416 matches
-
botezase în glumă ŤDupont Circleť" (p. 151). În acest scurt fragment este condensată întreaga tehnică narativă a lui Mirel Brateș, cu amendamentul că ,tehnica de filmare" se aplică nu doar la exterioare, ci și la viața interioară a personajelor sale. Zaț, Israel fără horoscop și Porunca lui Elohim, trilogia lui Mirel Brateș, dedicată vieții comunității vorbitorilor de limba română din Israel este o lectură fascinantă. Cărțile din acest ciclu romanesc oferă cititorului român șansa de a trece dincolo de locurile comune referitoare
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
mileniul al treilea! Și se porni pe un râs de copil mare care știe de ce râde. Ridicându-se, Jana mai aduse două cești cu turcească, ridicându-le pe cele dintâi, deja pregătite de consumatoare pentru o ședință de ghicit în zaț, îndemnându-și din ochi musafira să dea drumul întâmplării. -Hai, nu mă ține pe jar! -Trecuserăm de Institutul de Medicină Legală. Mașina era burdușită de călători. Nădușeala era mare, de uitai că ești abia în Făurar. Atmosfera viciată, irespirabilă. Aproape
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
mai trecut un tren prin ochi-ți lucii, nici ploaia nu ți-a mai bătut în piept o floare, din iarba care-ți crește-n limba crucii, au prins a paște caii muguri din spic de soare! Te-neacă solzii zațului de smoală, un cui îți strânge somnul sub pana unei perne, ai rădăcini în suflet și inima ți-e goală, de-atâta așteptare nisipul doru-ți cerne! Demult nu mi-ai mai scris nimic de tine, pământul cască reavăn sub un
DEMULT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384646_a_385975]
-
Autorului sentimentele au calea lor scânteiază ochii de culoarea florilor de tei din amurguri triste ploi se revarsă precum săuturi peste coapse îndulcite din trup frânt am să mușc felia rămasă să te pot trișa acum la o cafea cu zaț de simfonie .................... ce pastel din rastel mângâie flămânde degetele mele cu inel Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta
PASTELURI DIN CRENELURI 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382517_a_383846]
-
-ți dorești nicicând Să faci din viața ta mormânt, Ci s-o silești să te fericească, De nu ai fost iubit, s a te iubească, Să ți-o trăiești band cu nesaț Al vieții elixir și chiar și- al vieții zaț, Să nu-i dai șansă să te mutileze Oprindu-ti visele să mai viseze. Ascunde-o-n ochii tăi cu fermitate Și ține portile-ti deschise, ferecate, Inlantui-o pe veci din a ei vină, Căci ea e unică ta
DA VIATA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383361_a_384690]
-
ales membru corespondent al Academiei de Științe din Belgrad. 1989 - primește premiul „Bruno Schulz“. La 15 octombrie Danilo Kiš moare la Paris după o lungă suferință este Înmormîntat În orașul Belgrad. Opera postumă: Viața, literatura (Život, literatura), Svjetlost, Sarajevo, 1990; Zațul amar al experienței (Gorki talog iskustva), BIGZ, SKZ, Narodna knjga, Belgrad, 1990; Poezii și tălmăciri (Pesme i prepevi), Prosveta, 1992; Lăuta și cicatricea (Lauta i ožiljci), BIGZ, Belgrad, 1994. Creația lui Danilo Kiš a fost tradusă În peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atîția alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atîția alții, dar fragmentar. Ce era deci zațul? CÎteva strofe din Byron, Musset. (Flămînzirea nu priește memoriei, orice ar spune stoicii), Verlaine, Le colloque sentimentale, Lamartine, ca și unele versuri care-i apăreau disparat, rupte din context: „Vous mourûtes où bord au vous fûtes laissée“ de Racine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Doamna Popa n-avea cultură și nici fior tragic. N-ar fi înțeles nimic din tainița întunecată a sufletului doamnei doctor. - Eu zic să vedem ce zic și cărțile, m-oi fi înșelat, era și cam slabă cafeaua, n-avea zaț bun de ghicit. În timp ce doamna doctor își mișca fundul tragic spre sertarul cu cărți de joc, doamna Popa dădu televizorul mai tare. Reclamă. Telenovelă. Nu, doamna Popa nu suporta nici o altă dramă. Reclamă. Agricultura pentru toți. Reclamă. Nea Ovidiu. Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sugerați. — Cum ziceam, îmi pare rău că trebuie să pun aceste întrebări, Frau Steininger, dar ele trebuie să fie puse. Sunt sigur că înțelegeți. Cel mai bine e să știm absolut totul. Am sorbit din cafea și apoi am contemplat zațul de pe fundul ceștii. Oare ce însemna o formă ca o cochilie de scoică? mi-am zis. — Ce-mi puteți spune despre băieți? am întrebat-o. Ea se încruntă: — Pentru numele lui Dumnezeu, are 14 ani. Mânioasă, își stinse țigara. — Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
românești, de la spectacolul muzical la sindrofia muzicală, de la superbitatea muzicii la ambiguitatea și kitsch-ul ei, atrage sentimentul radical antipozitivist al refuzării din partea celor care au adorat cândva genul muzicii ușoare, a actualei muzici, prin a o repudia ca pe zațul ei expirat. Păcat! Ce-ar mai rămâne de spus?! Ce va mai rămâne din muzică după supunerea ei unei înghețări și redarea ca pe o ploaie cu grindină, până dor urechile?! Ce mai rămâne din spectacolul muzical elevat dacă eleganța
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar ghiara sa rece strânge beregățile poporului muncitor. Normal, poporul, după ce stoarce ultima picătură de zaț și ultimul fum de țigară, se declară pregătit să se-arunce în golul tranziției de la o societate la alta”. Câteva trăsături de condei și este sugerată, schițată deja, starea de criză a țării, dar și „reacția” de grup, vizavi de
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Singurătate prinsă-ntr-un pahar, spălat de nopți cu buze dulci-amare, mi-ai stins cu lacrimi de uitări un jar, ce-a ferecat o inimă-n zăvoare! Singurătate-n zațuri de cafea, cu buze aburinde-a fum de moarte, mă-nvălui lin în lanț de catifea, să nu mai țipe liniștea, în noapte! Singurătate-n visul solitar, te joci cu mine inventând himere, oglinzi de ceață târând în zadar, mii
SINGURĂTATE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362370_a_363699]
-
Cum e să iubești netrucat, Scutură umbră de țină, Cât aripi cu lanț n-ai legat Și nu ești învins de rutină. Ai dreptul iubind să te temi, Oprește jaful de fluturi, Totuși, prin ploi când mă chemi, Ochii, de zaț, să îi scuturi. Învăța să zbori, să-nflorești, Secera gând de-amânare, Duminici cu iz de povești Zadarnic ning stele de mare. Jertfe și scrum, ți-amintești? În maci dantelați ți-ai ascuns Hătiș de neliniști. Citești. De-n vis
GARA CU MACI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367460_a_368789]
-
ale morții: 50 totul e distorsionat de nașterea noastră inutilă niciodată moartea nu vorbește răgușit. (Să se vadă și 31, 32, 61 etc.) Iată, spre exemplu, două stampe ale unui cotidian halucinant: 36 am luat ibricul de cafea și peste zațul rămas de dimineață mi-am fiert trecutul, am strecurat zațul și am oprit doar ritmicitatea prezentului 37 mă răsesem proaspăt iar barba mi-am dat-o la bursa de mărfuri, sub retină mi-a rămas doar un suflet indiferent. Ori
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
niciodată moartea nu vorbește răgușit. (Să se vadă și 31, 32, 61 etc.) Iată, spre exemplu, două stampe ale unui cotidian halucinant: 36 am luat ibricul de cafea și peste zațul rămas de dimineață mi-am fiert trecutul, am strecurat zațul și am oprit doar ritmicitatea prezentului 37 mă răsesem proaspăt iar barba mi-am dat-o la bursa de mărfuri, sub retină mi-a rămas doar un suflet indiferent. Ori acest posibil motiv rustic, pășunist: 13 s-a dus la
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
mulțumesc! Dau să plec... Prin geamul spart, pătrunde în salon un sunet de claxon, sau de trompetă și pe lângă măslinul cu frunze brumate, de-afară, trec un măr cu aripi și o bicicletă care plutește în aer... Din ceașca cu zaț negru-maroniu, zaț rece și inert, ies aburi aromați. Mulți aburi. E-o ceață străvezie și specială. Doamna Lidia Elron, pe-un scaun - vizavi de mine. Observ cum capul ei frumos e împestrițat de flori multicolore. Iar fruntea ei s-a
