828 matches
-
unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e mai puternică. Pentru vrăjitoare, răsucirile astea sunt în sine magice. Zeul-vrăjitor Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
urmele a o sută de seriale polițiste de televiziune, semnăturile dramelor uitate care, ani întregi după ce-au fost trecute la index în urma unei restructurări a rețelei de televiziune, și-ar lăsa ultimele liste de generic imprimate în pielea mea. Zăpăcit de aceste nevoi ademenitoare, la intersecția cu nodul de trecere al autostrăzii m-am trezit pe sensul greșit de mers. Mașina masivă, cu motorul ei puternic și frânele ultrasensibile, mi-a adus aminte că eram prea ambițios să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Deschizându-și drum spre mașina sport zdrobită, aruncă o privire nesigură spre corpul lui Seagrave, îmbrăcat în armura sa de paradă făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se plimbe cu un aer absent în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o las să doarmă la mine și să îi zic când se va fi trezit. Mai puteam aștepta câteva ore. Cam așa mă gândeam. Și tot gândindu-mă, am ajuns în Victoriei și am luat-o pe Buzești. Un câine zăpăcit de ceva trecu pe lângă noi cu coada între picioare. Alt câine traversă strada. - Mi-e somn, se plânse Sonia. Vreau și eu un fum. I-am băgat țigara între buze. - Ajungem imediat, am zis, sărutând-o pe cap. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bineînțeles că dacă Uzzi-Tuzii ar admite că singura capodoperă în limba lui trebuie citită în limba colegului... — Rămâne faptul - insiști tu - că Ițindu-se de pe coasta abruptă e un roman neterminat, ba chiar abia început... Am văzut originalul... — Ițindu-se... Nu mă zăpăciți; e un titlu care-i seamănă, dar nu e ăsta, e ceva cu Amețeala, da, este Amețeala de Viljandi. — Fără a se teme de vânt și amețeală? Spuneți-mi: a fost tradus? L-ați publicat? — Așteptați. Traducătorul, un anume Ermes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu sunt bune de nimic. Nu sunt potrivite să aducă pe lume copii și nici una nu părea să fi terminat vreo școală sau măcar să fi absolvit cele șase clase obligatorii. Sunt absolut inutile, bune doar de distracție, fete care-i zăpăcesc pe bărbați, iar asta nu-i bine pentru nimeni. Dacă ar ști bărbații cât de caraghioși îi fac să pară fetele astea ușuratice; dar ei habar n-au și e inutil să le atragi atenția. Ajunseră la intrarea aleii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sau douăș’doi de ani. Nu era cine știe ce boșorog mizerabil. N-a fost oribil, zice ea, dar n-a fost iubire. Cu rochia și mai sfâșiată, arcurile scheletului apar în locuri diferite. — Mai mult ca orice, zice Brandy, m-a zăpăcit pentru o grămadă de vreme. Asta-i copilăria mea, genul ăla de deraieri. Singurul nostru desert de când aveam șase ani și până am ajuns la nouă a fost budincă instant cu glazură de unt. Evident, acum sunt scârbită de glazura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește omătul, ce rost, ce chichirez mai avea prințul? Numai să tulbure, să contrarieze, să zăpăcească și mai ales să trezească în sufletele și trupurile celor din Vladia, atît de împăcate pînă atunci cu iarna, dorință și freamăt nepotrivit? Iar pe lîngă toate acestea de ce s-a hotărît Șerban Pangratty să-și petreacă iarna în Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a gîndit să-i dea vreo comandă mai acătării, trăia din leafă și din primele, atîtea cîte erau, pentru noutățile pe care le introducea în atelierele Arsenalului. Avea minte iute, deșteaptă și sărea de la una la alta de te zăpăcea, nu-i plăceau dăscăleala și mai ales luatul pe departe. Pe bună dreptate ar fi dorit să poarte măcar un galon în plus, să aibă, de ce nu, automobil cu număr oficial care să-l ducă și să-l aducă. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stăpâneau obiecte atât de fascinante, cuțite atât de periculoase și vesminte atât de grozave să moară de sete într-o insulița în mijlocul oceanului? Și cum era posibil că asemenea semizei să miroasă atât de urât? Tapú Tetuanúi se simțea complet zăpăcit și Chimé din Farepíti la fel. Uimirea lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că niciodată, în mii de ani de istorie, nici un membru al rasei lor nu se mai întâlnise cu ființe omenești sosite din cealaltă extremitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apelative ar fi primit nici unul nu putea umbri fericirea acestor elevi aflați în pragul vacanței de vară! În culise, paradă de personaje și haos. Se încurcau costume, se pierdeau accesorii, unii dintre protagoniști lipseau "cu desăvârșire". Emoțiile, grijile, panica, îi zăpăceau pe toți, laolaltă. În sfârșit, se sting luminile și se ridică cortina. Urlete de bucurie, tropăieli, aplauze frenetice în sală. Pe scenă pășesc prezentatorii, cei mai