944 matches
-
stele date în pârg și le vei pune în fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume (pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fericiții desenau pe asfalt cuiburi de păsări, apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție verifica rezervoarele. Gratii în pânza păianjenului soarele trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea de Înviere. Deschise ușa, așteptă 3 secunde, apoi ieși și el după ea. 41. Freud spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În mare grabă odată cu strugurii, cerul dă duse pe neașteptate peste mine și mă făcuse să mă refugiez de ruși nea plînsului În prima Încăpere la Îndemînă, tindă Îi spu neam noi, lip sită de ferestre. M-am apărat trăgînd zăvorul. Noroc că nu m-a surprins nimeni, dar lacrimile erau acolo, multe și curgă toare, după verdele verii. Ai mei nu avuseseră la sosirea În comună o casă a lor, iar statul le dăduse o locuință de serviciu tocmai În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în jurul umerilor. Întunericul era de nepătruns. Și, deodată, ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
glas de oștean. ― Oameni buni. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, cel mai rău, ne omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văd nici un geamantan pe-aici! constată Ticu, uitându-se prin antreul larg, care nu oferea, într-adevăr, indicii în privința apropiatei plecări din țară a familiei. Nu cumva te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nicăieri... de parcă toate s-au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
confident adevărat și de calitate, tocmai cauză din care am ajuns ca, în loc de a sta de vorbă despre fericirea mea cu tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu îmi pot spune: eu sunt în mâinile Domnului, de aceea în ciuda tuturor problemelor care ar putea fi sau a celor ce sunt deja nu trebuie să mă îngrijoreze ziua de mâine. "Rugăciunea", spunea Mahatma Ghandi, "este cheia dimineții și zăvorul serii". Nu sunt necesare multe cuvinte, uneori mă folosesc chiar de un scurt verset dintr-un psalm: "Lăudați pe Domnul pentru că este bun: veșnică este îndurarea sa" (Psalmi, 136, 1). Iar într-o situație de urgență sau o noapte de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o nenorocire cum nu se poate. Ceasornicarul, precis, știa ceva, târgoveții erau convinși. Ba, mai mult, se afla îndărătul tuturor celor ce se petreceau de la o vreme. Nu spărsese el Banca, făcuse asta un ins în putere, poate mai mulți: zăvoarele fuseseră smulse c-un drug de fier. Dar Oase-Strâmbe - nici nu știau cum să-i mai zică - era vârât în toată mârșăvia, vor dovedi! Cel mai surprins de cele ce se petreceau de o vreme se arăta un băietan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
zgomotele marelui oraș, în interioarele sărăcăcioase ale cărții intră elementele atmosferice, tulburând puțin registrul realist: "Un nor din cei transparenți, de departe, veni cu bobârnace spre ea. Și-o însoți până la garsonieră" (p. 115). "Un nor dolofan de departe trăsese zăvorul, intrase. Avea să iasă spre unsprezece, când Eman descuiase ușa ușor." (p. 137). "Vreme de trei zile, nori întunecați se buluciră în cameră. Sabina nu reuși să-i alunge, așa cum nu putu să vorbească. Dezolarea erupsese ca un vulcan." (p.
