358 matches
-
huiduite și biciuite de sudălmile gardienilor analfabeți pușcăriași. Ei, care n-au avut bucurii, împliniri, cântece și colinde sunt bucuriile, mângâierile, doinele, baladele și colindele noastre. Ele, care legănau la piept în scutece de dor odraslele Neamului lor sfânt erau zăvorâte între gratii și cătușe. Ei, care au fost întruparea vieții hristice au fost logodiți cu moartea aprigă, zălogul trufașilor atei. Ele, care cuminecau cerul cu privirile angelice se agățau ca niște umbre de zorile nădejdiilor zăbrelite. Ei, care au sfințit
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
i-a purtat pricină. Să împlinească legea a venit, Pe noi, pe mine, să ne mântuiască, El a venit să împlinească ce-i menit... Să vindece, să ierte, să iubească. Azi, în mormânt am îngropat Lumina... Și cu păcate-am zăvorât mormântul, O! Doamne! Mare-mi este vina! Am omorât cu-am meu păcat,Cuvântul! Cu-a mea mândrie, cu-ale mele patimi, Am răstignit pe cruce-al lumii Miel, Și astazi n-am pe-obraji destule lacrimi, Să spăl tot
VINEREA PLÂNGERII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370705_a_372034]
-
mea mândrie, cu-ale mele patimi, Am răstignit pe cruce-al lumii Miel, Și astazi n-am pe-obraji destule lacrimi, Să spăl tot sângele ce-a curs din El. Azi, în mormânt am îngropat Lumina, Și cu păcate-am zăvorât mormântul... Veni-va clipa când ne-om recunoaște vina, Și pentru toți va învia Cuvântul! Referință Bibliografică: VINEREA PLÂNGERII / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2131, Anul VI, 31 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu
VINEREA PLÂNGERII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370705_a_372034]
-
am însingurat până am inceput sa vad firea ascunsă a lucrurilor - zigzaguri rapide, cuante de suferință pură. Mi-am adâncit apoi solitudinea, pana mi s-au arătat cele nemateriale cum ar fi oglindirea, ori negarea negației. Tot mai în singurătate zăvorându-mă, în cele din urmă, am ajuns atât de aproape încât am văzut moartea trebăluind precum o bunicuța care întinde aluatul. nnnn Referință Bibliografica: Aluat / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1572, Anul V, 21 aprilie 2015. Drepturi
ALUAT de RAUL BAZ în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368245_a_369574]
-
și fără voia noastră. Se instalează în viața noastră interioară un permanent balans între două lumi, fie că recunoaștem, fie că facem pe "realiștii", pe oamenii puternici, rușinându-ne de nostalgii și refuzând să mai deschidem lăcata cu care am zăvorât comori de suflet. Nicolae BĂCIUȚ: Care sunt vămile exilului? Ce praguri sunt mai greu de trecut de către un exilat? Elena BUICĂ: Răspunsurile depind de mulți factori: de țara pe care ai ales-o, de departarea până la ea, de temperamentul și
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CALEA SPRE TINE Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Porțile pământului s-au zăvorât Cu lacrima prinsă-n colțul ochiului - Candid contur de zigurat Ce n-accepta plecarea! Zorii au pus umărul vârstat cu alb Și-au rostogolit-o de pe un tăpșan. Armonicele acelui devreme, Înrămat azi în amintire, Au defulat în surdină Spre
CALEA SPRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353522_a_354851]
-
cu ochii minții. Începuse a crede că fusese orb dintotdeauna și că visase o clipă că ar fi văzut, că ar fi pictat. Înghețase. Se chircise. Ba, la un moment dat, i se păru că nici nu mai aude. Se zăvorâse în sine ca într-o crisalidă. Și de acolo ieșea pentru o vreme, cât era necesar vreunui consult medical, la care îl purtau prietenii care nu acceptau că nu mai e nimic de făcut, cum li se spunea invariabil. Se
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în timp, uitând care este rolul trecerii noastre prin Viață. “Care popor? Negânditoare plebe, Care-a iubit o clipă și-a uitat, Un trib civilizat, modernizat, În care dorul desfrânării fierbe”. (Manifest veșnic actual, pag. 52
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Veniți voi, frații mei, să luați lumină, Din Lumânarea Sfânt- a întregii lumi, Iisus vestește veacul ce-o să vină, Și lumea nouă a oamenilor buni. Cu ale noastre patimi și păcate, Am zăvorât mormântul Celui Sfânt, Dar El zâmbind, a coborât în moarte, Și din adâncul Iadului ne-a mântuit! Iar în Mormântul Sfânt a îngropat, A lumii, grele chinuri și păcate, Și pentru noi în slavă- a înviat, Dând tuturor o viață
