139 matches
-
o expresie de absență desăvârșită, iar Otilia, care sta în spatele lui Pascalopol, se desprinse ușor și se așeză lângă bătrân. - Pascalopol, continuă Aglae cu vocea îngroșată, dumitaleți-ar trebui o femeie blândă, nu prea tânără, care să te stimeze, nu o zănatică... Moșierul se încruntă, indispus, și căută o scăpare cu ochii înspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. În curând se auziră din casă, pe fereastra deschisă, undele picurate ale pianului. Otilia cânta Vals în do diez minor de Chopin cu foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a avut și el moda lui, Schuré, cartea lui care îți dădea spectacolul „evoluției divine de la Sfinx până la Cristos“. Vreo zece zile, să zic, după cât de vag îmi aduc aminte, am fost pradă unei febre care mă făcea să umblu zănatic, cu capul fierbinte, tulburat de dimensiunea evoluției divine. În comparație cu acest pelerinaj în inima absolutului, toate problemele de rând, cărți, oameni și idei, mi se păreau teribil de derizorii. Un orizont nou, ceresc, se deschidea deasupra capului meu. Probabil că violoniștii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
locuințele în care se petreceau lucrurile. Dar am folosit și eu, ca instrument de apărare, faptul că cei din anchetă erau convinși că uit lucruri importante, pe care alții, ceilalți, nu le uitau - poate și pentru că, prin felul meu oarecum zănatic de a fi, eram în centrul atenției, și nu aveam eu cum să fiu atent la ce fac ceilalți - pentru că de un lucru pot să fiu sigur: urăsc artificiul, efectul căutat, și fac în general ceea ce fac aproape din porniri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
clipă doar, e prăpăd ; cel puțin, bine că n-aveam grija servitorimii care să-mi încurce lucrurile și să-i deschidă ușa. Sigur că madam Ana tot îi făcea moațele lui Margot și sigur că Maria îl oblojea singură pe zănaticul de Grigore. Și cum nu șovăi din fire când iau o hotărâre, mi-am spus că toate au să se aranjeze în vreun fel, dar mai-nainte eu trebuie să merg să mă ușurez. Așa că am mers și am făcut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măruntă, cu singura companie a două lumînări și a cîtorva aplice de baie de muzeu. Principalul meu argument, climatologic, a dat-o gata imediat pe Bea, căreia căldura emanată de dalale de pe jos Îi alungă temerile inițiale că născocirea mea zănatică avea să dea foc casei. Apoi, În penumbra roșiatică a lumînărilor, În timp ce o dezbrăcam cu degete tremurătoare, ea surîdea, căutîndu-mi privirea și dovedindu-mi că, atunci și Întotdeauna, orice mi s-ar fi putut Întîmpla mie, ei i se Întîmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întristarea și lipsa de vlagă decât supărarea. Nu e nevoie să i spună nimeni că reușește să se mențină în fruntea statului doar prin virtutea faimei, nicidecum a puterii reale de care dispune. Înaintează încet, clătinând descurajat din cap. Cine știe câți zănatici sunt implicați în cabala asta împotriva lui Libo? Că nu-i poate spune complot, deși îl lovește indirect și pe el. Atâta vreme cât era în putere, reușea relativ ușor să-și păstreze autoritatea și să și țină în frâu membrii familiei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ele! Doar când își piaptănă părul încă de culoarea oțelului, de care a fost mereu mândră. Își mângâie obrazul obosit. Slăbit. A slăbit mult în ultima vreme, e numai riduri toată, nu se mai vede nimic din frumusețea de pe vremuri. Zănaticul Andrei Vlădescu zice că-i o tâmpenie, că el a văzut puține bunici atât de frumoase. Ar trebui să-l creadă. Se trezește punând mâna pe oglinda rece, mângâind chipul reflectat. Se sperie. Ce-a apucat-o? Nu se mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