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
să plec... Prin geamul spart, pătrunde în salon un sunet de claxon, sau de trompetă și pe lângă măslinul cu frunze brumate, de-afară, trec un măr cu aripi și o bicicletă care plutește în aer... Din ceașca cu zaț negru-maroniu, zaț rece și inert, ies aburi aromați. Mulți aburi. E-o ceață străvezie și specială. Doamna Lidia Elron, pe-un scaun - vizavi de mine. Observ cum capul ei frumos e împestrițat de flori multicolore. Iar fruntea ei s-a desprins, lăsând
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
rafturi în spate) se aflau pe același aliniament, în fața lor, în încăperea comună, de-a lungul vitrinei dinspre stradă, erau amplasate mesele cu picior axial, la care mușterii localului își sorbeau cafeaua. La început, cafeaua se făcea la ibric, iar zațul rămânea gros pe fundul ceștii. Ceva mai târziu, au apărut și două „mașini” la care se făcea cafea ness și cafea filtru. Zahărul oferit era cubic, ulterior cafeaua era îndulcită cu zahăr tos (care se lua cu lingurița din recipiente
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului în ochiul nostru cel himeric în zațul dulce de cafea miroase timpul a duhoare, la cârciumă poetul bea un ceai fierbinte de cicoare. dezamăgit în calea mea, l-aud pe Dumnezeu cum plânge, alcool absurd atunci aș bea, alcool amestecat cu sânge. mă calcă visul pe picior
ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350128_a_351457]
-
bulbuci băltoace și noroi vorbe torente de vorbe plesnet sinucigaș de stropi zid lichid chinezesc un potop inundând continente totuși viii cu viii și-mi scutur ca pisica picioarele ude sorbind din cafeaua fierbinte tot așteptând să mai număr în zaț bănuții solari din nou aruncați în ceașca mea trevi. Referință Bibliografică: FÂNTÂNA TREVI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FÂNTÂNA TREVI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366311_a_367640]
-
cu fiecare-n rolul de vedetă e parcă-un ritual sau artificiu ținuta demnă dar mai mult cochetă desprinse parcă de pe-o amuletă oficiind păgân un sacrificiu din bluze cu implanturi de siliciu degajă un parfum de margaretă răstoarnă zațul iscodind vreun viciu să-l poată săgeta cu-o arbaletă, și să le vezi în urmă ca ariciu’ cum se pândesc geloase prin lunetă Referință Bibliografică: Cafeaua de dimineață / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 687, Anul II
CAFEAUA DE DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351312_a_352641]
-
Orizont > Selectii > ROMANTICĂ Autor: Teo Cabel Publicat în: Ediția nr. 698 din 28 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Zâmbetul tău mi-a mușcat ochii. Da, durerea este o femeie frumoasă! Vorbele tale rotunjeau dedeochii, Păsări flamingo plecară la coasă! În zațul de cafea strălucea un bob de aur, Șoapta-i ascunsă după ureche, Se înfoia vântul, palid balaur, Și lebăda plânge fără pereche... Miresele-n rochii dospeau prin dantele, Castelul, la poartă, țintea cavalerul, Din stele făcurăm doar simple caiele, Iubirii
ROMANTICĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351353_a_352682]
-
primele săptămâni de gestație și pentru care nu există niciun remediu. Dacă reușești să treci cu mintea dincolo de evidentele științifice, nu poți să nu te gândești puțin și la acea ceașcă de cafea care întoarsă pentru ghicit își va lăsa zațul să se scurgă după niște principii pe care le vom înțelege la fel de puțin. În prima săptămână de viață, când cele două celule contopite încep să se dividă, suntem un fel de ghemotoc celular (zigotul) care plutește nelegat de nimic prin
CÂTEVA NOŢIUNI DE BAZĂ DESPRE VENIREA PE LUME de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355367_a_356696]