HRISTOS A ÎNVIAT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354239_a_355568]
-
credință și-n duminici solare, când sufletul e singurul învingător, îți voi trimite în zbor primele privighetori, soli ai împăcării pe drumul uitat de iubire și cântec. Trufie să fie! Furtună târzie... Nu știu! Dar aflu că ușile ți-ai zăvorât, că diminețile stau închise într-un cufăr cu amintiri ce-au pierdut o bătălie; că preaslăvești în monologuri vremelnice și-nflăcărate pe Hamlet, (“ce minunată lucrare e omul”, între “a fi”și „a nu fi”!), pe regele Lear sau Nero
UN ZEU DECĂZUT de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347231_a_348560]
-
unei linii frânte, a apărut atât de brusc din întuneric și atât de puternică în intensitatea-i luminoasă, încât m-a paralizat de moment. Am tras fereastra cu forța dată de teamă și m-am retras la ușă după ce am zăvorât-o. Soția m-a prins de mână. Tremura toată. Ne-am privit în ochi pentru o clipă. Nu am avut timp să scoatem o vorbă. Ușa s-a deschis și copiii au năvălit spre noi țipând. Se speriaseră foarte rău
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
își cîrpeau zilele cu te miri ce, da' acestă luptă nu le usca de sentimente, pentru că știau că nu pot fi ca frunzele, ca să se lase bătute de vînt, dar astea erau numai micile lor griji zilnice, marile adevăruri stăteau zăvorîte în adîncul sufletelor lor de femei tinere, ca greierii în iarbă. 38 DESPRE FERICIRE De cînd rămăsese fără prietenii lui, Mancuse se retrăsese discret din aventura continuă a vieții, care semăna cu o tocmeală pe ruptelea pentru un sac cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Aiud. Din literatura publicată după Revoluția din Decembrie 1989, asupra vieții din închisorile comuniste, cititorii au aflat multe din suferințele celor întemnițați. Dar una este să citești despre suferință și alta este s-o trăiești. Astfel, lipsa totală de libertate, zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Amintiri > AM ÎNCHIS CULORILE TALE... Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului CULORILE TALE Profesorului meu Vespasian Lungu Am închis culorile tale În zilele de sărbătoare. Le-am zăvorât Spre a se pierde din ele, Tot ce am adunat în lumea pieritoare. Le-am curățat cu nesfârșită răbdare... Am șters din ele mersul tău harnic, Obiecte familiare... Cu durere, am șters și albastrul ochiului tău, Am șters și bucuria
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
atâta umblet! Într-o zi de miercuri argintie Viciile mi-am amanetat, Cu bancnote noi mi-am cumpărat Hrană pentru-a noastră empatie. Dorurile le-am făcut grămadă, Să le împrumut cinstitei joi, Poate până-n ziua de Apoi Le va zăvorî în vechea ladă. Libertatea ce-o mai am, vicleană, Se strecoară peste tot, haihui, Vinerii am să i-o pun în cui Ori i-oi agăța-o pe o geană. Mi-a rămas o firavă dorință, Sâmbetei am să i-
HAZLIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360433_a_361762]
-
de la Fetea. În el nu s-a prohodit senzația primejdiei, căci s-a durat haiduc al cruntelor bejenii, care s-au ridicat împotriva rânduielilor creștine. Și-a încropit din descătușări cărări de luptă pentru a deschide zările speranțelor. Și-a zăvorât toate filele din albumul destinului cu pecețile credinței Zilele sale, cenușeresele, le-a mocnit în psalmi dreptății, le-a tivit cu raze și le-a brodat primăverii sale. Din dorurile treze a împodobit mângâieri de zori, iar trilul sfânt de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
pe frunte albul, parfumul și dulceața.../ Vestind că-n moartea noastră este ascunsă Viața!/ Și florile... Nu Mint! (Paști, Jilava-1950, Prietenilor mei care au murit dar...sînt vii...). Petru Baciu, faimosul băcăoan s-a născut într-o familie de luptători, zăvorându-și inima în spada Adevărului. Cu beteala răbdării și-a stropit crezul în închinare Neamului. În foșnetul cumpătării și-a cuibărit înțelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferință și-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a țâșnit jertfa
