1,680 matches
-
știrbi naturalețea textului. Începând de la titlul mult prea tehnic: "Așa sunt faliile mele. De aceea le iau așa cum vin, din fluxul normal, inevitabil, al trăirilor, le conștientizez puțin și le scriu... În chip secret, eu cred că în fiecare falie zace un roman potențial extraordinar." De aici secvențialitatea, fragmentarismul, sincopele atât în conținut cât și în construcția cărții. Un fel de falsă promisiune, romanul se încheagă până la urmă și chiar ai impresia unei cărți rotunde, dar acesta este efectul exclusiv al
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
drepturile sale virtuale ce pot corija și concura centrul uzat, compromis de poncifuri. Un centru împovărat de "filosofeme, de absconsități fabricate ori de felurite tendențiozități, moralizatoare, etniciste, politice etc. "Omul concret" bacovian, aparent amorf în conul de umbră în care zace, se arată capabil a se substitui rafinamentului ostenit al omului alterat prin exces analitic. Cu aerul său dezarmat, dezadaptat, "învins", el captează un mister al lucrurilor în primă instanță. Banalitatea se înzestrează cu o energie ce îi dă posibilitatea de-
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
35 de ani, uniunea "între Poetul bărbat, Eminescu, și Natura femeie" ). în viziunea antropomorfică a lui Vasile Alecsandri, bărbatul și femeia sunt amândoi de ordin stihial: Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
-ntreagă plânge Că primăvara nu mai vine să ne învețe rodul În muguri de lumină ascunde-n taină nodul Din gâtul meu, din inima-mi pustie, din viața mea Din așteptarea asta cu zimți de iarnă grea În care gheața zace precum a morții pânză Acoperindu-mi ziua cu lacrima de mânză A nins cu dărnicie, cu țepe și minciună Cu rânjete hidoase în noaptea fără lună Și-n dimineața asta fără de primăvară Mă ninge iar sfârșitul iubirii fără scară Referință
IUBIREA FĂRĂ SCARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382678_a_384007]
-
are altceva mai bun - vă spui - decît apa; apa ei ilustră... horațiană... Încolo, numai năluci, numai fantome, în barocul suprapus al cetății catolice eterne... un Cavou uriaș dat cu ocru, culoarea funestă, arheologică... Sanctuarul existenței unde aceasta din urmă, existența, zace ca o foaie de nuc uscată între filele unei cărți neinteligibile... Nea Bebe pe urmă, mă dusese să-l văd pe Moise răsucindu-și gînditor barba și a cărui unghie de la picior, lustruită de atîți superstițioși, mă pusese s-o
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
nimic, și cu atît mai puțin pentru un film prost. Nimeni nu răspunde pentru un film împotmolit la jumătatea drumului; de cîte ori să mai repetăm povestea: a fost odată ca niciodată un "material filmat" de Mircea Daneliuc, și care zace, nemontat, în cutii, uitat de lume, uitat de "opinia publică", uitat de propriii finanțatori! În ce cultură, în ce țară din lume, un artist ar mai putea fi supus unui asemenea tratament, în indiferența generală? Desigur, de la "indiferența generală" se
La umbra producătorilor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16087_a_17412]
-
urmărită de un lup este ajunsă, sfâșiată, - spinarea, - o parte din ea; căprioara urmărită, - iarna - intră într-un sat, zăpăcită, cu lupul după ea, dând buzna în sat fără să se teamă. Apoi oamenii ies, alungă lupul, prind căprioara care zace, vie încă, în zăpada roșie ca vopsită. Unui vânător i se face milă și o împușcă, fiindcă, dacă i-ar fi dat drumul, tot ar fi murit în pădure sau ucisă de celelalte jivine. La moartea lui... (șters apăsat). La
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
dar, la o adică, poți fi sigilat cu totul și să ți se lase doar două găurele pentru ochi și una prin care să scoți mânuța cu care îți vei alege produsele. În fiecare dintre noi, ăștia, fraierii de rând, zace un potențial hoț de care semenii noștri se simt obligați să se apere. Cu cât se fură mai tare cu milionul de euro, cu atât măsurile pe care prostul de rând le ia împotriva prostului de rând sunt mai dure
Românul s-a născut suspect by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19915_a_21240]
-
