254 matches
-
spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală, încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea momentul propice, ordonă revenirea în castel: — Retragerea! Retragerea! Oamenii se întoarseră spre castel, fiecare luptător arătându-i lui Nobumori, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și de voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii, care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, însă, nu dură decât un moment, și de îndată ce nobilii și oamenii de rând înțeleseră situația, în casele lor se lăsă aceeași liniște din urmă cu puțin timp, când dormiseră în pace. Nimeni nu îndrăznea să iasă pe străzi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întăriri, gata să se alăture aliaților săi, dar forțele lui Nakagawa fuseseră anihilate, iar cele ale lui Kuwayama își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce purtare rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără, se culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și, în sfârșit, zăpăceala se mai potoli puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră pe teren deveni o extraordinară sursă de putere pentru soldații lui Genba, precum și pentru Genba și ofițerii care-i mai rămăseseră. — Nu vă retrageți nici un pas până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o forță militară considerabilă pentru a profita de o situație care ar exista dacă noi ne-am părăsi propriile noastre fortificații. Și ar fi ridicol ca o armată slabă ca a noastră să iasă acum la atac. Scârbit de toată zăpăceala, Honda Heihachiro se ridică, indignat, în picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dermot făcea aluzie la faptul că noul covor nu fusese singurul lucru din casă întins pe jos. Chaquie a contestat vehement varianta lui. Era imposibil să-ți dai seama cine spunea adevărul. Ședința s-a terminat într-o stare de zăpăceală totală. Prima persoană care s-a dus la Chaquie, a luat-o în brațe și a dus-o să bea o ceașcă de ceai am fost eu. 41tc "41" Pe parcursul următoarelor ședințe de grup, urmând un scenariu care îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe telefon. Sigur că o călăreală nu ieșea din discuție. 45tc "45" încă un weekend. Două zile în care eram eliberată de teama chestionarului. în ciuda faptului că din punctul ăsta de vedere eram liniștită, sentimentele mele erau într-o totală zăpăceală. Eram cuprinsă de valuri succesive de tristețe. O tristețe îngrozitoare. De fapt, eram chiar fericită atunci când mă enervam sau sufeream din cauza lui Luke, pentru că măcar puteam să identific sentimentul. Dimineața de sâmbătă a debutat, ca întotdeauna, cu lecția de gastronomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt pentru tremurătură și alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și nu se mai întoarse, iar pe înserat, când nu mai avu nici o îndoială că nu aveau intenția să-i înapoieze familia, Gacel se ridică de pe bancă și se îndepărtă, fără țintă, conștient că, oricât ar fi încercat, acolo, în zăpăceala marelui oraș, nu avea nici o posibilitate să-și găsească ființele iubite. Amenințarea la adresa președintelui nu servise la nimic și se întreba - fără să afle răspunsul - de ce mai aveau nevoie să-i rețină pe ai săi, dacă Abdul-el-Kebir era liber. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aveam mare nevoie de ceva de băut. * * * Îmi lăsasem dubița undeva către Camden Town, așa că am luat-o În sus, simțindu-mă Încă năucită. Pe stradă treceau În viteză nenumărate autovehicule, mai multe decât În mod normal, dar poate că zăpăceala mea făcea ca fiecare zgomot de mașină, fiecare pas al vreunui trecător să devină copleșitor. Nimic nu părea a avea substanță, dar hărmălaia grozavă pe care o emiteau toate era la fel de asurzitoare. Farurile și firma luminată de un neon roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă, crezând că l-a podidit sângele, îi dispăru râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî mai tare și se întoarse la datorie. Bănuiții, îngrămădiți ca oile în tindă, auzind râsetele de afară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că noi n-am alergat până aci pentru nițică bătaie!... Nu mai da în el, băiete, n-auzi?... Pe grecoteiul ăsta am venit să-l jugănim, ca să nu mai poată sări pe fetele și nevestele oamenilor! Urmă o secundă de zăpăceală. Unele glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară "vrea să-l jugănească", iar alții urlau "dar mai bine să-l omoare, că nu-i nici o pagubă". Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuse asupra lui, îngrămădit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii pe fețele negricioase clipeau cu luciri arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați, ca într-o poartă deschisă spre altă lume, se agitau într-o zăpăceală galbenă prefectul Baloleanu, primul-procuror și maiorul Tănăsescu, având în spate trăsura cu doi cai cu trupul nemișcat al grosului armatei în coloană de marș cu bateria de tunuri în coadă. ― Ce facem, ei, ce facem? strigă prefectul nervos cu manifestul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ani pe care n-ai văzut-o în viața ta. Gândește-te la ea... Nu pot, nici nu știu cum arată... Ce-o să gândească ea despre toate astea? Ai s-o superi, ai să fii și tu supărat, ai să creezi o zăpăceală penibilă, o oribilă confuzie morală, ceva dezgustător și josnic. Cum ai putut fi un dobitoc atât de iresponsabil? Pot să-i spun oricând că m-am răzgândit. În fond, încă n-am făcut nimic. Slavă cerului că n-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsește că marea e foarte rece. Iar ea îi răspunsese la fel de politicos că nu era mai rece decât marea din Maine. La masă, căutase să se așeze lângă Hattie, dar se văzu împiedicat, intenționat sau nu, de Pearl, care în zăpăceala căutării unui loc de stat jos, pe un bolovan sau pe un colț de pătură, ocupase locul vacant de lângă ea. Alex, arătând zveltă și tânără în pantaloni și o frumoasă bluză de plajă, albastră, cu părul ei des, sare-și-piper, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
