136 matches
-
barman, iar celelalte două au început să-i amenințe pe consumatori cu scaune și sticle de bere sparte. Clienții din local au spus că bărbatul care a scăpat prin fugă purta pantofi de popice.“ Ce zici de chestia asta? Niște zănatice ca alea trei fac să se ducă de râpă întreg cartierul. Un tip cinstit încearcă să se distreze și el puțin și dă de una din lesbienele alea care-l ia la bătaie. Pe vremuri era bine aici, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un scrâșnet furgoneta la poarta femeii în doliu, strigă, și când ea apăru, îmbrăcată cu bluza și fusta ei neagră, îi dădu un bună ziua mai sonor decât e firesc, vina pentru subita dizarmonie vocală e a Martei, ca autoare a zănaticei idei cu căsătoria între văduvi trecuți, denumire care merită o critică severă, s-o spunem, cel puțin în privința Isaurei Estudiosa, ea nu poate avea mai mult de patruzeci și cinci de ani, și, dacă pentru a fi exacți, vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ieșit de sub tensiunea trăirilor lui și mai greu a putut să-i întoarcă mintea și sufletul spre alte lucruri. Ioniță Zugravu și mulți alți urmași ai lui se gândeau continuu la cum ar fi dacă ar fi să fie, erau zănatici și prinși într-un păienjeniș de dorințe care luau formă doar în închipuirea lor. De exemplu, Ioniță Zugravu se gândea să facă o biserică. Avea casă și ceva pământ lăsat de tatăl lui, vătaf de curte la fostul conac al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai sosit, Parcul l-ai împodobit, La copii jocuri le-ai dat Și copaci ai îmbrăcat. Ziua mamei a venit, Ghiocei ea a primit, Cadouri i-am dăruit Și cu drag i-am mulțumit. Toamnă nebunatică Toamnă nebunatică Și puțin zănatică, Tu ai revenit, Cu frig ai năvălit Tu, cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai poți conta pe medici, avocați, oameni de afaceri, ziariști politicieni, prezentatori de televiziune, arhitecți sau negustori capabili să discute romanele lui Stendhal sau poemele lui Thomas Hardy. Foarte rar dai peste un cititor al lui Proust sau peste un zănatic care să fi memorat pagini Întregi din Finnegans Wake. Și eu, când sunt Întrebat de Finnegan, Îmi place să răspund că o păstrez s‑o citesc la casa de bătrâni. E preferabil să pășești În eternitate cu Anna Livia Plurahelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea - toate acele ore minunate petrecute cu tine. — Sună ca o frază pe care aș fi putut s-o scriu eu în tinerețe. — Chiar este o frază pe care ai scris-o tu când erai tânăr, a spus ea. — Tânăr zănatic, am completat eu. — Îl ador pe tânărul acela, a zis ea. Când te-ai îndrăgostit de el? am întrebat-o. În copilărie? — În copilărie... și mai apoi ca femeie, mărturisi ea. Când mi s-a dat tot ce scriseseși, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o expresie de absență desăvârșită, iar Otilia, care sta în spatele lui Pascalopol, se desprinse ușor și se așeză lângă bătrân. - Pascalopol, continuă Aglae cu vocea îngroșată, dumitaleți-ar trebui o femeie blândă, nu prea tânără, care să te stimeze, nu o zănatică... Moșierul se încruntă, indispus, și căută o scăpare cu ochii înspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. În curând se auziră din casă, pe fereastra deschisă, undele picurate ale pianului. Otilia cânta Vals în do diez minor de Chopin cu foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adevărul se vede limpede prin faptul că nimeni n-a avut atâta iscusință și nici îndrăzneală ca să facă înconjurul lumii... Magellan s-a înfățișat la Curte, propunându-i regelui o expediție, dar Emmanuel nu s-a lăsat convins, numindu-l zănatic. Supărat, Magellan a apelat la dușmanul Portugaliei, Spania. Pe tronul acesteia se afla un rege adolescent Carol Quintul, cu care portughezul a încheiat un contract, dar după doi ani de insistențe. Regele oferea cinci caravele și alimentele trebuincioase călătoriei, dar
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
