277 matches
-
de lucruri. Tot era mai bine să încercăm ceva decât să nu facem nimic. Am fugit tare mult. Nici nu știu cât. Puteau foarte bine să fi fost trei-patru minute sau treizeci-patruzeci de minute. Pierdusem complet noțiunea timpului din pricina spaimei și a zăpăcelii. Îmi paralizaseră resortul interior cu totul. Uitasem de oboseală, uitasem de rană. Simțeam o amorțeală ciudată în ambele coate, dar asta era tot în materie de senzație fizică, singura pe care o percepeam în timp ce continuam să fug nebunește. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
este privită acolo drept un adevărat loc de refugiu și a descurajat mai multe familii de a se stabili acolo. Ogoarele, pajiștile, râurile, pășunile și pădurile se găsesc, de asemenea, conform cu obișnuita dezordine a guvernării orientale, în cea mai mare zăpăceală, nici unul dintre proprietari nefiind recunoscut. Pentru a fi scurt, voi atinge aici numai problema pădurilor, și din aceasta se poate trage o concluzie pentru acelea. Orice țăran este îndreptățit să taie în păduri lemne, fără deosebirea proprietarului și fără învoirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și-a adus aminte de ce învățase la turnătorie, a adunat metale de la motoarele avioanele căzute, le-a topit și a turnat vase de bucătărie, ceaune, cratițe, chiar și linguri, din duraluminiul pe care-l găsea la motoarele avioanelor căzute. În zăpăceala care era în țară după 23 august 1944, moș Ion, tata lui Gheorghe, a făcut bani pe obiectele turnate de fiul său Gheorghe. După satisfacerea stagiului militar, vărul Gheorghe a lucrat ca operator de cinema, la Casa Armatei, și s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și dându-ne mâna cu un aer care parcă ne zicea: da, bine, domnilor, de ce vă mirați? Apoi, înconjurat de noi, el se îndreptă spre cabina pe roți unde își lăsase hainele de dimineață și unde noi, prin o fericită zăpăceală, le-am uitat în momentul când îl crezusem mort. Pe când se îmbrăca el în perfectă liniște, ca și când s-ar fi întors de la cea mai obicinuită și mai banală preumblare, el ne zicea: Ei bine, domnilor, asta nu mi-i întâia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
m-a ajutat enorm. Îi amintesc pe Pasternak, Șolohov, Evtușenko, Rasputin. Târziu, am pătruns și în literatura occidentală, îndrăgostit fiind mereu de anglo-saxoni, apoi am pătruns în literatura franceză și italiană, dar toate acestea cu mari sacrificii, cu întortocheri și zăpăceli, mai ales pentru faptul că am fost mereu un tip zănatec, împrăștiat, neordonat, cu o cultură eclectică. A trebuit să mă ordonez toată viața în tot ce am făcut. Nu știu dacă este bine sau rău, dar cred că uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se mai suportă, s-a ajuns prea departe și nu se mai poate. N-o fac din interes pentru noi, o fac pentru ei, ca să nu fie băgați în aceeași oală, dar noi, statul de drept, putem profita de această zăpăceală. Ar trebui să se implice mai mult guvernul, dar mă tem că domnul primministru nu va ști sau nu va fi lăsat să fie un prim-ministru mare. Nici coaliția nu-l ajută, pârâie din încheieturi ca o corabie cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și plângerea mea, dar că se explică prin suprasolicitarea matale. Cumnatul meu R. Schweitzer-Cumpăna a fost tare bolnav. Credeam că se duce. Nu mâncă nimic, nu voia să ia nici un medicament. Acum e mai bine; dar are momente de mare zăpăceală. Medicii: ramolisment progresiv. Deh! la mai 88 ani. Aseară 1 febr. la televizor a fost numărat printre cei trei piteșteni iluștri și el. Îi transmit mereu salutările matale pe care ți le trimit și eu Împreună cu acelea alor mei pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
gât. Îl băgai în sala de biliard și amândoi stând în picioare, el începu să strige și să mă acuze de a fi vizitat ilicit pe prizonierii din lagărul St. Frères, de a fi incitat contra statului german. Înțelesei îndată zăpăceala lui și, cu un surâs ironic: „Nu e adevărat. N-am fost la lagăr“. „Dar ești d-na Didina Cantacuzino?“ „Nu.“ „Cine ești?“ „Doamna Cantacuzino.“ „Ești prin cipesă?“ „Tot atât ca și celelalte.“ „Mai este vreuna pe această stradă?“ „Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
descurajați, îi strângea din nou pentru front, chiar subofițerul spunea cu mânie că nu mai poate, fusese 23 de luni în lupte, 6 luni în concediu și acum îl rechemau. Începuseră să mârâie. Ba trei zile am beneficiat de această zăpăceală, ne-au trimis singure la plimbare și noi am profitat, neavând nici o răspundere, ordinul de escortă fusese transmis telefonic gărzii, nu nouă, în scris. Nu ținu bucuria mult, sosi colonelul Pepi, care veni cu scrisorile Liei și testamentul lui Vintilă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
precum de zece ani timbrul aviației fusese impus pe toate facturile, pe toate petițiile. Lumea putea să creadă că apărarea națională era asigurată și că puteam înfrunta orice atac. De la prima mobilizare în toamna lui 1939 însă, se văzu ce zăpăceală era peste tot; în circulația trenurilor, în găzduirea recruților, în aprovizionarea lor, în echipament; soldații, grămădiți în ploaie prin curțile cazărmilor, petrecură nopți de-a rândul fără adăpost, fără altă hrană decât cea luată de acasă și, când fură expediați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
