156 matches
-
iar cei doi frați de sânge ai săi îi propun să-l însoțească. Ei fac un popas la hanul de la Fântâna lui Albotă și acolo îl întâlnesc pe boierul Stroie Orheianu (Ștefan Ciubotărașu), salvându-i acestuia fata din mâinile cazacilor zaporojeni care o răpiseră. Boierul avea conacul la Murgeni, în apropiere de Șoimărești, și merge o porțiune de drum împreună cu cei trei frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda (Ana Maria Nicolau), iar fata îi răspunde la sentimente. Ajuns
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
(în limba ucraineană: Запорізька Січ, "Zaporiz'ka Sici") a fost centrul administrativ, politic și militar al cazacilor zaporojeni, o forță în stepele din nordul Mării Negre în perioada secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea. era amplasat pe o insulă în mijlocul râului Nipru, în regiunea Zaporojia din Ucraina contemporană. De asemenea, termenul a fost folosit pentru denumirea întregii organizații
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
din nordul Mării Negre în perioada secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea. era amplasat pe o insulă în mijlocul râului Nipru, în regiunea Zaporojia din Ucraina contemporană. De asemenea, termenul a fost folosit pentru denumirea întregii organizații militaro-administrative a armatei cazacilor zaporojeni. Siciul Zaporojean fost la început o tabără militară fortificată, a cărei fundații a fost pusă în 1556 pe insula Khortytsia de Dmitro Vișnevețki. Hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacinîi a ordonat cazacilor să construiască aici primele fortificații de pământ cu ziduri din bușteni
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
ani de existență, Siciul Zaporojian devenise centrul vieții cazacilor de la sud de granițele Imperiului Rus. Cazacii erau conduși de "Rada Siciului", iar termenul „Siciul Zaporijian” era aplicat întregului „stat căzăcesc”. După semnarea tratatului de la Pereiaslav (1654), regiunea locuită de cazacii zaporojeni a fost împărțită în două: Hetmanatul cazacilor cu capitala la Cihirin și o regiune cu mai mare autonomie, Zaporojia, a cărei capitală s-a mutat de mai multe ori de-a lungul timpului. În timpul domniei țarului Petru I, cazacii au
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
și a desființat Hetmanatul în 1764, iar în 1775 a distrus prin forța armelor Siciul Zaporojean. La sfârșitul secolului al XVIII, ofițerii cazaci din Ucraina au fost primiți în cadrul nobilimii ruse (dvorianstvo). Soldații de rând din rândul cazacilor, inclusiv vechii zaporojeni, au fost reduși la statutul de țărani. Ei au reușit să păstreze anumite libertăți și privilegii și au continuat să asigure azil pentru cei care fugeau de iobăgia din Rusia sau Polonia. Acest ultim fapt a atras mânia împărătesei Ecaterina
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
de localități din regiune precum Caragaș, Carahasani, Ermoclia, Hagimus, Sugacleia (azi Sucleia), Taraclia ș.a. Cu privire la proveniența denumirii noi, Nezavertailovca, există două versiuni. Potrivit uneia, în 1775, după desființarea Secei Zaporojene (o republică căzăcească la pragurile Niprului) de către Ecaterina II, cazacii zaporojeni au luat drumul pribegiei. O parte dintre aceștia s-au îndreptat spre gurile Dunării, unde un grup condus de un oarecare Micolcea, a ajuns în locul unde astăzi se află Nezavertailovca. Din cauza revărsărilor de râuri (Cuciurgan și Nistru), aceștia nu au
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul, însă nici cei doi domnitori nu au avut sorți de izbândă. Tot cam în acea perioadă Benderul a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În anii 1705-1707 lucrările de întărire a acestui edificiu de o deosebită importanță militară au fost continuate de către meșterii moldoveni sub conducerea și supravegherea nemijlocită a lui Dimitrie Cantemir. Neculce scrie că D. Cantemir, adus de turci spre a isprăvi
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
evenimente istorice și a numeroase bătălii. Bătălia cea mai importantă a avut loc în anul 1621, când s-au înfruntat în fața cetății armatele aliate polono-lituaniene și a cazacilor, conduși de hatmanul Jan Karol Chodkiewich (35.000 de luptători) cu armatele zaporojenilor, conduși de hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacinîi. Cetatea Hotinului este cel mai mare monument istoric și de arhitectură din raionul Hotin. Este interesant de vizitat Muzeul Civilizației Populare, aflat într-un parc din centrul Hotinului. Lângă muzeu se află Biserica "Sf. Treime