cu mitul folcloric al Zburătorului. Fiu al cerului șial mării, al soarelui șial nopții, cel ivit din forma cea dintâi își cheamă iubita în spații nepământene (adâncul oceanului și cerurile toate) și în netimp. Refuzul frumoasei muritoare nu stinge „înverșunarea zănatică de a frânge hotarul dintre lumi“ (Petru Creția). Fără a ezita, precum zmeul din basmul sursă, luceafărul acceptă ruptura ontologică, gata să schimbe netimpul în vreme trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de acest „al treilea personaj”. În Stâlpii societății, domnișoarei Bernick - care visa să fugă „departe de aici, pe marea dezlănțuită” - Rörlung îi răspunde afirmând că trebuie „să nu-i deschidă ușa unui oaspete atât de primejdios”, cum e visul ei zănatic. E mult mai bine, adaugă el, să rămânem pe loc, „întorcând spatele la tot ceea ce ar putea să ne tulbure”. Prezența amenințătoare, neliniștitoare și fascinantă totodată, a acestui altundeva perturbator, a acestei alterități a unui spațiu necunoscut și sălbatic, de unde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cufundă ostentativ în materia curgătoare și, cu o mare acuitate a simțurilor, transpune în act poetic trăiri spirituale rare: "Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ satir vegetal, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zănatic dansând hula-hop". În "Călcâiul vulnerabil" pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea (arborii scutură vorbe sau frunze, munții se clatină sub povara sunetului). Treptat, își pierde farmecul din privire și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu mitul folcloric al Zburătorului. Fiu al cerului șial mării, al soarelui șial nopții, cel ivit din forma cea dintâi își cheamă iubita în spații nepământene (adâncul oceanului și cerurile toate) și în netimp. Refuzul frumoasei muritoare nu stinge „înverșunarea zănatică de a frânge hotarul dintre lumi“ (Petru Creția). Fără a ezita, precum zmeul din basmul sursă, luceafărul acceptă ruptura ontologică, gata să schimbe netimpul în vreme trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri/ Spre care curgem,/ Nedemne de atâta speranță,/ Cu toții,/ Printre ciorchini înțelepți/ Și zănatice ramuri subțiri?/ Tăceți!/ Tăceți și-ascultați/ Silabele ierbii foșnind/ În lumina uscată/ Nici ea nu-ndrăznește să spună pe nume/ Acestui ultim regat". (Cine-a numit) Această țară a nimănui, "sursă a inspirației, deținătoare a adevărului, situată între viață și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
povești impertinenteși apocrife De la Platon cetire... ne putem crea poveștile noastre (subiecte avem... Slava Domnului!...), pentru amiază, „șoptite de muzele ieșite din minți și însoțite de cântatul greierilor miezului de vară...”, pentru miezul de noapte, „inspirate de Lunăși de duhurile zănatice ale nopții” și pentru asfintit, „despre nemurirea sufletului discipolilor strânși roată în jurul lui...” o spune, degajat, filosoful Andrei Cornea. în viziunea d-sale, poveștile sunt fie „impertinente”, fie „apocrife”. Cum a ajuns d sa la această clasificare?! Simplu, le-a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
urât existențial ce se exprimă în coprolalie, necrofilie și alte perversități ale spiritului. Imagini dure, de o iluminată hidoșenie, răzbat uneori din carnavalul gherguțian: "scot limba mea prădalnică prin ceafă / copiii spun că-i dungă de girafă / scot limba mea zănatică prin cap / și domnul cu un fulger o despică / ce ar putea copiii să mai zică? / scot limba de la șold, din teacă / ce ar putea părinții lor să facă?" "Time out" e cartea unui poet format, inconfundabil, care, spre deosebire de nouăzeci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
va mai întoarce acasă, că n-a fost alături de Patrocles, să-l salveze, că doar a stat lângă corăbii, zadarnică povară pământului, el, cel fără de pereche în luptă și ca puțini alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și lui Hector. Iar ceva mai târziu, când se împacă cu Agamemnon, spune din toată inima cât de rău îi pare de vrajba dintre ei, cât de neînsemnată i se pare pricina față de câți ahei „au mușcat pământul“ în urma acestei zănatice gâlceve. Și de aici încolo, la funeraliile lui Patrocles, la jocurile funerare în cinstea lui, îi arată lui Agamemnon toată reverența cuvenită statutului său de comandant suprem, vădindu-și din nou până în amănunte chipul lui de mare senior și întreaga