camera de așteptare. Cred că a venit de acolo, zise el, arătând cu degetul spre ușa din cealaltă parte a camerei. — Ce e acolo? — Camera mortuară. Terminase lucrul acolo cam de-o jumătate de oră și-mi scriam observațiile. În zăpăceala poveștii lui Bonaventura, Brunetti uitase de furia lui. Acum Îi era brusc frig, era Înfrigurat până În măduva oaselor, Însă sentimentul nu era furie. Cum arăta, dottore? — E bătrână puțin mai grasă, toată În negru. — Ce observații notați, dottore? — V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și pățește ca tatăl meu!" gândi fetița, cu inima strânsă. După o vreme însă, Luana descoperi că acest coleg e bine sănătos, nu-i lipsește nici unul din organele vitale iar grija exagerată care i se arăta nu putea fi decât zăpăceală la cap și atât. Un alt copil pe care învățătoarea îl ridica în slăvi era Ana. Soții Lipșa, ambii croitori, se aflau la mare rang în liota părinților clasei. Tovarășa îi primea, întotdeauna, cu un zâmbet până la urechi și Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întrebă unul dintre ei. Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți spun eu cum facem. Pe Anita o trecură fiorii. Nu se poate, altă zăpăceală de-a ta... De data asta nu mă mai supun. Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a căutat să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mademoiselle Anne est à la maison? nu-mi dau seama dacă am formulat-o corect, ea mă înțelege, tocmai îi fac sul desenul, ea își îmbracă pardesiul, non, monsieur Théodore, elle est partie à Londres, avec monsieur, Quand? și din zăpăceala ei îmi dau seama că e o întrebare prost pusă, aș fi vrut s-o întreb când a plecat, cât mai stă, își dă seama ce-aș fi vrut eu să aflu de la ea, une semaine, o săptămână, îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Armata clanului Oda Începuse deja să traverseze râul Kiso și porni lupte violente cu forțele clanului Saito. Rapoartele despre Înfrângerile armatei soseau la Inabayama ceas de ceas. Tatsuoki nu putea dormi și avea ochii sticloși. Castelul se umplu rapid cu zăpăceală și melancolie. Tatsuoki puse ca livada de piersici să fie Închisă cu un paravan și se așeză pe taburetul lui de campanie, Înconjurat de vasalii și de străjerii săi În armuri țipătoare. — Dacă forțele noastre sunt insuficiente, continuați să cereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
doamnele ei de onoare, soția lui văzu un bărbat venind Încet spre ea. Omul părea a fi Hideyoshi, dar Nene strigă, prefăcându-se că nu-l recunoștea: — Cine-i acolo? Surprins, soțul ei se răsuci și Încercă să-și ascundă zăpăceala, dar nu reuși decât să dea impresia că executa un soi de dans. — M-am rătăcit... Se Împletici spre ea și o apucă de umăr ca să se sprijine. — Of, sunt beat. Nene, susține-mă! Nu pot să merg! Când văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din vecinătate, cu rudele lor și cu alții, ca să-i aducă omagii Domniei Sale pentru Anul Nou, a fost o asemenea aglomerație, Încât s-a dărâmat un zid și mulți oameni au murit loviți de pietrele prăbușite. S-a iscat o zăpăceală nemaipomenită. — Taxați-l pe fiecare vizitator care vine pentru urările de Anul Nou În prima zi cu o sută de mon-i, oricine-ar fi, ordonase Nobunaga, În ajunul Anului Nou. O „taxă de vizitare“ nu e prea mult pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală, Încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea momentul propice, ordonă revenirea În castel: — Retragerea! Retragerea! Oamenii se Întoarseră spre castel, fiecare luptător arătându-i lui Nobumori, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și de voci Începu să se Înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii, care Înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune Însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, Însă, nu dură decât un moment, și de Îndată ce nobilii și oamenii de rând Înțeleseră situația, În casele lor se lăsă aceeași liniște din urmă cu puțin timp, când dormiseră În pace. Nimeni nu Îndrăznea să iasă pe străzi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întăriri, gata să se alăture aliaților săi, dar forțele lui Nakagawa fuseseră anihilate, iar cele ale lui Kuwayama Își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce purtare rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a Întâmplat chiar adineaori? Îi Întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără, se culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și, În sfârșit, zăpăceala se mai potoli puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră pe teren deveni o extraordinară sursă de putere pentru soldații lui Genba, precum și pentru Genba și ofițerii care-i mai rămăseseră. — Nu vă retrageți nici un pas până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o forță militară considerabilă pentru a profita de o situație care ar exista dacă noi ne-am părăsi propriile noastre fortificații. Și ar fi ridicol ca o armată slabă ca a noastră să iasă acum la atac. Scârbit de toată zăpăceala, Honda Heihachiro se ridică, indignat, În picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ridată; rîde; rîs; rotundă; salată; săgeată; sănătate; sărut părintesc; scris; ți-o scriu în; un semn; seninătate; sete; spartă; sport; sprînceană; stare; stigmat; sudori; supărare; șapcă; șapte; șefie; știință; tată; tîmple; tînăr; triste; țap; universitate; ureche; urîtă; vedere; victorie; vîrf; zăpăceală; zona T (1); 809/235/86/149/2 frunză: verde (223); copac (169); toamnă (81); pom (37); natură (21); iarbă (15); toamna (13); viață (12); verdeață (10); primăvară (9); galbenă (8); uscată (8); creangă (5); floare (5); plantă (5); cade
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]