292 matches
-
mă duc direct la ăia din Comitetul Central și-o să le spun de la obraz: “Cum vă permiteți, ciclovecilor, să dați afară din casă o familie de români cinstiți?...” Și mai izbi o dată cu pumnul în masă, făcând farfuriile și tacâmurile să zăngăne. Eleonora făcu însă o figură foarte îngrijorată. “Ei, nici chiar așa, frate! Nici chiar așa, ce dumnezeu! Trebuie să dai dovadă de tact. Gândește că avem copii”. “Eleonora are drpetate. Trebuie tact”, socoti și Stelian nimerit să spună. Sever o
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Scuturându-și mânecile hainelor largi și lungi Asemenea vântului de primăvară Stârnind praful și păsările Vrăbii, porumbei, ciori Dar, mai ales, corbi, Corbi uriași . Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute și nevrute Bună ziua, domnule, Sărut mâna, doamnă, șoptea Si-ți arăta zăngănindu-și Decorațiile înșiruite pe haina mototolită, Insigne găsite în cutii de carton. Chipiul de general al unei armate Demult moarte se legăna pe Capul lui ca pe o sperietoare În lanul de grâu Si greu îi atârna La brâu o
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu, descompus în particule mici, mă privește ca un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II Pe orizontul câmpului de luptă Pe tot pământul dac, vin năvălind Sălbaticele triburi Înzăuate În solzi metalici zăngănind. Pe câmpul pietrei, Împietrite stau Trupuri strivite sub copite iuți, Sarmați și daci, În zale sau În zdrențe, Din cei văzuți, știuți și neștiuți. Dar după ce cortina s-a lăsat Peste această mare scenă-a lumii, După ce morții fost-au
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
locul său de refugiu nu este cruțat. Descrierea bombardamentului de la Florica, în timp ce familia era adunată la capela pentru pomenirea lui I. C. Brătianu constituie una din paginile cele mai cutremurătoare ale corespondenței trimisă lui Nelli. Biserica se zguduie din temelii, geamurile zăngăne gata să se spargă, totul e ca un seism infernal, trepidația fiind însoțită de bubuitul asurzitor al detunăturilor. Și pe fondul acesta apocaliptic oficierea parastasului continuă, chiar dacă preoților le tremură glasurile. Dinu are acum o primă confruntare lucidă și senină
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare - tu plecat chiar pentru o clipă în ataraxie le silabisești în preajmă ziggurate de mucava lepra zidurilor din nou - București Percep. da. pasul tău vagabond mituit de iluzie - iată - rolele au zăngănit în creierul meu au imprimat traiectoria lor ciudată situație aproape cinică dacă nu ar fi tandră vine iarna. speluncile cheamă într-una. de focul lor leapădă-te salamandră de n-ar fi împrejurarea că trabucul mă arde pe buze tocmai
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
dar rămân la pământ. O grenadă explodează la câteva sute de metri de capul convoiului, iar elicele elicopterelor murmură undeva peste dealuri. Se aude altă grenadă, mai aproape, undeva în fața noastră la vale, și pământul îmi zguduie corpul. Bucăți metalice zăngănesc pe camionul din urma mea, pe dreapta, în timp ce tot dealul vibrează de la undele de șoc. Gloanțele străpung aerul pe deasupra căștii mele Kevlar, așa că mă lipesc și mai tare de pământ, strângând cu degetele mâinii stângi patul carabinei M16, în timp ce dreapta
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940, un trecut scurtcircuitat de prezentul imediat, de "trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu trei ani, în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În spate,/ constrîngerile:/ dovadă// a ridicării întru salvă. Se aude zăngănit de linguri, o/ fi pe-aproape vreo cantină/ populară. De jur/ împrejurul meu prinde contur viitoarea formă/ anorganică. Plus pietrele din cer pentru mormînt și undele radio/ recepționate,/ undele emise acum zece miliarde de ani... Aici,// unde totul mi se
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
impudoarea aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile (multiplicare a încuietorilor, lacăte și zăvoare, dintr-o dorință de protecție a secretelor: "O zână veni din pădure/ Cu cheile zăngănind ușure" etc.). De fapt, stepa, cheile, pustiul existau și în Poem și Baladă din anii 1939-1940, fiind regăsite după patru decenii. Modele culturale sunt luate frecvent ca pretexte poetice: Oscar Wilde, Rembrandt, Cântecul lui Roland, insula Noa-Noa a lui Gauguin
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Gabriel Dimisianu Lumea văzută din tramvai De cînd mă știu mi-a plăcut să merg cu tramvaiul. La Sibiu, pe cînd eram elev, tramvaiele erau deschise la capete - pe platformă, cum i se spunea, stăteai la aer - rudimentare și lente. Zăngăneau din toate încheieturile. Cum exista o singură linie, se așteptau în fiecare stație, unde se petreceau. De la Dumbravă la Rășinari, era o minune. Prin pădure, kilometri buni, apoi pe marginea rîului Șteaza, puteai privi, cînd te apropiai de satul lui
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
că a izbucnit într-un plâns isteric. Lacrimi de bucurie și de ușurare i-au sticlit în ochii fermecați, iar buzele i s-au întredeschis, deși nu era în stare să scoată un cuvânt. Ea și-a trecut mâna, care zăngănea de brățări, prin părul lui, și i-a spus că-i un mic hoțoman. - Sărută-mă, i-a cerut. Dar buzele lui refuzau să se aplece spre ale ei. Stephen dorea doar să simtă cum îl strânge puternic în brațe