Raionul Hotin () [Corola-website/Science/307359_a_308688]
-
anii '90 ai secolului al XI-lea. Ruinele cetății Prislav sunt menționate în romanul "Nicoară Potcoavă" (1952) al lui Mihail Sadoveanu. Aflat la vadul Lipșei pentru a trece Nistrul, hatmanul Nicoară Potcoavă își amintește de o incursiune efectuată împreună cu cazacii zaporojeni de pe Pragurile Niprului. „Și pe țărmul dobrogean, la grădinile povârnite deasupra Dunării, în ruinile cetății Prislav, s-a aflat o comoară cu bani de aur și, împreună cu aurul, cele zece părți scrise de mână ale povestirii lui Heliodor.” Povestirea menționată
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
crescut rapid, ajungând la aproximativ 350 de călugări. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767 un policandru de cristal (expus astăzi în sălile muzeului de la Dragomirna) și clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100 kg, care se află în clopotnița mănăstirii. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
În acest răstimp, Edisanul a fost, din punct de vedere bisericesc, încorporat în Mitropolia Proilaviei sub denumirea de "„Ucraina Hanului”". Edisanul a fost, de asemenea, arena unui conflict mai major dintre nogai care au erau clienții Porții otomane și Cazacii zaporojeni susținuți de ruși. Imperiul Rus sub Ecaterina cea Mare a început să se extindă în zonă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și, în 1774, Edisanul la est de Bugul de Sud este anexat ca urmare a războiului ruso-turc din
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
ucrainean Petro Doroșenko,fiind pe punctual să își extindă controlul asupra Podoliei și Ucrainei vestice. Un presupus incident din timpul războiul ruso-turc din 1676-1681 care a urmat este cunoscut în special în Rusia și Ucraina, anume momentul în care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
din 1676-1681 care a urmat este cunoscut în special în Rusia și Ucraina, anume momentul în care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
fi fost fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Conform unor documente și scrisori ale epocii respective, Petru avea relații cu Filip ÎI al Spaniei, cu habsburgii austrieci, la Istanbul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojski și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul", de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592, după mazilirea lui Aron Tiranul (cunoscut și ca Aron Vodă), cu sprijinul polonilor. Faptul acesta a stârnit nemulțumiri la
Petru Cazacul () [Corola-website/Science/299268_a_300597]
-
de ucenici, și devine stareț la Mănăstirea Dragomirna. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767 un policandru de cristal (expus astăzi în sălile muzeului de la Dragomirna) și clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100 kg, care se află în clopotnița mănăstirii. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
l-a lovit și l-a rănit moral într-un acces necontrolat de furie. Chipul îngrozit a lui Ivan este în contrast cu expresia calmă și resemnată a fiului său. Lucrul la una dintre cele mai complexe picturi ale sale, "Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman" i-a ocupat lui Repin mulți ani din viată. El a conceput această pictură ca un studiu al râsului, dar a vrut să evidențieze, de asemenea, și idealurile de libertate, egalitate
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
a fost descoperit menționat pentru prima oară într-o cronică rutenă din 1395. "" ("qazaqlar") se numeau și apărătorii frontierelor din Hanatul Kazanului. Cazacii au devenit cunoscuți în Europa Occidentală la mijlocul secolului al XVII-lea ca urmare a marei revolte a zaporojenilor conduși de Bogdan Hmelnițki împotriva statului polono-lituanian (, , , ), care a zguduit fundațiile geopolitice ale Europei Răsăritene. Au devenit faimoși cazacii (în limba rusă: "каза́ки", "kazaki") de pe Don, Terek și din regiunile Uralului, ca și din Siberia, pe care acești
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