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Acum veți citi despre motivele care o țin pe o femeie captivă lângă bărbatul ei abuziv. Iar duminică vă vom vorbi despre eliberare. Sau măcar despre calea spre ea. Dar până acolo mai e. Până acolo mai sunt multe uși zăvorâte de trecut pe care vom încerca să le indicăm în demersul nostru. Vom coborî la început într-o mare de singurătate. Umilința și izolarea. Când ești în lanțuri pe stradă și nimeni nu te ajută Cufundată într-un fotoliu verde
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
i se închină iubiții în ipostază de sclavi. Doina Bârcă trăiește iubirea ca fiind sublima maladie în flăcările căreia inima îi arde strălucind. Gheorghe Roca exprimă bărbătește atracția trăită la atingerea buzelor roșii, frumoase, voluptoase. Floarea Cărbune trăiește iubirea sublimă, zăvorăște chipul celui drag în suflet ca pe o candelă într-un sanctuar. Ion C. Ștefan este robul îndrăgostit de un vis neîmplinit. Victor Gh. Stan a felicitat-o pe doamna Elisabeta Iosif pentru faptul că a coordonat cea de-a
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
m adâncime, situat la 14 m în afara zidurilor castrului, la care se putea ajunge coborând pe o scară de lemn construită în plan înclinat cu o lungime de 26 m. Descoperită în anul 1958, din lipsa fondurilor, fântâna a fost zăvorâtă și abia în anul 1968 a fost restaurată. Astăzi, accesul se face pe trepte de beton și piatră ce înlocuiesc treptele construite inițial din lemn și cărămidă, din loc în loc, fiind zidite și fragmente din cărămizile originale. Afară, pot fi
Am intrat într-o cetate despre care nu știam mai nimic și un ghid extraordinar m-a făcut să mă îndrăgostesc de istoria ei () [Corola-blog/BlogPost/338600_a_339929]
-
ar fi și murit. L-a așteptat o viață să i se arate, să preia El din grijile ei pentru alții, măcar pe jumătate. Îl ruga, îl implora, i se jelea dar El n-o auzea de parcă s-ar fi zăvorât singur cuc într-o stea. Numai eu L-am vazut pe Iisus în casă la ea. În scrisoarea Icoane pe sticlă, Melania pictează cu cuvântul o icoană a Sfintei Treimi, și una a Nașterii din Bethleem. Iisus mă privește, mă
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Bâzdoagă. Aleargă repede, trebuie să-i prindem pe amorezi... "să vezi distracția dracului când conașu' are s-o vadă pe coana Corina că-l vizitează". Năică sări ca un bezmetic din căruță, deschise poarta și, ajungând în dreptul ușii, văzu că-i zăvorâtă, iar în camera de la sobă, unde-i lăsase pe „amorezi” nu se vedea nicio lumină. - Nu sunt aici, Ioane, au fugit amorezii..., unde să-i găsim? - Domnul, îi atrase atenția conița Corina lui Bâzdoagă, arată-i surugiului drumul care duce
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
dintr-o structură interioară echivalentă cu însăși personalitatea inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omenești ziditoare de civilizație și cultură, din izvorul nestins de lacrimi zăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimii încercănate ori din șoapta nemărturisită a suferinței nevoitorului umil al existenței, Poetul... Și, pentru că îngerii Luminii dumnezeești vin să te mângâie pe frunte și pe mult încercatul tău suflet fără ca tu să îi
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
aproapele său, misticul, poetul mistic, se lasă pradă “dorului” (Sâmbăta Paștilor, 2013; Bocet 13) și “lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte să-mi spele sluțenia din suflet. Lacrima, doar lacrima. Sau, mai ales: Seara târziu când îmi zăvorăsc poarta să nu mi se furișeze în casă negrele neguri, mă opresc și ascult șuierul timpului și al neliniștii războindu-mi-se prin vene. Și plâng. Acest splendid poem, intitulat Plânset, din volumul Casa de la rădăcina cuvântului, se prelungește, în
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
propriu zis. Orașul se înălțase cumva în jurul acestui conac străvechi transformat în abator de pui, acum nefuncțional. Aleea asfaltată (folosită pe post de derdeluș) care cobora din capul străzi, șerpuită și abruptă, până în ușa abatorului, era închisă de o poartă zăvorâtă cu lacătul. Dar poți opri niște copii năstrușnici să se joace? În gardul de ciment ce străjuia proprietatea, separând-o de stradă, era o spărtură destul de măricică. S-au strecurat pe acolo trecând săniile una câte una. Aleea era luminată
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]