201 matches
-
și mândri, își strigă condamnarea. Scrisorile EBL trimit spre fiica ei, printre declarațiile superbe de iubire, și strigătele unei boieroaice aflată sub cizma bădărană a cozilor de topor. Demnitatea, mândria, conștiința sângelui nobil, se ciocnesc de contexte sângerânde. Boierii devin zăvorâți fără ca ei să aleagă asta. Sunt siliți de istorie să exerseze o chenoză care-i obligă la noi redimensionări spirituale. Vine peste ei o suferință atât de cumplită și atât de totală, încât sunt aduși la condiția lui Iov: „Te
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la arhive - în mod deosebit la cele ale partidelor-stat și ale polițiilor secrete - rămâne de altfel o miză politică importantă în regimurile postcomuniste*; dacă arhivele STASI sunt accesibile oricărui cetățean din fosta R.D.G., arhivele KGB sovietice rămân încă destul de bine zăvorâte. Punând la dispoziție o cantitate de informații precise asupra funcționării interne a regimurilor și a partidelor comuniste, această revoluție documentară dezvăluie ceea ce masca dezinformarea* comunistă și pune capăt legendelor care structurau memoria comunistă - cea a comuniștilor - și memoria comunismului - cea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
medieval. M-a invadat o dorință frenetică de a pătrunde în casă. Poate că Hartley mi-a lăsat vreun mesaj, sau cel puțin o urmă mai semnificativă a prezenței ei. Ușa din spate era încuiată, ferestrele camerei de zi bine zăvorâte, dar una dintre ferestrele bucătăriei se mișca ușor. Am scos o ladă de lemn din șopronul de altminteri gol și m-am urcat pe ea, așa cum se urca Titus ca să se uite prin gaura din gard. „Mă urcam pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Când i-am spus că nu accept să mă-nfieze că mă omoară tata în bătaie n-a mai mâncat două zile, domne. (râde - n.n.) Arunca mâncarea jos... A murit... l-am ținut noi... Seara și dimineața se deschidea ușa zăvorâtă și să făcea apelu’. Să numărau deținuții. El, care era bolnav, stătea întins în pat... Și noi n-am declarat că e mort, să-i mai mâncăm două zile mâncarea, porția lui... Vă dați seama ce înfometați eram? Ne dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a găsi calea cea bună și adevărată. Badea Gheorghe Babilon Acum 32 de ani, când am ajuns eu în Germania, eram ca un copil neștiutor, uimit de tot ceea ce vedea, de tot ce întâlnea în cale. Venit dintr o țară zăvorâtă politic, economic și informațional, lumea occidentală mă umplea de curiozitate, de admirație și în acelaș timp, de spaimă. Primul obstacol major de care m-am lovit imediat a fost necunoașterea limbii. Era ca un zid care mă despărțea brutal de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
șiruri galbene, tremurate, aveam senzația că nu peste mult timp o fata morgana se va înfățișa la capătul străzii. Casa pe care o căutam era una dărăpănată, cu mari crăpături prin care puteai băga mâna până la cot, ferestrele închise, poarta zăvorâtă. Peste gard se vedea o parte din curtea interioară, mică, umbrită de coroanele copacilor bătrâni. Pe o bancă, sub un măr cu frunze albe, rare, se afla o cuvertură galbenă, îmbietoare ca razele soarelui molatec. Într-un con de lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dulciuri. Doamne! Cîte dulciuri am putut vedea de cînd ne aflăm pe aceste locuri! Neconsumîndu-se alcool, fie din pricina climei, fie din motive religioase, înghețata, sucurile și dulciurile îl înlocuiesc cu mare succes. Înconjurăm piața și ne lipim nasul de vitrinele zăvorîte. Prietena mea a ochit un inel ieftin, dar tare frumos lucrat, pe care și-l dorește. Mai avem ceva timp și privim în jurul nostru la orașul care se trezește, la piața care începe să prindă glas, la Orientul care prinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
liră,/ Arpegiu argintiu/ De jocul tău zglobiu/ Tăcerea mea se miră// Ce voci subpământene/ Te-au ispitit în noapte/ Să-neci în somn și lene/ Comoara ta de șoapte?”. Toate mijloacele revelației poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a tăcerii, și claritatea - devenită liră -, dar și misterul, somnul care turbură, prelungind așteptarea tăcerii, incertul. Între iluzie și aparență se produce extrem de subtila trecere a poetului, jocul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
