201 matches
-
de taină, este construit din jind peste jind, din acel dor-fără-sațiu, cum genial s-a exprimat Emil Botta. Împlinirea, saturația, nu te duc la poezie, ci te trag la somn, în brațele molatece ale iubirii. Nici o vrajă, nici o emoție. Ferestre zăvorâte. Doar căutări și întrebări fără soluție. Există în această caravană condusă împreună și o căutare a celuilalt și chiar o ieșire în întâmpinare. Dar ea durează, vai, foarte puțin, durează cât O GĂSIRE. Găsirea e punctul forte, dar în același
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
goale...” ( Vânzătorii de taină). Austeritatea tonalității, voind parcă să denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc undeva, / dincolo de vorbe, / de ușa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit). Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei Becart, fac casă bună. Dacă frământările ei interioare sunt dezarmante: " Din toate câte-au fost, / n-au mai rămas decât / cuvintele, (Ca o amiază îndrăgostită
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
Nimeni rostul nu le știe, Colbul lumii se împarte În ce-a fost... și va să fie! Lumânările durerii Veșnic stau în rugi aprinse, Sfeșnicele disperării Sunt de lacrimă prelinse Ruginesc prin munți de sare Suflete încarcerate, Ocne mari, ucigătoare, Zăvorâte-s cu uitare. Voi, cei care aveți putere Să schimbați ades destine, Faceți loc de-o mângâiere Prin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsarea E păcatul ce ucide, Lașitatea și sfidarea Porți spre viață vor închide. Haideți, de schimbați macazul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mai mult Uși deschise către moarteNimeni rostul nu le știe,Colbul lumii se împarteîn ce-a fost... și va să fie!Lumânările dureriiVeșnic stau în rugi aprinse,Sfeșnicele disperăriiSunt de lacrimă prelinseRuginesc prin munți de sareSuflete încarcerate,Ocne mari, ucigătoare,Zăvorâte-s cu uitare.Voi, cei care aveți putereSă schimbați ades destine,Faceți loc de-o mângâierePrin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsareaE păcatul ce ucide,Lașitatea și sfidareaPorți spre viață vor închide.Haideți, de schimbați macazul... XXVI. ÎNDURARE, de Angelina
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
spus, destinul, politic al Moldovei și Munteniei era atașat peremptoriu dezlegării celor două probleme capitale în zonă: polonă și otomană. Constatarea nu contrazice totuși faptul bine stabilit că ținta cea mai importantă și apropiată a Petersburgului rămânea Crimeea, poarta nordică, zăvorâtă, a Mării Negre, regiunea de unde tătarii crimeoți loveau cu regularitate, din flanc, avansul Rusiei în sud-estul Europei. Cauzele și pretextele războiului declarat Rusiei, în octombrie 1768, de Poartă sunt cunoscute: imixtiunile și infiltrările țariste în Polonia, a cărei integritate teritorială fusese
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-n cantare. " " Aucun mal n'est și grand/qu'il ne puisse se muer en chant. " (Catren/Quatrain) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 257) ; " Aucun mal n'est și profond/qu'il ne se mue en chant. " (Quatrain) (Poncet, 1996 : 194) ; L'adjectif " zăvorât " (" fermé à clé ") est traduit par " muré " : Pentru noi cerul e zăvorât, si zăvorâte sunt și cetățile. " " Pour nous le ciel est muré, murées leș cités. " (Noi, cântăreții leproși/Nous, leș chanteurs lépreux) (Ierunca, 1975 : 6) ; Le verbe " a umblă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
en chant. " (Catren/Quatrain) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 257) ; " Aucun mal n'est și profond/qu'il ne se mue en chant. " (Quatrain) (Poncet, 1996 : 194) ; L'adjectif " zăvorât " (" fermé à clé ") est traduit par " muré " : Pentru noi cerul e zăvorât, si zăvorâte sunt și cetățile. " " Pour nous le ciel est muré, murées leș cités. " (Noi, cântăreții leproși/Nous, leș chanteurs lépreux) (Ierunca, 1975 : 6) ; Le verbe " a umblă " (" se déplacer ") est traduit par " cheminer " : " lăsați-mă/să umblu mut printre voi " " laissez-moi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Rătăcit, Cimitirul maritim, Pleca un vapor din port...). Există, ca la însingurații sadovenieni, o taină grea în viața lor, vreun „păcat” săvârșit cine știe cum ori o „întâmplare tristă”, a cărei drojdie le otrăvește fiecare ceas. Își țin cât își țin „inima zăvorâtă”, dar compresiunea lăuntrică îi silește, odată și odată, să-și spună păsul (Cu rușii în Deltă). Astfel, pe „firul necazurilor”, se înnădește treptat „povestea”. Decorul se animă, amplificând ecoul înneguratelor mărturisiri. Alteori, natura e indiferentă, când nu își bate joc
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
care se arată puțin și apoi piere”; - „educarea” fricii: „...lumea noastră a fost marcată de criminalitate și violență. În multe zone nu te simți în siguranță pe străzi nici chiar în timpul zilei. Noaptea, oamenii stau în casele lor cu ușile zăvorâte și baricadate, fiindu-le frică să mai iasă din casă”; - negarea unor nevoi general-umane: „Multe cântece și refrene larg folosite astăzi au în ele ritmul junglei. Ele stimulează carnea, nu viața spirituală”; - corelarea cu preocupările sociale: propaganda pentru nonviolență, pace
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
