trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Asinia e din nou prezentă printre ele. Cum de a scăpat de sub supravegherea Corneliei? Și unde vrea să ajungă? La rex, bineînțeles, prietenul ei. Încearcă să-i bareze calea, dar o împinge și pe ea în lături, urlând ca o zăludă: — Mi-a venit din nou ciclul! Printre râsete și chicoteli, Occia simte stinghereala bărbatului de lângă ea. O iubi el copilele astea ca pe ale sale și le îndeplinește toate capriciile, dar una e să iei în cârcă o puștoaică de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i țină partea. Acesta ezită. — Dă încoace sărăcia aia, că ai să te tai! își ceartă Marcia bărbatul. — E cuțitul de sacrificiu, îl apără flaminul cu palma. Își îndreaptă spatele plin de demnitate: — N-ai voie să-l atingi, femeie zăludă ce ești! Încruntat, aruncă priviri piezișe către mult mai tânăra lui so ție. Augustus se decide: — Eu trebuie să ajung la Senat. Astăzi se judecă procesul lui Scribonius Libo. Se preface că nu observă disperarea flaminului. — Sentința se pronunță până la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deschide cartea, se freacă la ochi, se întreabă, cine-i acesta? A fost un om, zicea Fundoianu, Se poate gaza un om și prin indiferență, Prin uitare, că doar omenească este uitarea, Doar moarte își face cu mult respect datoria. Zăludă Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot recunoaște, fiul tatălui tău, hău din hău, cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fost un om, zicea Fundoianu, Se poate gaza un om și prin indiferență, Prin uitare, că doar omenească este uitarea, Doar moarte își face cu mult respect datoria. Zăludă Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot recunoaște, fiul tatălui tău, hău din hău, cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce să iubești moartea dacă, romană, sarmată, n-ai înțeles bucuria unei păsări
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale, copitele-n galop; În mine, dacă stărui, răstălmăcesc părelnic Povestea depănată din firul rupt demult Și-Ofelia-ngenunche
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
Să mă acopăr cu deșerturi crude Și, din lăcașul meu de perseidă, Să mă topesc în veșnicul prelude. Ai vrea să intru în pictura nudă Ce ți-am plimbat-o pe sub ochi odată, Dac-aș putea, aș fi din nou zăludă, La fel ca visele ce mi te-arată. Ai vrea să zbor în stele paralele, Să nu-ți mai simt în umbră acel sărut, Ca roua în petale de lalele... E de la mine? Nu! ... doar mi s-a părut. Ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vorbeam. Prima mea femeie am avut-o la douăzeci și doi de ani și era tot o "babă", de vreo douăzeci și nouă. Apoi a mai picat câte una din timp în timp. Dar am necaz mare pe adolescentele astea zălude, care te lasă, te lasă până nu te mai lasă. Am pierdut vremea degeaba, luni de zile, pe lângă una dintre ele, așa că sânt sătul. N-am încercat niciodată să trăiesc timp mai lung, pe bune, lângă o femeie. Nana e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
creier de copil Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și pe care-o iubești cu ade vărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puști zăluzi și frustrați care dădeau note „gagi cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
într-o încăpere. Mama ei fusese o femeie deșteaptă și nesupusă. În 1935, după decretul primului Pahlavi, care interzicea purtarea chador-ului, taică-său, bătrânul Talesh, nu o mai lăsase la școală: „Ya Ali, că doar n-o să umble ca o zăludă pe sub ochii bărbaților!“, așa că progenitura lui, Fatemeh, care pe atunci avea nouă ani, mai ieși din casă doar la măritiș, când i-o încredințase unui consort. Shahla a fost primul născut al lui Fatemeh și al lui Barsum și, cu toate că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-ar putea scurge pe rochie. Se părea că această minunată creație a lui Catherine Walker, care presupusese ore de design impecabil și cusutul minuțios de mână, nu avea să fie purtată în fața altarului. Cel puțin nu de femeia asta zăludă. Vânzătoarea o luă discret din mâna lui Fran și o puse la loc pe umeraș. — Vreau să spun, continuă Fran, dându-și seama de amploarea dilemei în care se afla, dacă de fapt Jack e tatăl? — Uite ce e, Franny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șifonier, când plecaseră cu mortul spre biserică. - L-am găsit, Emilian! flutura femeia voioasă din mâini. Eu îl ascunsesem să nu-l fure nenorociții ăștia și de emoționarea cu cimitiru’ am uitat. Abia acușica mi-am amintit, când fugeam după zăluda aia. Poți să-l chemi pe taica părinte să vină să vadă cum te mângâie-n cap papa de la Roma. Am dat drumul și la televizor. S-a ’ncălzit de-acuma. - Soporan se spovedea, oftă popa. Venea și se spovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lângă alții de frică iar o femeie mai în vârstă zise: - Să ne ferească Dumnezeu de trăsnet, că a mai murit astăzi electrocutat, George a’ lui Frâncu! Când îi auzi numele iubitului ei, Frusina o luă prin ploaie ca o zăludă și alergă spre casa părinților lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
capul, dacă nu se vor revărsa, mai repede, zorile. Dar, iată, că, să revărsau. Limpezi, ca limpezimea cerului, către răsărit. Și gândurile lui se limpeziră, În cele din urmă, cum nici nu se aștepta. Hotărâse. Nu comit crima. Băiatul e zălud. E, poate, chiar, nebun. Și eu n-am dat În mintea lui. Am să le spun, părinților, cu ce mă plătește, el, ca să fac, ce vrea el să le fac. Și-am să mă duc, totodată, la poliție, și-am
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zice același G. Călinescu, suferă de „suficiență virilă”. Discursul erotic vorbește În exclusivitate despre suferințele bărbatului. Rareori este sugerat și chinul femeii Îndrăgostite. Conachi, Într-un loc (Amoriul prin prieteșug), prezintă pe Zulnia desculță și despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și la cer cată, Vra să strige, dar și glasul i se taie deodată. Se povărnește și cade peste dînsul, leșinată, De năcazul ei ucisă, de năcazul ei sfărmată.” Părerea lui Conachi este că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeii are mai ales calitatea de a flata orgoliul bărbatului Îndrăgostit. Deznădejdea Zulniei mărește chinul, dar și mîndria răbdătorului Ikanok. Imaginea ultimă nu mai lasă nici un dubiu: bărbatul Înduioșat de durerea pe care a provocat-o ține „În brață” pe zăluda Zulnia și petrece... A descoperi o concepție asupra feminității În aceste versuri de cele mai multe ori pompoase este o operație dificilă. Ideile sînt comune, imaginile trec de la un autor la altul, portretele sînt, cu mici variații, aceleași. Foarte răspîndită este imaginea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu sentimentele acestuia. În această situație invectivele naratorilor la adresa ei sunt dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936 , „ființă mârșavă și rea” 937 , „zăluda de femeie” 938 . Deși decade moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu au o legătură directă cu mariajul 939), dovedindu-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]