excesivă, de a ști cât mai mult. Câteva lucruri, În continuare, despre relația dintre arhive și publicul larg. În România, relația dintre publicul larg și arhive este una precară. În conștiința cetățeanului de rând, arhivele se Înfățișează ca niște cufere zăvorâte, În care se păstrează secretele mumificate ale națiunii. Prea puțin sunt percepute arhivele În calitatea lor, veritabilă, de depozite vii și funcționale ale memoriei colective, dar și ale trecutului nostru individual, familial sau comunitar. Această deficiență majoră se datorează atât
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin excelență, instituții publice („Arhivele Publice”), la fel ca și bibliotecile, potrivit unei nomenclaturi și unui statut vechi de când lumea. Fiind publice, arhivele trebuie să fie, În mod organic, deschise, orientate spre public, puse la dispoziția tuturor, și nu Închise, zăvorâte, Întoarse În mod etnocentric Înspre valorile exclusiviste ale unei națiuni sau ale altui grup oarecare, fie el și acela al breslei istoricilor. Un particular sau o colectivitate privată pot să dețină o arhivă sau o bibliotecă personală, au chiar dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ritualizat (un ritual ce salvează chiar vechimea): tradiția domină, conservarea ei este lege supremă, o lege apărată mai cu seamă de mandarinii care blocau orice intenție a hanului de a face concesii. Puțini intruși reușeau să pătrundă în această lume zăvorâtă. Askaniama, mandarinul care l-a însoțit pe M., se dovedește un diplomat abil, răbdător și tenace în îndeplinirea propriei misiuni, competitor pe măsura solului, profesionist autentic al pertractărilor, capabil să execute un balet complicat între refuz, compromis și vorba ultimativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
și de mâncare, iar somnul rămăsese undeva la ieșirea din Reșița. Intrasem într-un sat cu case construite în stil săsesc, cu porți mari zăvorite bine, oprindu-ne să privim dincolo de ele, fără să știm ce mister ascundea fiecare poartă zăvorâtă. Ajunsesem de fapt la capătul drumului nostru, la Gărâna. Urcăm un pic și după câțiva zeci de metri oprim în dreptul bisericii care era față în față cu cabana Gărâna. Cabana era o clădire veche, solidă, cu o terasă în față
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pe valea râului Vâlsan, spre munte. O ase menea ocazie nu au găsit la coborârea În gară, așa că s au Îndreptat către hanul din Merișani, ca să doarmă o noapte acolo. Dar peste tot era Încuiat; obloa nele trase și ușile zăvorâte. După ce au bătut minute În șir la ferestre și la uși, a apărut hangiul care le-a răspuns mo rocănos și bănuitor. Acesta avea o figură sinistră, accentuată de Întunericul nopții și de furtuna dezlănțuită; era un acromegalic. Călătorii noștri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mișcare. Plecaseră în ajun de an nou, când copiii satului tocmai porniseră cu plugușorul pe ulițe, ca să ajungă, când încă mai erau poate două, poate trei ore până în zorii zilei noului an, în fața unei mici și cochete cabane cu ușa zăvorâtă, în jurul căreia pe multe zeci de kilometri nu se auzea decât tăcerea zăpezilor. Slavă Domnului. Era o noapte senină, cu lună plină, iar ei simțeau un sentiment de bucurie, de victorie, de fericire că în sfârșit au ajuns la loc
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mine, Dar glasul lumii-am ascultat Și Te-am lăsat afară Că lumea zice c-ai venit Să ne faci viața amară. De atunci trecut-au ani șirag Pe viața-mi amarata, Tu! tot ai plâns, Străine drag, La poarta zăvorâta. Târziu Ți-am auzit din nou Chemarea Ta duioasa; Aud și-acum al ei ecou: „O, lasă-Mă în casa! Mă lasă-n suflet să străbat Cu pacea Mea cerească, Cum Ceru-n lung și lumea-n lat Nu pot
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca într-un mormânt”. Naramza, fecioara consubstanțială cu natura, își autoimpune recluziunea, ca formă a jelirii după pierderea mamei (maternitatea modelează constant traseul inițiatic). Mai mult decât atât, ea șede în cămara zăvorâtă, izolată de restul palatului, 40 de zile („vro șase săptămâni”), adică exact timpul necesar agregării la noul statut existențial, de inițiată. Cifra are o puternică încărcătură rituală, ea regăsindu-se în obiceiurile familiale (40 de zile femeia care a născut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitică, accesibilă doar pentru cei ca el. Una din alegoriile pețirii fetei în colinde este asedierea cetății ei, scenă ce pare să corespundă ritualurilor românești de nuntă. Asemenea încercării din orația de nuntă numită colăcărie, flăcăul trebuie să înfrângă porți zăvorâte și ziduri care rezistă atacurilor păgâne: „Face-ș fata de-o cetate/ Lerui Doamne/ Și n-o face cum se face,/ Și mi-o face-ntr-o ispită/ ’Ntr-o ispită-ntr-o pofidă/ Și-n ispita turcilor-u./ Bată-s turci după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ lusitan, acel refren basarabean, ridicol și patetic, produs de un poet patriot de la noi (îl invoca pe Eminescu): „portughez cosmopolit și demolator de valori naționale, Pessoa să te judece!”