publicat din delicatețe, am zis să nu fiu prea dură și să nu-i jignesc pe cei care, făcându-mi acele oferte, mă tratau ca pe o fomistă ahtiată după gratuități. L-am abandonat undeva în folderul cu drafturi, unde zace și acum. Când l-am scris, știam că există în România fenomenul pișcotărelii. Văzusem, la viața mea, oameni veniți la cocktailuri/lansări/vernisaje ca să mute mâncarea de pe mese la ei în sacoșe. Știam că există și bloggeri mai mici și
Opriţi pişcotăreala, vreau să cobor din online! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20094_a_21419]
-
muncă, nu e ciudat ca ventrilocul să ajungă să vorbească la fel ca păpușa lui, iar păpușa ca ventrilocul. Pare însă un exces ca păpușa, fără urmă de compasiune, să dezvăluie faptul că ventrilocul e mut. Epitaful lui Borges Aici zace celălalt. Selecție și traducere de Simona Sora și Claudiu Constantinescu
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
centrul comunitar al Blocurilor Estice, există o bibliotecă mică, cu două rafturi de cărți: Învață singur tâmplărie, Arta croșetatului, O sută una rețete de vară și așa mai departe. Dar culcată pe prima copertă, sub alte cărți, cu cotorul sfâșiat, zace Don Quijote, ediție ilustrată pentru copii. Triumfător, îi arată lui Inés descoperirea. - Cine e Don Quijote? întreabă ea. - Un cavaler în armură, din vremuri de demult. El deschide cartea la prima ilustrație: un bărbat înalt, slăbănog, cu câteva fire de barbă, îmbrăcat
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
oferă, este o virtute din ce în ce mai rară și când, totuși, ne este dat să o întâlnim cred că trebuie s-o salutăm cu o adâncă reverență. Tratatul este construit ca un vast puzzle, asamblat din 95 de „secvențe” (ce film mare zace între coperțile cărții). Fiecare dintre ele, fie că se întind pe câteva pagini, fie că sunt concentrate pe jumătate de pagină, poartă o puternică încărcătură dramatică și fiecare dintre ele merită îndelungi comentarii. Imposibil în spațiul de care dispun. Am
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
permite naturii să intervină activ, lecuind organismul de toate bolile: „funcțiile corporale încetează, odihnă pe care numai organele noastre suprasolicitate o pot aprecia. Această letargie profundă activează puternice forțe curative, dovedind astfel puterea sufletului asupra materiei și uimitoarea inteligență ce zace în subconștientul nostru” . „Reporterul sufletului” povestește uimit despre Sfinx („strania creatură, care întruchipează forța leului, inteligența omului și seninătatea spirituală a unui zeu, ne învață tăcută un adevăr inevitabil, necesitatea stăpînirii de sine, omul fiind menit să stăpînească animalul din
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
Carp a fost șters din memoria colectivă și înlocuit în manuale de numele Andreei Esca. Pentru faptă lui, Valeriu Carp a fost declarat criminal de război dar a avut șansa să moară în luptele de la Pașcani în 1944. Trupul lui zace în trupul țării, uitat și neonorat de noi, urmașii. Cu riscul de a-i repeta soarta suntem obligați însă astăzi și NOI, de Istorie, să-i repetăm gestul și să-i spunem ocupantului și slugilor lui: DESTUL! Stimați camarazi, Vom
Cum vor boicota militarii Ziua Armatei: Operaţiunea "Valeriu Carp" () [Corola-journal/Journalistic/27845_a_29170]
-
câte un colț de lume, Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Citește mai mult S-au spus atâtea despre noi,Noi nimic nu ne-am mai spus...Mesteceni albi în negre ploi,Urâtul lumii ne-a pătruns.Străini în câte un colț de lume,Ne căutăm
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
nou, în universul care pururi tace, Iubirea ca războiul după dreaptă pace, Rănește irisul albastru al luminii Cu delăsarea controlat- a slălbiciunii Și iarăși lumea fără de cuvinte piere Și anotimpul trece mirosind a fiere, Căci totul plânge, totul fără vlagă zace De parcă n-ar fi fost nimic până încoace Iar vechiul vis atins devine visul vechi Al vieții strecurate prin strâmtele urechi De ac, într-o interpretare veșnic solo Cu scopul devenirii de acum încolo. Silvana Andrada Tcacenco- 21.02. 2017
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nr. 2226 din 03 februarie 2017. Pe nervul calului orb nimicul colindă în cort se sparge pentru putere servind o cupă cu miere. Nimicul fără nimic ce zboară cu alămuri dintr-o fanfară, aerul ce curge șuvoi în liniștea ce zace în noi. Cât de neadevărat sunt privesc cu ochiul întors, gând, să naștem din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se strâng porii și nervii din nările prin care sorb cerbii, iepurii pe câmp au fugit rumeniți și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