recita niciodată din versurile ei, închise într-un sertar al biroului mic la care își făcea temele pentru facultate. Dar nu recita nimănui din ele. Trecuseră ani buni de când încetase să mai scrie, nu pentru că i s-ar fi părut zănatică nobila idee de a fi poet, ci pentru că avea totuși intuiție și pricepea că e nevoie de un miracol interior pentru artă și că nici o meditație n-o s-o ducă în lumea de miracole. Ea zicea că e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aș putea rupe picioarele. Și ce-ai fi vrut să-i răspund, îi povestea, decât că sunt gata să mi le tai și să i le dau să le păstreze, numai să înceteze cu cicălitul?! M-a făcut nebună și zănatică. Avea temeri inexplicabile, pe care nu i le putea scoate nimeni din cap. I-a povestit că în casa lor trăise înainte de război un negustor grec, putred de bogat, din moment ce fusese în stare să-și construiască vila asta cu etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de acest „al treilea personaj”. În Stâlpii societății, domnișoarei Bernick - care visa să fugă „departe de aici, pe marea dezlănțuită” - Rörlung îi răspunde afirmând că trebuie „să nu-i deschidă ușa unui oaspete atât de primejdios”, cum e visul ei zănatic. E mult mai bine, adaugă el, să rămânem pe loc, „întorcând spatele la tot ceea ce ar putea să ne tulbure”. Prezența amenințătoare, neliniștitoare și fascinantă totodată, a acestui altundeva perturbator, a acestei alterități a unui spațiu necunoscut și sălbatic, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
barman, iar celelalte două au început să-i amenințe pe consumatori cu scaune și sticle de bere sparte. Clienții din local au spus că bărbatul care a scăpat prin fugă purta pantofi de popice.“ Ce zici de chestia asta? Niște zănatice ca alea trei fac să se ducă de râpă întreg cartierul. Un tip cinstit încearcă să se distreze și el puțin și dă de una din lesbienele alea care-l ia la bătaie. Pe vremuri era bine aici, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
arhaice autohtone Bendis a fost înlocuit cu cel al zeiței omoloage, Diana. Numele zeiței daco-romane a supraviețuit în folclorul și în lexicul românesc într-o serie de credințe și, respectiv, cuvinte : zână - din Diana (Dziana) ; sânziana - din San[cta] Diana ; zănatic - (azi) zăpăcit, smintit, bezmetic, (dar inițial) „luat” sau „posedat” de Diana sau de zâne (lat. dianaticus). Această filiație cultuală și etimologică (Diana-zâna) a fost remarcată și argumentată de diverși autori, de la Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae, III, 1) până la Mircea Eliade
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
putea să se tragă din numele Diana” (Descriptio Moldaviae, 1714- 1716) (259, p. 234). Diana a devenit Zâna, Sancta Diana a devenit Sânziana, iar vrăjitoarele lunatice din alaiul zeiței, dianaticus, care alergau narcotizate în nopțile cu lună plină, au devenit zănatice. „Zănatic - explică Mircea Eliade -, adică «fermecat» de Diana sau de vrăjitoare” (115, pp. 102-103). Subiectul a fost reluat ulterior de Ioan Petru Culianu (51, pp. 336- 338), dar înaintea isto- ricilor religiilor se pronunțaseră deja lingviștii Alexandru Ciorănescu și Al.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să se tragă din numele Diana” (Descriptio Moldaviae, 1714- 1716) (259, p. 234). Diana a devenit Zâna, Sancta Diana a devenit Sânziana, iar vrăjitoarele lunatice din alaiul zeiței, dianaticus, care alergau narcotizate în nopțile cu lună plină, au devenit zănatice. „Zănatic - explică Mircea Eliade -, adică «fermecat» de Diana sau de vrăjitoare” (115, pp. 102-103). Subiectul a fost reluat ulterior de Ioan Petru Culianu (51, pp. 336- 338), dar înaintea isto- ricilor religiilor se pronunțaseră deja lingviștii Alexandru Ciorănescu și Al. Rosetti
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