scandalizată... Voci răzlețe protestează că așa e-n Rusia, nimenea nu muncește, toți chiulesc și stau de pomană, - huoooo!... Sava, cu spatele întors, atent la ușă, îmi traducea cu promptitudine argoul revoluției... La fără două minute, poarta raiului încă ședea zăvorîtă... La fără un minut, eternitatea părea să capete chipul Poetului prooroc zadarnic proptit în pragul Alimentarei... La fix, eroul meu începu să bată cu pumnii în ușă. Bătea și țipa însoțit de zbieretele nenorocoasei cozi de votcangii. În sfîrșit, cînd
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
ritualizat (un ritual ce salvează chiar vechimea): tradiția domină, conservarea ei este lege supremă, o lege apărată mai cu seamă de mandarinii care blocau orice intenție a hanului de a face concesii. Puțini intruși reușeau să pătrundă în această lume zăvorâtă. Askaniama, mandarinul care l-a însoțit pe M., se dovedește un diplomat abil, răbdător și tenace în îndeplinirea propriei misiuni, competitor pe măsura solului, profesionist autentic al pertractărilor, capabil să execute un balet complicat între refuz, compromis și vorba ultimativă
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
față, în cabină, pentru a-i comunica lui Ahab situația, de îndată ce velele fură orientate spre briză. înainte de a bate la ușa cabinei, se opri o clipă, fără voia lui. Lampa se bălăbănea încoace și încolo, aruncînd umbre capricioase pe ușa zăvorîtă a cabinei - o ușă subțire, care avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina izolării ei, în cabină domnea o liniște ca de subterană, deși în juru-i bubuiau stihiile dezlănțuite. Flintele încărcate străluceau în rastelul de lîngă peretele despărțitor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gura larg deschisă într-un strigăt sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în sus, către mine; o clipă am crezut că o să-și vâre mâna în mâna mea. Cei trei musafiri și singurul meu prieten au rămas afară, în hol, în timp ce eu am făcut o sumară inspecție în apartament. Ferestrele erau toate zăvorâte, cele două aparate de aer condiționat puse pe „Închis“ și prima gură de aer pe care o inhalai îți dădea impresia că respiri în buzunarul unui palton vechi din blană de raton. Singurul sunet din apartament era sfârâitul tremurat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Apoi, deși era imposibil, în spatele propriei imagini se văzu o mișcare. Tocmai când termina de vorbit în oglindă, văzu ușa deschizându-se. Dar e încuiată, se gândi el speriat și se întoarse repede. Ușa era în continuare bine închisă și zăvorâtă. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se uită iar în oglindă. Acolo, în imaginea reflectată, ușa se deschidea încet. Cineva intra. Auzi o voce amară, dar recognoscibilă. — Bună, frățioare. Silueta Prepelicarului pătrunse în încăperea reflectată în oglindă. Vultur-în-Zbor simți cum o sudoare rece îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă tânguirea, nu mai suspina, Căci numai prin moarte iar te vei afla! (autorul, Inimi zăvorâte) Suntem pe linia Bisericii și am cântat moartea cea nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost fie ascunse, în temnițe, în mine, la canal... fie la vedere, când au fost uciși mișelește în văzul tuturor. Aceștia sunt ei, Legionarii armată în slujba lui Hristos și a Neamului. Cu inimi zăvorâte, cei care au dat jertfa unei generații pentru a da un sens istoriei. „Există un sens al istoriei? Un sens universal al ei? Fără îndoială, dar numai în cadrul de desfășurare fixat de ordinea socială, care reglementează viața colectivității umane: individ
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ordine alfabetică pe rafturile bine șterse de praf, patul de cazarmă, tare, este făcut cu precizie soldățească, masa de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua onestă. Vanitatea personală este închisă într-un cufăr metalic de haine, de unde, de două ori pe lună, acestea sunt scoase afară și întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale sanctuarului imaginar cunoscut sub numele de hotelul Existența. Caut un contraargument, o idee care să echilibreze balanța și sfârșesc prin a mă gândi la Tom și Honey. În clipa asta, nu e nimic sigur, dar aseară, la cină, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să afli. Sultanii și califii Înșiși au renunțat să se mai apere. Când Hasan hotărăște să-ți trimită o misivă sau o lamă de pumnal, e sigur că ai să le primești, fie că porțile Îți sunt larg deschise, fie zăvorâte. Discipolul apropie scrisoarea de mustață, o adulmecă zgomotos, apoi o citește și o recitește. — Diavolul ăsta nu se Înșeală, poate, conchide el. Tot la Alamut siguranța ta ar fi cel mai bine chezășuită. La urma urmei, Hasan ți-e prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întorsesem la Tokyo, n-am făcut decât să mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe care i le dedicasem lui Naoko, au rămas zăvorâte, mobilele acoperite cu pânze albe și pervazurile prăfuite. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilelor în acele încăperi. Apoi m-am gândit la Kizuki și mi-am dat seama ce idei stranii puseseră stăpânire pe mine. „Deci ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
printre surate. - A fost greu? rânji Cristina. - Aaa, nicidecum, rânjii eu înapoi. Am mâncat ochiuri cu cartofi prăjiți pe muțește, sub muzica bubuitoare a celor de la Smash&Pumpkins. Ne-am culcat unul într-un dormitor, celălalt în altul. Sufrageria rămase zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învățătorul cu o străfulgerare aspră în ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]