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
Un țăran intră într-un magazin fero-metal să cumpere o broască Yale. I se spune că n-au așa ceva. - Atunci, un lacăt simplu, încearca țăranul. - N-avem. - Atunci, măcar un zăvor... - N-avem. - Nici măcar un foraibăr n-aveți? - N-avem. - Atunci, ce mama dracului mai țineți magazinul ăsta deschis? - N-avem lacăt cu ce să-l închidem! Un profesor le dă elevilor ceva de scris. Unul din elevi refuză. Profesorul: "Singura
BANCUL ZILEI: Cum scapi de epuizarea sexuală () [Corola-journal/Journalistic/67593_a_68918]
-
hotel grupuri de americance centenare care tremură de frig, în rochii decoltate, sub o temperatură polară. Camerele se inundă de valize și cufere, un noroi fetid pulsează în bideuri, bastoane se împiedică, în jos și în sus, pe scări, sar zăvoare cu un scheunat de rugină, cineva o fi reparat rezervorul din pivniță care lucra într-o toropeală duodenală, lovituri energice de ciocan or fi distrus etajul superior, iar corbul, pe care îl deranja zgomotul, o fi cârâind cuvinte de ocară
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
rănita. Din superstiție O cutie cu portocale amare - Aceasta e cămeruța mea. O, nu de numere să te pătezi Până la morgă, cumva! Eu mă instalai aici repetat Din superstiție. Tapete, maro, ca stejarul, Și ușa - partiție. Din mâini nu lăsam zăvorul. Dar tu intrai neașteptat. Cârlionțul atinse minunata buclă, Buzele - vioreaua au sărutat. O, gingașo, în numele celor trecute Și de data aceasta aud, Cum, ca ghiocelul, straiu-ți ciripește Spre aprilie: "Salut!" Păcat de spus - nu ești dintre vestale: Ai intrat cu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
o gigantică navă cosmică, ca să consimți la această calificare. Într-un supermarket îți dai seama repede că americanii au regândit inteligent toate obiectele de care ne servim zilnic, că le-au reconfecționat într-o variantă mai practică, de la chiuvete la zăvoare și de la nasturi la râșnițele de cafea. Singurul raion care îi prezintă neajutorați este acela de elemente de decor. Când încearcă să-și artistizeze viața americanii devin înduioșător-ridicoli, ca un copil fără voce care ar încerca totuși necontenit să cânte
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
fi atît o chestiune de vedere, cît de auz : lumina începe să scadă cu cîte un clic la fiecare pîlpîit. De fapt, pe cînd Ozzie trîntea și încuia trapa în nasul rabinului, se prea poate ca acel clinchet tăios al zăvorului tras să se fi confundat cu sunetul cenușiului greu care tocmai începuse să pulseze de-a lungul și de-a latul cerului. Ozzie îngenunche și se lăsă cu toată greutatea pe trapa încuiată. Era convins că umărul rabinului Binder putea
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
stil. Venind dinspre poezie, Soviany a știut ca, povestind, să taie fraza de așa manieră, încât pauza să dea aspect de vers alb textului, astfel că senzația de poem în proză va persista pe tot parcursul lecturii: „Demonul concupiscenței trage zăvoarele și oblonește ferestrele.// Aici e foarte ușor să te prefaci într-un animal, poate chiar într-un demon.” Onirismul construcției nu face decât să adauge acestei senzații, astfel încât, până în final, Arhivele de la Monte Negro rămân un text la granița dintre
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
colonie penitenciară, îi șoptesc eu ușii mele, faptul că suntem toți în același căcat, și zeghea și curcanii și chiar și Comandantul. Nu-i așa? Zi și tu, nu-i așa?!” „Nu!”, răcnește Pobjoy chelarul de dincolo de ușă și împinge zăvorul la loc, însă eu nu am chef să îl aud, pentru că el încă nu are ce căuta în povestea mea; dar și când l-oi lăsa să intre, sa zis cu el - de acolo nimeni nu mai scapă, nici eu
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
o mică afacere și să își trimită sora acasă, în China, la părinți, să ducă o viață de femeie cinstită. Acum, însă, uitase de acele aspecte dureroase ale vieții sale și lumea întreagă se topise într-un tărâm de vis. Zăvorul s-a ridicat încet, o femeie s-a furișat lângă tânăr și a îngenunchiat lângă el. La lumina flăcărilor care abia mai licăreau a găsit ceea ce căuta, a ascuns ceva în sân și a dispărut iute, fără a face niciun
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
al ușii în desnădejdea dând a plânge oul răscopt în spuzele cenușii târziul lacrimei îl cheamă urmele pierzaniei s'arate și de stigmate să dea seamă sub semnul mielului jertfit e-un timp de viață și-o vreme de murit Zăvoare și ninsori se-arată locul dar ceasul se ascunde în care-ar fi sclipirea să-și pogoare nămeții purtători de semne și de duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
un timp de viață și-o vreme de murit Zăvoare și ninsori se-arată locul dar ceasul se ascunde în care-ar fi sclipirea să-și pogoare nămeții purtători de semne și de duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]