1,646 matches
-
și lumina - preocupată mai mult să-și răsucească-n plete mâțișori - pașii la-ntâmplare ni-i purtăm îndeaproape secondate de setterul vânt de colo-colo alergând și-ncurcându-se adeseori în acele ceasornicului gării - indicând o oră demult trecută - într-un zadarnic efort corector. Și curge ziua calmă-n depărtări cu pescărușii lunecând pe unde sub albele priviri răsărite din trunchiurile scurtate de gât ale urmașilor lui Sancho Panza ce-au năpădit ca gușterii la soare terasele mirosind a hamei să-și
DIN NĂVOD de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383677_a_385006]
-
Ce-mi poartă,-n adâncuri de suflet, lumină: Odată-am pornit, ca și tine, pe munte, Să-mi aflu menirea, să-mi aflu misterul Și-n mine-am găsit că există tot Cerul, Natura, Pământul...mi-s toate pe frunte. Zadarnică-mi fu căutarea-nafară, Căci El, Dumnezeul, în noi viețuiește Și când Îl descoperi, în tine-nflorește Iubirea divină și-n ea te-nfășoară. Iar flori și izvoare și păsări măiastre, Sau munți cu podoabe-aninate pe frunte De-un verde-smarald prin
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ARCAȘ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ARCAȘ Arcașii obosiți nu mai aruncă Săgețile, ce-s frânte sau sunt boante, Pe lângă lună trec abia, razante, Zadarnică e-atunci întreaga muncă. Iar stelele-s prea reci și prea distante Și eu nu pot decât să presupun că Ascultă vreun îndemn sau vreo poruncă, De a ne face clipe deprimante. Din brațele cu mâinile-ncleștate Și din sudoarea limpede
ARCAŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382164_a_383493]
-
gând, de simțire, cu valoare de declarație de iubire pentru România, pentru români, pentru locurile natale. Spunea domnul Roca despre această căutare a insulei fericirii (care, nu-i așa, ar putea fi o insulă mare, cât un continent!) că este zadarnică! „Fericirea, este în noi înșine! Ne locuiește și îi suntem locuitori, atâta timp cât suntem acasă, adică unde ne-am născut, în România! Spunea Adrian Păunescu în „Manual de flecăreală metafizică”: „Am cea mai bună părere despre Japonia/ Dar vreau să mă
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]
-
presa militară, în perioada postdecembristă. Un om care a știut să coaguleze o echipă orgolioasă, atipică, dar cu camarazi talentați, precum Cătălin Suzeanu, cel care a și realizat montajul documentarului postat mai jos. Vremuri potrivnice și oameni risipiți de orgolii zadarnice au ucis proiectul înființării unei televiziuni militare, după modelul Bundeswehrului. Dar reușitele acelor ani, precum filmul „Afganistan - un tărâm al contrastelor” rămân mărturii ale unei perioade în care sintagma ARMATA ROMÂNIEI era rostită, cu respect, de președintele țării, de premierul
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
Clepsidra a dat și titlul restrânsei culegeri; inițial, el suferea de verbiaj, de unde severele scurtări ale discursului liric ce mi-au părut necesare: 33 de versuri, în loc de cele 89 ale originalului. Cu asemenea prilejuri, învățam nu doar să retez stihuri zadarnice și Ťbateri de câmpť discursive, ci și cum să Ťțin distanțať în poeme mai întinse, precum ŤNeguțătorul de săbiiť (1967). ŤClepsidrať se încheie cu o viziune a țărmului marin și existențial, care-mi va bântui creația mea mai mult decât
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
însă textul face explozie, fiind plin de invective și acuze, este în Manifestul strâmb, conceput de Cosmin Costinaș. Citez dintr-o autoare deosebit de dragă mie, Marguerite Yourcenar, și dintr-o carte care tratează aceeași problemă, Alexix sau tratat despre lupta zadarnică: "Brutalitatea limbajului creează impresia falsă că gândirea pe care o exprimă nu este banală și, lăsând la o parte câteva mari excepții, rămâne compatibilă cu un anumit conformism" (București,1994, p.10). Este și cazul acestui Manifest, unde sunt evocați
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
de altă parte, atâta discreție încrezătoare în răspunsurile acesteia, încât eventuala reconstrucție a unui "roman erotic" având, drept bibliografie, rândurile acestea ar reprezenta o pură paradă de insolență. Chiar măruntele încurcături și cumpene ale iubirii iau chipul nostim al unor zadarnice chinuri. Registrul stilistic al scandalosului e, sistematic, extirpat de la rădăcină. Atunci când, la 5 martie 1944, într-un acces de altruism perfect imun în fața oricărei lecturi ipocrite, Nelli se gândește la o despărțire care l-ar elibera pe Dinu de posibile