celor care îi observaseră evadarea. (Acest episod grotesc nu a fost departe de a se termina prin linșarea lui George.) Cântecul a mai continuat un timp, apoi s-a stins în râsete. George porni să alerge în direcția canalului. În zăpăceala generală, lumea nu și-a dat seama (dar eu, da) că era urmărit de două femei, Valerie Cossom și, ceva mai în spate, de Diane. În urma celor două femei venea preotul, iar în urma părintelui Bernard, veneam eu. Tom își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cameristă“! Ce știa despre ea? Nu discutaseră împreună decât o singură dată. În orice caz, nu însemna nimic mai mult decât că era foarte capabil să se îmbete. Totul avea să sfârșească, dacă nu a și luat sfârșit, într-o zăpăceală. Și cu o respingere, și se temea de respingeri. Se temea și de neputința lui de a-și aminti de acea seară și îi era rușine să-l întrebe pe Tom. Dacă se întâmplase ceva rușinos și absurd? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imperativ, încît m-am precipitat spre ușă gata să plec. Înainte de a apăsa pe clanță mi-a venit ideea salvatoare: ― Dacă mă surprinde cineva ieșind de aici? Îți dai seama ce ar mai sporovăi gura lumii? Ea păru consternată. În zăpăceala primelor clipe nici nu se gândise la una ca asta. Aveam dreptate. Pe sală se auziră pași. Venea Gleber din oraș. Apoi răsună vocea lui Iliuță. ― Bine că ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ― Stai să aduc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deasupra oricărei îndoieli. Prin ricoșeu, pretenția mea de a semăna lui Don Quijote îmi pare, în clipa aceasta, un moft. Pentru a te purta ca Don Quijote, nu ajunge să vrei. Trebuie să poți transforma iluziile în unică realitate. Miercuri 23 noiembrie Zăpăceală și confuzie când sosim la Pireu și ne despărțim de "Lumea Renașterii", coborîndu-ne bagajele pe chei. Mergem la Delfi? S-a aranjat? Dar unde sunt autocarele promise? Cineva zice că ar fi vorba de un singur autocar. Dar sunt multe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de a se duce mai întîi la hotel vor rămâne la Atena. Căci, pentru a ajunge la Delfi în timp util (diseară trebuie să fim înapoi), e imperios necesar să ocolim centrul orașului, supraaglomerat de trafic. Din păcate, în toată zăpăceala asta, am uitat de Theo. Nu mi-a trimis poemele promise. L-am zărit doar o clipă, coborîndu-și bicicleta. După aceea, nu l-am mai văzut. Ne strecurăm prin periferiile Atenei până intrăm autostradă. De o parte și de alta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar ce-ar fi putut să-i spună dacă de atîta timp stăteau de vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și el nițel zăpăcit, cu toate că zăpăceala lui a durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau cînd Țanțoșa apăru În fugă, strigînd și Întrerupîndu-l pe Celso, care se bîlbîia speriat Încercînd să dea explicații. Țipetele ei au stîrnit și mai multă zăpăceală, pînă cînd În sfîrșit au reușit să le aducă la cunoștință că o găsiseră pe Arminda moartă În călcătorie. „Doctorul trebuie să fie În drum spre casă“, spuse Juan Lucas, dîndu-se jos din Jaguar. În timp ce Susan, nemișcată pe locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
buni prie teni, sporovă iam săptămânal câte două ore despre Bahtin și Vinogradov, ca să ne dăm seama în cele din urmă că... Sincu nu putea, de fapt, să predea absolut nimic. Că, în ciuda minții sale foarte bine mobi late, era zăpăceala în persoană, nehotărârea întruchipată, delă sarea desăvârșită. Că el nu era o sursă de cunoaștere, ci una de (sublim-ridicol) di ver tis ment. Nu era un maestru adevărat, dar atingea mira culosul în mimarea calității de maestru în aseme nea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-i așa? întrebă Tommy Rupp. N-am zis c-o să ajutăm la recuperarea băiatului? El și Cain scoaseră la iveală mingi de spumă cu aripioare în coadă, jocuri electronice portabile, chiar și mașinuțe teleghidate. Mark reacționă, mai întâi cu o zăpăceală plată, apoi cu o voioșie de automat. Într-o jumătate de oră, prietenii lui îi îmbunătățiră coordonarea ochi-mână mai mult decât reușise fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci cu nuca spetei, Mark? Ai grijă la nuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să încercați? Ce dracu’ se întâmplă aici? Câinele ăsta e nebun. E turbat sau de-astea. Să-i facă cineva felul fiarei până nu mă mușcă. Mark! Uită-te la ea! E Blackie. Câinele agentei scoate un lătrat scurt, de zăpăceală. Are măcar dreptul ăsta. Blackie? Cred că faci mișto de mine. Jos! Poate că face o mișcare ca și cum ar vrea să lovească animalul, pentru că Barbara se bagă între Mark și creatura urlătoare. Ia câinele în brațe și-i face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]