din sudul Ucrainei de azi. Numărul lor a crescut în mod explosiv între secolele al XV-lea și al XVII-lea, alimentat fiind de valurile succesive de boieri ruteni sărăciți , negustori și iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudali polono-lituanieni. Cazacii zaporojeni au jucat un rol important în geopolitica europeană prin conflictele sau alianțele lor cu statul polono-lituanian, Cnezatul Moscovei sau Imperiul Otoman. Deși, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, cei mai mulți cazaci zaporojeni s-au mutat în regiunea Kuban din Rusia
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudali polono-lituanieni. Cazacii zaporojeni au jucat un rol important în geopolitica europeană prin conflictele sau alianțele lor cu statul polono-lituanian, Cnezatul Moscovei sau Imperiul Otoman. Deși, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, cei mai mulți cazaci zaporojeni s-au mutat în regiunea Kuban din Rusia și deși ei nu se consideră ucraineni, mulți istorici îi consideră ca precursori ai națiunii moderne ucrainene. În zilele noastre, există în Ucraina o serie de organizații care încearcă să revigoreze stilul
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
încercat să folosească în propriul interes acțiunile războinice ale cazacilor. Cazacii erau oricând gata să jefuiască un vecin mai slab sau aproximativ egal ca forță militară, deși în secolul al XVI-lea, în perioada de glorie a Republicii polono-lituaniene, cazacii zaporojeni au fost considerați supuși ai uniunii statale. Cazacii înregistrați au făcut parte din armata polono-lituaniană până în 1699. Pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, relațiile dintre statul polono-lituanian și Imperiul Otoman, care erau tensionate, s-au înrăutățit și mai rău odată cu
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
unor războaie de amploare, precum a fost cazul războaielor magnaților moldoveni, bătălia de la Cecora sau războaiele din 1633-1634. Numărul cazacilor a crescut odată cu fuga țăranilor iobagi de pe moșiile stăpânilor polono-lituanieni. Încercările sleahtei de a-i transforma în iobagi pe cazacii zaporojeni a dus la erodarea loialității acestora față de statul polono-lituanian. Ambițiile cazacilor de a li se recunoaște statutul de egalitate cu șleahta au fost respinse în mod constant, iar planurile de transformare a Uniunii statale polono-lituaniene într-o federație cu trei
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Hatmanatul a devenit gubernia Malorossia (Mica Rusie), Slobojanșcina a devenit Regiunea Harkov, iar Zaporojie a fost absorbit de Malorossia. În 1775, armata zaporojană a fost dizolvată, iar liderilor cazaci li s-au echivalat titlurile cu cele ale nobilimii ruse. Cei mai mulți zaporojeni s-au mutat și au colonizat stepele Kubanului, ceea ce a fost un uriaș și crucial pas înainte în acțiunea de colonizare rusă a Caucazului. Unii dintre zaporojeni s-au refugiat la sud de Dunăre, (teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
liderilor cazaci li s-au echivalat titlurile cu cele ale nobilimii ruse. Cei mai mulți zaporojeni s-au mutat și au colonizat stepele Kubanului, ceea ce a fost un uriaș și crucial pas înainte în acțiunea de colonizare rusă a Caucazului. Unii dintre zaporojeni s-au refugiat la sud de Dunăre, (teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman), pentru a forma o nouă armată, dar, în cele din urmă, s-au alăturat fraților lor din Kuban. Cât timp au stat în sudul Dunării, noua armată
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
revedea rudele, iar cei doi frați de sânge ai săi îi propun să-l însoțească. Ei fac un popas la hanul de la Fântâna lui Albotă și acolo îl întâlnesc pe boierul Stroie Orheianu, salvându-i acestuia fata din mâinile cazacilor zaporojeni care o răpiseră. Boierul avea conacul la Murgeni, în apropiere de Șoimărești, și merge o porțiune de drum împreună cu cei trei frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda, fiica boierului, iar fata îi răspunde la sentimente. Ajuns în
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Bisericuța") g)24. Cetatea romană Noviodunum, Orașul Isaccea Tulcea așezare getică, așezare medievală (în punctul "La Pontonul Vechi") g)25. Cetatea romană Salsovia Comuna Mahmudia, satul Mahmudia Tulcea g)26. Cetatea Halmyris Comuna Murighiol, satul Murighiol Tulcea g)27. Cetatea Zaporojeni Comuna Murighiol, Tulcea satul Dunavățu de Jos g)28. Cetatea romană Arrubium Orașul Măcin Tulcea g)29. Cetatea romană Beroe Comuna Ostrov, satul Ostrov Tulcea (în punctul "Piatra- Frecăței") g)30. Cetatea romană și Comuna Slava Cercheză, Tulcea �� romano-bizantină Ibida
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]