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
al dracu' care e Buhăit, plin de venin L-au lovit și pe Dobrin. Trei echipe a terminat Dracul ăsta-mpielițat Si dacă la ușa sa DNA-ul va bătea Bulbucatul ar fi vrut Să distrugă și mai mult Cu cătușe zăngănind Ia să-i mai urăm un pic! Fratele lui Dragomir Scaraotchi din clondir Este unul Sandu Mircea Care s-a întors aicea Dintre morți ca să mai facă O prostie diavolească. El Craiova a urât De când mă-sa l-a făcut
"Pluguşorul" oltenilor pentru Dragomir, Sandu şi Piţurcă - VEZI VERSURILE () [Corola-journal/Journalistic/76304_a_77629]
-
Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică. Erau urîți, erau slabi, erau fioroși, erau bolnavi și le zăngăneau lanțurile. Nu-mi zisese nimeni să nu mă uit la ei, nu. Dar mai ales, nevorbindu-se cu noi așa ceva, nu știam care sînt bunii și care răii. Mai degrabă ei păreau răii, coloana aceea de deținuți, fiindcă erau urîți
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții se scutură,-și leapădă tot Și-s movile albe de giulgiuri. Picioare ezită, sar coapse acum Și toți în mișcări se încurcă; Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum Bat lemne în ritm de mazurcă. Pe paznic ridicoli acum îl cuprind Și-un hîtru-i șoptește-n urechi, ispitind: ŤHai, du-te și ia un lințoliu!ť El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși Sfințite, apoi se
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
așteaptă să-i coboare sîngele care i s-a urcat la cap, să salte în sus și-n jos în milioanele de capilare, în noaptea cu burniță, să se filtreze și să se așeze în echilibru - după care, șchiopătînd și zăngănind, o ia înapoi spre mașină să primească o mînă de ajutor de la tînărul Mexico, care și-a amintit, speră doctorul, să aducă lanterna... Roger și Jessica l-au găsit puțin mai devreme, pîndind la capătul șirului de case lipite unele
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
fost, mai întîi, atras de incipitul poeziei: „Seara, de arme mortale răsună/ Pădurile...”, pe care, păstrîndu-i atmosfera originară, îl amplifică prin variațiuni de poem în proză, inserate în paragraful trei al capitolului VIII. Indefinitul „freamăt de arme” transcendent (cu varianta: „zăngănit de arme” pădureț), ce declanșează o altă rezonanță părții finale a romanului, e de două ori tulburător. O dată deoarece simți că prozatorul reușește să traklizeze cu adevărat inspirat. Apoi, fiindcă această sintagmă, ieșită din afundul trecutului mitic - „Waffengetümmel“ - se regăsește
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
jos ale bărbii răsucindu-le gânditor. Capul masiv are în umbră o oroloegerie a lui, nevăzută, un mecanism prodigios (așa cum roboții-jucători de șah purtau, în căpățâna cât o carceră, un om, un profesionist al jocului)... Num-aș mira să-l aud zăngănind prelung, înfundat, scoțând, un zgomot greu de lanțuri și de scripeți, înainte de a bate o oră.
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară: Iată podul istoriei. Și am auzit deodată zgomotul șampaniilor revărsându-se peste amintiri. Eram totuși singur. Doar armurile lor zăngăneau prelung lăsând pe urmele pașilor mei o rugină dureroasă.
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
se învârteji și a se lovi, sporind considerabil hărmălaia. Focul arunca ciudate fulgere, care săgetau atelierul. Un rânjet răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate. Sub un prim impuls, a răspuns: - Domnule Satan, eu vreau să forjez fierul la focul diavolilor tăi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
necugetată faptă îl teroriza, pur și simplu. îi producea mari remușcări. Cum de s-a lăsat el păcălit și, în locul rugăciunilor către Cel de Sus, și-a vândut sufletul diavolului?!... Iar diavolul îi tulbura mereu puținele clipe de somn, zăngănind lanțuri încinse și râzându-i răgușit în auz. își bătea joc de el diavolul. Visul a dat în rod Curând, ușile au fost gata. Erau, într- adevăr, niște uși cum nimeni nu mai văzuse, până atunci, niciodată. Biscornet în persoană
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
muribundul înțelegea nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar lanțurile încinse. Prin intermediul Sfintei Fecioare, îngerul fericirii ieșise biruitor. Dar, în cele din urmă, dreptatea lui Dumnezeu a hotărât ca Biscornet să fie trimis în Purgatoriu, el neputând fi în întregime iertat de păcatul săvârșit. Se spune că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
acum, îi povestește întâmplări din viața lui, unele chiar cu femei, îl plimbă apoi prin port, pe plajă, la vechea vamă, îi arată un apus de soare, și seara îl aduce înapoi la orfelinat, lăsând porțile mari de fier să zăngăne în urma însingurării lui, pentru o altă săptămână prea lungă și chinuitoare..." "Filip gardianul! Și încă plătit! Oare de ce o făcea? Ca să nu-și piardă o slujbă bună? Cine știe? Poate la început din cauza asta. Apoi din conștiinciozitatea unui funcționar corect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era în viață și nimeni nu mai știa câte veacuri purta Sempronia pe umeri. Ba se zicea că și Moartea o ocolește, că-l are pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncție cu Saturn, scrijeli însemnele copilului pe trunchiul unui brad falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]