trezit, și nu credeam cum nimicul e vrăjit. Citește mai mult Pe nervul calului orbnimicul colindă în cortse sparge pentru putereservind o cupă cu miere.Nimicul fără nimic ce zboarăcu alămuri dintr-o fanfară,aerul ce curge șuvoiîn liniștea ce zace în noi.Cât de neadevărat suntprivesc cu ochiul întors, gând,să naștem din monștrii doar săbiice au dispărut pe corăbii.Se strâng porii și nerviidin nările prin care sorb cerbii,iepurii pe câmp au fugitrumeniți și prăjiți.Dormeam trezit, trezit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
potecile vieții lunecoase ca un amănunt vom găsi reazăm și steaua de la azimut? Setea nu se poate potoli în vis, scris, abis, nu se poate cumpăra decât de vrea. Dragostea! Nu există un punct absolut, nu există înțeles cauza frumosului zace în vers sau în acest tablou, în care omul e om, atomul atom, o cauzalitate ce schimbă lumea din oglindă. Trăim momentul, alergăm pentru el Restul doar amintire! Referință Bibliografică: Doar amintire / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOAR AMINTIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381775_a_383104]
-
Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Susură-n spic de petale lumina, un înger și-așează printre nouri coroana, din sufletul veșnic se-adapă blajina, suflării de ger își închină icoana. Scobit în abisuri de cer zace dorul, uitând să-și mai stingă din lumină văpaia, timid,strângi petale luminând către zborul, ce-și scutură clipa părăsind lin odaia. E-atâta lumină peste florile mute, la poarta eternă odihnește iertarea, lumina și-agață răsuflarea-i pe frunte
LUMINĂ DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381763_a_383092]
-
pentru multi s-ar putea să fie o comedie slabă. Filmul e un lanț de clișee: niște cercetători care lucreaza într-o stație izolată din Antarctica fac o descoperire, cum altfel, epocala: o navă extraterestră îngropată în gheață, în care zace o ființă necunoscută, congelata și ea. Evident, o furtună de zăpadă urmează să lovească zona în ziua următoare. Așadar, ca și cum nu ar ști nimic despre asta, cercetătorii rămân blocați acolo, cu ciudățica ființă despre care, la fel ca și cu
Creatura [Corola-blog/BlogPost/99761_a_101053]
-
atât de clar scrise in carte. Așezându-mă pe acea bancă la umbra cireșului am căzut pe gânduri și nu mai aveam chef de citit. Uitându-mă la mormintele din jurul meu m-am gândid la faptul că în fiecare mormânt zace o viață ce s-a frânt în ghearele morții. ,,Poate au fost oameni de rând ce acum se odihnesc în aceste morminte, au avut și ei în viața lor bucurii, visuri, realizări, unii au gustat din plin viața așa cum este
FRAGILITATEA VIEȚII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384261_a_385590]
-
APRIND BRICHETA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1384 din 15 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului voi înțelege târziu - poate prea târziu - că în umbra iubirii nimicul răsfiră gleznele indiferenței și voi mai știi cândva că în mine zace sămânța de verbe câteva aleargă în jurul meu (încearcă să mă anime) le spun să tacă să zacă odată cu mine printre oglinzi ne privim. eu mușc din ele câte puțin ca dintr-o plăcintă împovărată de straturile de suprafață cineva le
APRIND BRICHETA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383683_a_385012]
-
se poate direcționa, specializa, dezvălui, ori dimpotrivă, chiar din start, se poate ucide. Nu întâmplător există vorba, că Dumnezeu dă, însă trebuie să mai știi și să primești acest dar. Omul trăiește o viață întreagă și nici nu știe ce zace în el. Având un copil, părinților de nu le-ar atrage atenția ’apucăturile' acestui micuț care, jucându-se alege un obiect, sau altul, dorește să se joace într-un anumit fel și nu așa cum i se spune. Ori, poate sta
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
ar muri Îngropată sub suspine. Dorul meu răscolitor, Pribegit-a întreg pământul, Pribegi-va și prin moarte, Doar să îți atingă gândul. De-oi muri în chinuri grele Fără să mai dau de tine, Negrii nuferi dăinui-vor Patima ce zace-n mine. Peste nuferii ce plâng Luna neagră încet curge, Umbletele mele-n lacrimi Dintre chinuri să le-alunge. Referință Bibliografică: LACRIMILE MELE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]