213 matches
-
din cuvinte și nu din cifre, era aproape matematică prin limpezimea și lipsa ei de emoție. Ridicîndu-și ochii din carte mai tîrziu, văzu printre perdelele în dezordine cum cerul era străveziu acum și auzi o muzică slabă în depărtare, un zăngănit melodios care crescu în intensitate, părînd că se produce chiar deasupra capului lui său apoi se duce. Era prea ritmic pentru a fi cîntec de pasăre și prea armonios pentru a fi zgomotul unui avion. Nu-și dădea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o parte, cu o fîșie pe care erau risipite căsuțe sub un munte cenușiu, de un verde-cenușiu. Era perioada refluxului, și marea limpede și deloc adîncă reflecta cerul albastru în nisipurile gălbui, dînd naștere unei culori ca de smarald. Un zăngănit brusc și înăbușit le zgîrie urechile. — Testează ceva la fabrica de armament, spuse domnișoara Maclaglan. Să sperăm că nu-i atomic. Dar n-a fost închisă fabrica de armament la sfîrșitul războiului? o întrebă Ruth. — Da, a fost închisă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era plin de murmure care, o dată sau de două ori pe săptămînă, se întretăiau cu dispute politice în care hălci verbale erau azvîrlite dintr-o parte în alta a salonului de la distanțe mari. Uneori, dimineața, se auzea în apropiere un zăngănit și un bărbat uriaș se trudea să treacă de salon, aplecat peste o cîrjă minusculă. Fața toată îi era strînsă în jurul unui ochi lucitor de animal, a unei bucăți de nas și a unei guri strîmbe, care acoperea parțial gingiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcea o pauză să asculte, sunetele obișnuite veneau de la mașini și de la tictic-tictic-ul ceasului din turn. Uneori ajungeau pînă la el sunete de la un furnicar de încăperi, bucătării și coridoare din spatele clădirii, iar în jurul prînzului, în timpul săptămînii, se auzea un zăngănit înăbușit dinspre o sală folosită drept cantină de una dintre școli din zonă. Unicul vizitator regulat era bătrînul pastor, care venea seara, după ce primea oamenii în sala de adunare a enoriașilor. Stătea nemișcat în fața stranei, uitîndu-se atît de liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
persoana pe care o credeai, zise el stînjenit, adică, nu sînt un om de acțiune. Jack dădu din umeri și-i spuse: Nu-i vina ta. O să-ți dau un sfat... Fu întrerupt de vuietele unei sirene și de un zăngănit ca un tunet slab. Traficul din piață se opri. Pietonii rămaseră pe loc, uitîndu-se la un camion plin de oameni în kaki cu berete negre, care țineau puști în mînă. Se deplasa ca un miriapod, de genul celor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luînd forma trupului său. Rămase așa privind la un cerc de culoare crem din tavan, înconjurat de negură. îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un zăngănit lung. Apoi, spațiul în care stătea întins căzu. Căderea a fost un picaj oprit de o smucitură stridentă. Apoi urmă o altă cădere. Cu un strigăt înăbușit, știu că o ia din nou în jos prin marele esofag. Biroul minuscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în drum. — De pe stâncăria de jos încă se vede fumul incendiilor. Sigur puteți să-l vedeți și voi, dacă urcați în turn. Iar în jos, pe râu, probabil că a fost o luptă cumplită: am auzit, pe când urcam, strigătele și zăngănitul armelor. însă burgunzii erau puțini, iar hunii fără număr. Și atunci, iată... noi... am fugit și am venit aici să vă cerem adăpost și protecție. Chipul sever al lui Canzianus se întunecă. — Protecție? întrebă cu o voce răgușită, dar fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-o altă lume. Grămezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ambarrus, Almirus - cel care purta însemnul - și toți capii cohortelor. — Ascultați, le spuse. Trebuie să-i împiedicăm pe barbari să spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce trebuie să facem? întrebă Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zgomot mare într-o casă făcută din rămășițele vechiei monăstiri și ai cărei proprietari lipseau de mai mulți ani. Aceasta îngrozi mult pe vecini. Ei deteră de știre poliției, care trimise câțiva sergenți. Care nu fu mirarea ăstor militari auzind zăngănitul paharelor amestecat CU hohote de râs ascuțite! Mai întîi s-a crezut că sânt niscaiva falsificatori de monede cari fac chief și, judecând că sânt foarte mulți după intensitatea zgomotului, cerură ajutoare. Nici un sergent însă n-avea curajul să-și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am lăsat jacheta și cizmele la ușă. A fost o greșeală. Capul meu era foarte sensibil, iar zăngănitul și zornăitul diverselor fermoare și curele m-au făcut să tresar de durere. Judy m-a privit cu un amestec de milă și dezaprobare pe care nu aveam puterea să le iau în nume de rău; până la urmă dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tânăr boier din suita voievodului, iar ei, oameni