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
mai demult. El își reproșează, deducem asta treptat, că e vinovat de moartea fratelui său. Ca să se scuture de coșmar, se forțează să se consacre altor detalii ale traiului. Cu precădere aceste aspecte neutre sunt prezentate pe larg în roman. Zadarnică eschivare! Principalul e comprimat în lăuntrica sfâșiere căreia Faulkner îi refuză accesul în prim plan. E un subtil procedeu de compoziție, o deturnare a atenției. La Breban descoperim o suprapunere similară, aici însă coincidența de straturi ascunde o altă semnificație
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
dar și fără var în gură" (p. 78), "era o bulbuceală încovoiată" (p. 80), "ghiftuită de sine ca o mortăciune oranj de la împătimire" (p. 83), "o femeie care își lingușea și ciufulea tristețea mată" (p. 84), "nu mă mai simțeam zadarnică și îndoită, ci flexibilă, abordabilă pe dinăuntru și pe dinafară" (p. 88), "amintirea mea venerică, nu știu cum altfel să-i spun" (p. 89), "iureșul ghebos" (p. 92), "o fiică înțelege mai puțin pântecul mamei sale, deoarece ea are deja un uter
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
prevestea iremediabilul său sfârșit. Și, apelând din nou la mărturia Profirei Sadoveanu (,Destăinuiri", ed. Eminescu, 1989), citez: "...nu puteam crede și nici admite ceea ce-mi adusese la cunoștință tata, după ce plecase Otilia Cazimir (care-l însoțise pe bolnav la zadarnicul tratament - n.n.), atunci, în 1937, la întoarcerea de la Viena, că prietenul Topârceanu avea o boală incurabilă și e iremediabil pierdut. Nu mai știu cine mi-a spus, poate chiar tata, cum pe la începutul lunii mai, când s-a dus să
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
cu care TVR își propunea să se relanseze (”Vara pe val”) mă așteptam ca C.Săftoiu să propună CA demiterea producătorului general C.Zgabercea și a celorlalți vinovați pentru lipsa crasă de profesionalism dovedită prin aceste programe. Așteptarea a fost zadarnică, singura explicație plauzibilă a cauționării acestei situații penibile în care a fost pusă televiziunea publică fiind că în cazul demiterii lui C.Zgabercea nu ar mai avea cine să țină ședințele de CA și nici cine să-i traducă lui
Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, șterge pe jos cu noua conducere by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77874_a_79199]
-
nu reușesc; își consumă într-asta cele mai prețioase puteri și cei mai frumoși ani; ratează toate ocaziile de a înfăptui ceva real și util; iar la urmă, devenind din această pricină ridicoli și nesuferiți tuturor, dispar împreună cu visul lor zadarnic și nefiresc. Doar câte unul din ei, care se întâmplă să fie în plus și artist, reușește câteodată ca din visarea sa sterilă, din diferendul său insolubil cu viața și din incapacitatea sa de a-l rezolva, să facă o
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
transformat în bibliotecă fiind cel de pe linia Republica-Dristor 2. Totodată, le-a fost dată pasionaților de lectură posesori de telefoane smart posibilitatea să descarce gratuit romanul SF ”Eu sunt numărul patru”, apărut la Nemira. Eforturile s-au dovedit a fi zadarnice, pentru că și aceste cărți au fost furate de călători. Dacă i s-a părut interesantă cartea și și-a dorit să lectureze cât mai mult din ea, motiv pentru care a luat-o, să nu spun a furat-o, e
Au furat cărţile de la Metrou. Captură valoaroasă: Ghidul bunelor maniere by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/81135_a_82460]
-
terapeutic în clipa catharsisului, amănuntul acesta este semnul grăitor al mutației mentale pe care l-a suferit omenirea de la Platon încoace. Și fiindcă trăim în alt cod cultural decît grecii, tentativa de a reînvia un gen precum tragedia antică e zadarnică. Nici măcar încercarea de a pune pe scenă piesele grecești nu mai are sens: în lipsa unui cadru comun mitic și în absența acelorași credințe asumate tacit, gustarea lor e imposibilă. Ni se par bombastice, absurde sau chiar puerile. E ca și cum ai
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