buni elevi din școală. Ea e moțată, afectată de importanța momentului, îngrozitor de țeapănă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de lucru "cu bucățica" îi zăpăci pe debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă Luanei simțirea gingașă că trecuse în rândul adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza lângă Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ții de glume. Bine. Hai să râdem împreună apoi să ne vedem, fiecare, de treabă. Ți se pare că glumesc? îl întrebă privindu-l drept în față. Ochii lui rămăseseră aceeași. Tulburători, incredibil de frumoși. Îi topeau sufletul și-o zăpăceau iar ea îl iubea, încă, din toată inima. Ernest căută pierdut în jur. Îi pieri toată siguranța și privirea tăioasă alunecă rătăcită peste copacii pregătiți să întâmpine iarna. Se adună cu un efort și zise: Dacă ai nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu o voce plină de promisiuni. Au intrat în primul cinematograf care le-a ieșit în cale, la un film ce începuse de ceva timp și din care n-au înțeles nici măcar un singur cuvânt. Au stat crispați pe scaune, zăpăciți la gândul că cea mai mică atingere îi va face să sară unul în brațele celuilalt, fără să mai țină cont de lumea din jur. În timp ce Luana era incitată de moment, gata să izbucnească în râs de comicul situației, Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
necondiționat pe care îl arătă viitoarei mame. Ea îi liniști, asigurându-i că totul va fi bine. Prescrise un tratament de menținere a sarcinii și-o ținu sub observație. Din clipa în care află că e gravidă, Nuța Cordel o zăpăci pe Luana cu povești despre femei care pierduseră copilul, indiferent de luna sarcinii, sau îl născuseră mort, stârnind din nou furtuna în sufletul femeii. La șase luni, doamna Noia făcu hemoragie. Se rezemă de perete și ceru ajutorul Nuții. Șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iași copleșită. Radu i se înfățișă cu o dragoste și atenție părintească. Ea n-avea nevoie de asta. Voia să se știe iubită, dorită, femeia din prima zi a unirii lor. În vreme ce ea aștepta să fie luată în brațe și zăpăcită într-un amor fierbinte, bărbatul îi întindea așternutul, o săruta pe frunte și-i ura "Noapte bună!", cu o dezarmantă grijă paternă. A doua zi, în lipsa Luanei, regina de la registratură sta cocoșată în spațiul său de lucru, simțindu-se izolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din dragoste... nu mai știa. Sări din pat plină de sentimente contradictorii iar bărbatul simți tot zbuciumul sufletului ei chinuit. O înțelegea atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ciuda caracterului mai stăpânit, nu contenea să se mire: Nu-mi vine să cred că a avut o astfel de idee. Aș fi putut să jur că aici e "mâna" unei femei. A lăsat-o în fața blocului la cinci dimineața. Zăpăciți de vin și de căldura trupurilor, s-au sărutat cu o pasiune dezlănțuită. Le-a fost infinit de greu să se despartă. Luana a fugit pe scări și la adăpostul camerei mici a izbucnit în plâns, apoi în râs, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rog să mă ierți, Luana. Te-am jignit de două ori, atunci și acum și de tot atâtea ori am fost un mare netrebnic. N-am vrut să-ți fac rău. Am plecat, în acea zi îndepărtată, acasă, cu inima zăpăcită de un sentiment pe care n-am putut să-l ascund. Tatăl meu m-a citit imediat și am fost nevoit să-i dau toate detaliile relației dintre noi. E un om foarte hotărât iar eu nu i-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
erau mulți care voiau să urce. Drumul cu autobuzul luat din celălalt capăt al insulei nu fusese prea obositor și mai avea și un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era praf, ci doar o bură
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
punct, până când lichidul curge pe lângă gură și ochii se măresc semnificativi, Prințesa joacă extrem și e destul de sadică, e campioană la ars părul cu bricheta, chiar în ziua în care i-am spus, mergi mai în față, că m-ai zăpăcit, vreau să vorbesc cu Bianca, n-ai venit la noi la mare, nu, mesajul tău m-a terminat, și-așa nu eram eu prea bine, după ce a plecat Miau, m-au apucat și pe mine dramele, până atunci nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
este la Îndemână, dar am ținut cu tot dinadinsul să stau de vorbă cu cei care răspund de buna funcționare a telefoanelor și să le las o petiție de Îndreptare grabnică a defecțiunii. Ați văzut ce a ieșit. M-am zăpăcit cu totul. Se apropie Anul Nou... Am venit cu trenul, dar mă voi Întoarce cu taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru ori divorțat, dar însurat niciodată. Eu am rămas femeie de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar în viața lui. Nu și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua nevastă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]