. VITALIE CIOBANU: Înregistrăm al doilea eșec al zilei, în fața porților zăvorâte ale cimitirului Prazeres, unde am vrut să vizităm mormântul lui Carol II - care și-a aflat sfârșitul la Lisabona, după abdicarea din 1940 - și locurile de veci ale altor personalități cunoscute. Timpul rezervat vizitatorilor a expirat și nu ne rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
edificiul superior, Citadela. Nimeresc într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe trei niveluri, pe care le străbați învârtindu-te în patrulater. În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la mine. Dar glasul lumii am ascultat Și Te-am lăsat afară Lumea zice c-ai venit Să ne faci viața amară De atunci trecut-au anii șirag Pe viața-mi amărâtă Tu tot ai plâns, străine drag La poarta zăvorâtă Târziu Te-am auzit din nou Chemarea Ta duioasă: Aud și-acum al ei ecou: O, lasă-mă În casă! Mă lasă-n suflet să străbat... Cu pacea mea Cerească Cum Ceru-n lung, Și lumea-n lat Nu pot
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
îmi slăbește pe zi ce trece, Doamne, ajută-mi să, am învățat să mă rog, cu credința însă, Am trecut pe la biserică astăzi, m-a întâmpinat starețul pe când mă pregăteam de cină, era ușa închisă, Așa lucrez, părinte, cu ușa zăvorâtă, nu-mi place să mă întrerupă nimeni, trebuie să fiu foarte rapid în execuție, peretele mi se usucă repede și orice îmi abate atenția, nu-i convine firește răspunsul meu, De fapt, încerc eu să mai îndulcesc cuvintele deja rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unul pe măsură. După lectura unei cărți precum Convorbiri la sfârșit de secol de Mircea Iorgulescu, cititorul are convingerea că nu a pierdut timpul. Se simte câștigat. Este mai înțelept, știe mai multe, are cheile capabile să-i deschidă ușile zăvorâte ale trecutului și să îl facă să înțeleagă dilemele timpului prezent. După o astfel de carte sufletul și mintea cititorului se umplu de bucurie, ca după o lectură din stoici.
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
spirit: "în carcera aceea, de-a lungul unor ore fără sfîrșit, am avut conștiința dualității mele. Eram făcută din două ființe. Pentru că eram acolo și mă vedeam acolo. Eram făcută din două ființe, pentru că nu puteam trece prin acea ușă zăvorîtă și totuși puteam fi în altă parte (...) Corpul meu nu putea să fie decît aici. Eu puteam să fiu oriunde". Arestată la vîrsta de numai 16 ani, Oana Orlea e confruntată cu ideea punctului pînă la care un om își
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
Istorie "N. Iorga", o lungă și fructuoasă convorbire. Regreta mult că arhivele românești nu sînt accesibile cercetătorilor, avînd nevoie pentru detalii semnificative și stabilirea corectă a unei hărți a evoluției numerice a mișcării legionare de la arhivele Siguranței Generale a Statului, zăvorîtă și pentru noi, exegeții din România (S-or fi desferecat oare, astăzi?). Dar ceea ce n-a putut afla în arhivele românești a găsit în cele nemțești, în biblioteca de la Freiburg, administrată și alimentată de legionari, în publicațiile și convorbirile cu
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
scandalizată... Voci răzlețe protestează că așa e-n Rusia, nimenea nu muncește, toți chiulesc și stau de pomană, - huoooo!... Sava, cu spatele întors, atent la ușă, îmi traducea cu promptitudine argoul revoluției... La fără două minute, poarta raiului încă ședea zăvorîtă... La fără un minut, eternitatea părea să capete chipul Poetului prooroc zadarnic proptit în pragul Alimentarei... La fix, eroul meu începu să bată cu pumnii în ușă. Bătea și țipa însoțit de zbieretele nenorocoasei cozi de votcangii. În sfîrșit, cînd
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]