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
va mai întoarce acasă, că n-a fost alături de Patrocles, să-l salveze, că doar a stat lângă corăbii, zadarnică povară pământului, el, cel fără de pereche în luptă și ca puțini alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și lui Hector. Iar ceva mai târziu, când se împacă cu Agamemnon, spune din toată inima cât de rău îi pare de vrajba dintre ei, cât de neînsemnată i se pare pricina față de câți ahei „au mușcat pământul“ în urma acestei zănatice gâlceve. Și de aici încolo, la funeraliile lui Patrocles, la jocurile funerare în cinstea lui, îi arată lui Agamemnon toată reverența cuvenită statutului său de comandant suprem, vădindu-și din nou până în amănunte chipul lui de mare senior și întreaga
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ele! Doar când își piaptănă părul încă de culoarea oțelului, de care a fost mereu mândră. Își mângâie obrazul obosit. Slăbit. A slăbit mult în ultima vreme, e numai riduri toată, nu se mai vede nimic din frumusețea de pe vremuri. Zănaticul Andrei Vlădescu zice că-i o tâmpenie, că el a văzut puține bunici atât de frumoase. Ar trebui să-l creadă. Se trezește punând mâna pe oglinda rece, mângâind chipul reflectat. Se sperie. Ce-a apucat-o? Nu se mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
recita niciodată din versurile ei, închise într-un sertar al biroului mic la care își făcea temele pentru facultate. Dar nu recita nimănui din ele. Trecuseră ani buni de când încetase să mai scrie, nu pentru că i s-ar fi părut zănatică nobila idee de a fi poet, ci pentru că avea totuși intuiție și pricepea că e nevoie de un miracol interior pentru artă și că nici o meditație n-o s-o ducă în lumea de miracole. Ea zicea că e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aș putea rupe picioarele. Și ce-ai fi vrut să-i răspund, îi povestea, decât că sunt gata să mi le tai și să i le dau să le păstreze, numai să înceteze cu cicălitul?! M-a făcut nebună și zănatică. Avea temeri inexplicabile, pe care nu i le putea scoate nimeni din cap. I-a povestit că în casa lor trăise înainte de război un negustor grec, putred de bogat, din moment ce fusese în stare să-și construiască vila asta cu etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sub numele de Drăgaice, de Sânziene și de Șoimane, în realitate, plante, în folclorul românesc reprezintă sărbătoarea care celebrează coacerea holdelor și are loc pe 24 iunie. Ele sunt zâne a căror frumusețe doar îngerii o întrec, sunt seducătoare, zburdalnice, zănatice, cu puteri magice. Reprezentate ca fiind tinere femei cu trupuri invizibile, ca niște năluci, învăluite în lumină și în întuneric, Ielele pot fi văzute, fără să se întâmple nimic rău, doar de către oamenii buni la suflet, ceilalți, care reușesc să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plin cu piatră de construcție pentru șantier. Casa fostului profesor de renume, cu tencuială căzută până la cărămidă și crăpături mari cât palma în perete, atât a așteptat un mic cutremur de pământ adus de o mașină condusă de un șofer zănatic. Crăpăturile s-au lărgit enorm, acoperișul ruginit s-a rupt în două și, deodată, toate s-au prăbușit la pământ. Rămăseseră pe verticală doar trei pereți din spatele casei, mai rezistenți, care aveau și ei crăpături mari, dizgrațioase. Un nor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
celebrată; a reușit și în privința aceasta, devenind prietena declarată a Domnului de Voltaire; el este cel care dă strălucire vieții ei și lui o să-i datoreze nemurirea. DUCESA D’AIGUILLON Doamna ducesă d’Aiguillon are gura suptă, nasul strâmb, privirea zănatică și cutezătoare, și cu toate acestea este frumoasă. Strălucirea tenului produce o impresie mai pu ternică decât neregularitatea trăsăturilor ei. Talia îi e grosolană, bustul, brațele sunt enorme; totuși nu are aerul greoi și îndesat: forța o face să pară
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]