fi putut face ocolul pământului, dar nu l-am făcut. Pământul, în schimb, de ciudă, s-a învârtit de multe ori în jurul meu, luându-mă, ironic, drept centru, pentru a mă face ridicol față de alte planete. Cercările i-au rămas zadarnice, însă, căci având o iremediabilă aversiune pentru vulgaritatea scandalurilor nocturne, m-am făcut totdeauna că nu-l văd, simulând conversații cu stâlpi sau statui. Dumnezeu, dacă există, trebuie să fi râs mult în barba lui de pâslă. Dar tout finit
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
Angliei, asumîndu-și rolul ingrat de împăciuitor al celor două curți aflate pe picior de război. Cu acest prilej vizitează Parisul, descoperind paradisul bibliotecilor de pe malul Senei, amintirea lor inspirîndu-l mai tîrziu în scrierea lui Philobiblon. Cum diligențele diplomatice se dovedesc zadarnice, Războiul de o Sută de Ani izbucnește în 1338, iar cancelarul, convins de neputința căreia îi cad victimă fețele bisericești care cochetează cu ambiții politice, se retrage în Mînăstirea Auckland, unde își va întocmi în latină cea mai mare parte
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
unde lucrează ca editor la editura academică Permanent Black, și Ranikhet, un oraș în Himalaya. În anul 2006, s-a numărat printre finaliștii Premiului International Young Publisher of the Year, acordat de British Council. Romanul ei de debut, Atlasul dorințelor zadarnice (Humanitas Fiction; 2011), a fost publicat simultan în anul 2008 în India și Marea Britanie, fiind până în prezent tradus în șaisprezece limbi, și a fost finalist Crossword Prize. Având drept cadru decorul feeric al munților himalayeni, Valurile pământului (The Folded Earth
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
O familie numeroasă și la o adică armonioasă, în care Robert nimerise ca-n sînul lui Avraam, după o primăvară și-o vară de cerșit în fața bisericilor și autogărilor din patru orașe, căutat și mîncat din gunoaie, concomitent cu căutatul zadarnic al unei slujbe. În serile și nopțile petrecute singur în toată școala, cu porțile și ușile încuiate, își trăgea sufletul prin secretariat sau oficiul unde avea un pat pliant moștenit de la predecesorul său, despre care auzise că se îndurase să
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul într-o demență ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru Tom! Se frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fi surprins-o, i-ar fi făcut semn să-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă el. Dora-Tudora! Cerboaica! Inutil să se prefacă de ochii soacrei că nu-l recunoaște, să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Râsului tăcut îi corespunde vocea mută: ... de fapt, ne plac mai mult vocile mute, acelea care seamănă cu tăcerea. (Cel mai tare) Așa lupt contra țipătului, ca un asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți, șoapte destinate pierzării, fiindcă nu aud nimic. Eu am auzit ca o copleșire, ca o nimicire, ca o prăvălire din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă pe care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin “cenușiul tulbure al zilei zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut nu are viitor”, probabil de aceea eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră a autoarei. Ura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
În disperarea ei îl caută pe Vâlsan ca pe un salvator, lumea imaginată de ea este o realitate de gradul II, dar impură: “Închise iar ochii, ca să vadă mai bine, ca să se amăgească mai bineă...) Purta dulceața imaginilor plăcute și zadarnice, și tristetea obositoare de a nu le trăi decât cu închipuirea. ...Și asta poate fi realitate, zise Manuela fără să explice”. DESCRIEREA SOCIETĂȚII Evenimentele mondene sunt cele mai bune momente, când regizorul general al moravurilor dă frâu liber imaginației, lăsându
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a împins pe Nuțu înainte, poruncindu-i să-i conducă pe unde știe el. Păi acum... începu Nuțu să dea o explicație, dar se răzgîndi și se strădui din răsputeri să schimbe direcția. Era însă prea tîrziu! Încercarea sa rămase zadarnică. Intraseră deja prea adînc în inima pădurii, unde mlaștina se lăfăia în toată urîțenia ei și de unde nu ar fi reușit să-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]