creat mici cascade artificiale și curgeri de apă printre pereții de sticlă, îi dă fiori lui Evgheni. Se vede bătrân și desculț, luând-o de la capăt și obișnuindu-se (oare a câta oară?) cu hachițele unui stăpân mai tânăr decât zănaticul ăsta care-și caută ruina cu lumânarea. — O să avem șervete brodate cu scoici și vase mari, cu nuferi roz, la intrarea în fiecare salon. Evgheni simte nevoia să scoată din buzunar o batistă veche și relativ murdară, să-și șteargă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
apropiat. Viespile au început să roiască furioase, au mai căzut pe podea zbătându-se, numai în ochi dacă nu și-ar înfige acul, poți să și mori din asta. - Împielițaților, a răcnit un moșneag apărut c-o lumânare. Ce faceți, zănaticilor? O să vă-ncaiere viespile de nu mai știți cine sunteți! Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un scrâșnet furgoneta la poarta femeii în doliu, strigă, și când ea apăru, îmbrăcată cu bluza și fusta ei neagră, îi dădu un bună ziua mai sonor decât e firesc, vina pentru subita dizarmonie vocală e a Martei, ca autoare a zănaticei idei cu căsătoria între văduvi trecuți, denumire care merită o critică severă, s-o spunem, cel puțin în privința Isaurei Estudiosa, ea nu poate avea mai mult de patruzeci și cinci de ani, și, dacă pentru a fi exacți, vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Eram atrași unul de altul. Ea era superbă, foarte deșteaptă și lucidă. Când am făcut-o, a fost nemaipomenit, însă n-am putut continua. Era foarte schimbătoare și capricioasă, însă acum îmi dau seama că în mod special era așa zănatică, pentru că știa că sunt acolo să am grijă de ea. Am sfârșit prin a ne distruge reciproc. N-a fost prea plăcut. După experiența asta, mi-a fost un pic teamă să mă mai implic. Pot să mi-o imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zăresc.) Degeaba! În odăile lipsite de prezența ei se cuibărise pustiul. Niciodată n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de grijă și tortură. Cerule, ce-i cu ea? E vie ― e moartă? Unde s-o găsesc? Am cutreierat ca un zănatic prin toate încăperile apartamentului. Poate o fi leșinat în dormitor, poate zace în baie și eu habar n-am. Nici nu îndrăzneam să râd de neghiobia ce-o făcusem căutînd-o prin casă. Masa era pusă, scaunul ei ședea gol și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trecut o sabie rece prin inimă. Cum le-aș fi strigat că eu sânt soția ta sau că măcar am fost și numai pe mine mă iubești. Ah, ce mult uram pe femeile dinaintea mea (mai ales pe poloneza aceea zănatică) pentru ceea ce-mi furaseră din trecutul tău, precum și pe cele după mine care se vor desfăta în intimitatea ta, domeniu altădată al meu. Ceva mai târziu, când s-a întîmplat năpasta cu banii aceia luați de el și am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ai sosit, Parcul l-ai împodobit, La copii jocuri le-ai dat Și copaci ai îmbrăcat. Ziua mamei a venit, Ghiocei ea a primit, Cadouri i-am dăruit Și cu drag i-am mulțumit. Toamnă nebunatică Toamnă nebunatică Și puțin zănatică, Tu ai revenit, Cu frig ai năvălit Tu, cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care face să vibreze sufletul. Privește! în inima ta, în inima mea, vei vedea o mare iubire! Suflet Rătăcitor Ești suflet rătăcitor pe poteci de rouă, Ce scrii plângând pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să priceapă cât îl durea? Cum stătea răstignit pe bordura de cărămidă a digului, țâșni în picioare și le propuse: „Să ne mai jucăm doar o dată de-a prinselea, până vine căldura! Mă pun eu!“. Începu să alerge ca un zănatic, desfăcând în fuioare neclintirea uscată prin care trecea și torpoa rea de dinaintea orelor de siestă. Nu venea nimeni în urma lui. El știa că nu vine, dar alerga, fiindcă nu se putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]