maturi, răbdaseră atâtea zile duplicitatea aceasta. Din mijlocul mesei, vodă îi analiza rând pe rând. Lângă el, lui Ștefan îi tremurau mâinile și cu greu și le stăpânea ca să nu se audă zăngănitul tacâmurilor pe tipsiile de argint aurit. Dintre toți comesenii, simțea că era singurul optimist. Îl simțea alături pe Pană Negoescu, mereu cu rugămintea pe buze. „Să scriem, măria ta, la București s-o liniștim pe doamna voastră și pe sora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încearcă! Stângaci, cum mă știu de-o viață, am luat sticla în mâna stângă, am scos capul și brațul cu sticla afară și încercând să-l imit, am aruncat sticla cu o clipă înainte de a trece stâlpul de telegraf; un zăngănit de cioburi l-a făcut să râdă iarăși gros: - E bine, hai să mâncăm. Până la Bârlad, căci mergeam în direcția aceea, auzeam mereu zgomot de sticle sparte de stâlpii de telegraf și exclamații de afirmare a „colegilor” și râsete de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ori era ceva intim, despre care nimeni nu vorbea. Dar din când În când mai apăreau și manifestări dramatice. Într-o după-amiază, În timpul orei de Înot, ușa de tablă de la vestiar s-a deschis și s-a Închis cu un zăngănit. Zgomotul s-a strecurat printre trunchiurile de pini, trecând dincolo de plaja Îngustă, până la apă, unde eu pluteam pe o cameră de tractor, citind Love Story. (Ora de Înot era singurul moment când reușeam să citesc câte ceva. Deși instructorii taberei Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și Învăluie casele În toate culorile curcubeului din Haight. Se plimbă În sus și-n jos pe străzile Întortocheate din Chinatown, se Îmbarcă În funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la telefonul din hall), o exclamație uimită - dar Titi Ialomițeanu a încetat să mai fie atent ; nu dintr-un exces de bună creștere, ci pentru că zgomotele apropiate îl bucură mult mai mult. Ușorul scârțâit familiar al măsuței de servit ceaiul, zăngănitul lingurițelor și al cleștișorului de zahăr, un țârâit fin, ca de nisip - glaselele, fursecurile, five o’clock-urile care, la o mișcare mai nedibace a madamei Ana, alunecă pe platouri. Tânărului îi este foame, dar tocmai de aceea se ferește ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor boli ale lui Tudor. Cine era această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
peste cafele și mi-e că... Lasă, nu te deranja, mă duc să-mi iau io apă din bucătărie. Vica lasă țoașca pe un scaun și se duce, gheboșată, ținând bine strâns în pumnul stâng pastila, spre bucătărie. Se aude zăngănitul unui pahar, apoi ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
diademele regale. Cezarul își sprijină gânditor spatele de pervazul oblonului care face trecerea din birou spre grădină. Oftează adânc. Intrigantul are dreptate. Societatea îi cere lui, ca împărat, întâi de toate protecție militară și victorii răsunătoare asupra dușmanilor. Dar când zăngănitul armelor se stinge și ajunge în plan secund, i se pretinde să devină judecător suprem. Urăște acest rol, căci orice verdict favorabil uneia dintre părți în seamnă inevitabil respingere sau penalități pentru cealaltă. Adică noi nemul țumiți și dușmani. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o voce pe care se silește să o facă să sune impasibil: Și ăia cu plasa de pescar? — Retiarii... — Hoplomachus...! strigă în acest moment Rufus la un luptă tor aflat în încleștare cu un altul. Restul vorbelor se pierd în zăngănit de arme. — Vezi? șoptește Vittelius confidențial la urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte a Încăperii, era suficient de zgomotoasă ca, dacă doreai să vorbești cu vecinul, să trebuiască să ridici vocea dincolo de pragul normal. Lui Duncan Îi venea mai ușor să zîmbească și să gesticuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ce tipă mizerabilă era! Cum naiba de ajunsese În halul ăsta? Într-o situație În care să-și dorească asemenea lucruri În legătură cu Julia? Dar asta se Întîmplă, Își spuse ea nefericită, doar pentru că o iubesc... Imediat ce rosti cuvintele astea, auzi zăngănitul cheii Juliei În broasca de la ușa principală. Se ridică În picioare, stinse lumina și se se grăbi să ajungă jos; intră În bucătărie și Își făcu de lucru la chiuvetă, deschizînd robinetul, umplînd un pahar cu apă și apoi golindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Square, Îi spuse - să mai facă niște ore suplimentare și să compenseze orele libere pe care și le luase pentru a-l vizita pe Duncan. În metrou, se așezară unul lîngă altul, dar nu puteau să vorbească din pricina zgomotului și zăngănitului trenului. CÎnd ea coborî la Marble Arch, el ieși cu ea pe peron să-și ia la revedere. Peronul era folosit drept adăpost pe timp de noapte. Erau priciuri, găleți, hîrtii aruncate și un puternic miros de urină. Oamenii Începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]