1,416 matches
-
La oral se prezentă mai bine.Comisia se comportă dur,ca la poliție.( Sau ca la teoria probabilităților;profesorul le ceruse să arunce un zar de 120 de ori.Pentru a câștiga timp făcu o partidă de table și notă zarurile jucate. Profesorul contestă rezultatul).”Și-o să mă pierd și-mi vor rămâne/petale roz de adevăr,/ca un bătrân copil minune/strivit sub florile de măr”. (M.Dinescu). Comisia nu o promovă pe Nico,dar nici pe el. Amândoi au
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
scăpau de Mozol, cântau în cor: „Tare-i bine când nu mori.“ Din când în când erau roluri în carte și pentru unii din noi, dar noi aveam mai puține fețe și nume. Găinaț, băiat de la țară, era Vulvan Haiducul. Zar, țiganul, era Menumorut. Pe alții nu-i mai știu. Eu eram piticul Ghencea. Cartea, ne spunea Nea Nebunelea, era legată în piele de râs. Și era, într-adevăr, o carte păroasă, care zicea că nu ne-o dă în mână
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca să nu dăm de ăla din față blocat pe undeva pe linie. Nea Nebunelea făcea pe vatmanul și i-am simțit mândria când am ajuns în prima stație și am văzut ce mirată era lumea că vine tramvaiul mai repede. Zar stătea în spate și dădea bilete. După câteva stații avea deja un sac de mărunțiș. în noaptea aia ne-am tras la depou și am întins un chef care ne-a făcut să dormim până după amiază, când am ieșit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fruntea lui boțită de javră nemiloasă scria MOZOL. S-a dus drept la Nea Nebunelea și din mers a țipat la el că ce tramvai e ăsta, cu lume dementă și fără număr, și să-i arate permisul și actele. Zar i-a pus piedică, dar arătarea s-a ridicat ca un hopa-mitică și a început să răcnească iar s-oprim, ca să poată el să cheme miliția. Treceam peste pod și Găinaț, ca să-l calmeze, a propus să-l aruncăm în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece de jale, "lăutari" aruncând cu patimă zarurile, fete necoapte cărora golanii "le miră sub tricouri țâțișoarele calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece de jale, "lăutari" aruncând cu patimă zarurile, fete necoapte cărora golanii "le miră sub tricouri țâțișoarele calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
în schimb pe drum versuri și sintagme. Totul e elaborat, dar nu totul e și eficient. Demonstrativul aproape cartezian și sacadarea de slogan nu pot fi decât nocive: Nu cred în Dumnezeu./ Lumea e strâmbă pentru că Dumnezeu/ nu există. Există zaruri forceps și lame de ras/ inul și cânepa,/ Sunt influențabil dar adesea/ încăpățânat. Așa că repet: El nu există./ Nu pot ridica un sac de ciment tatăl/ meu poate fratele meu poate eu scriu/ uit numele proprii nu scuip pe jos
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
cleștar Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar Unii cred că bogăția stă în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un aglomerat sertar Ura noastră atârnă greu în al neputinței cântar Oameni ce uită să roage în fața unui altar Deschid ochii brusc și mă întreb din nou: "coșmar?!" Dezamăgire Aripi ce le-am pierdut și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
folosim, după nevoi, mai mult pentru sonoritatea numelui decît pentru înțelegerea profundă a importanței și a semnificației existenței lor, ne amintim de ele doar în situații excepționale, după care le abandonăm iarăși în uitare. Alteori, reducem totul la o formulă, zarurile au fost aruncate, de pildă, sau, cu un ecou mult mai profund în conștiința și în sufletele noastre, pe aici nu se trece! Dacă la originea primei formulări memorabile știm că stă Cezar, cîți dintre noi mai știu că părintele
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
prozaicitate e căutată, cultivată poate, vocea ce se manifestă agresiv, aparține unei feminități decise să-și impună singularul bagaj imagistic. Pe alocuri, acest du-te vino de grave aserțiuni și descinderi în derizoriu, între conceptul cuprins și pura cădere de zar a rimei obosește / alteori, însă, dă dreptate jocului triumfător, energicei gratuități, procesul se vădește mai complicat decât la prima vedere, cu urcușurile și coborâșurile sale. Un poem precum întâlnire cu fluviul dezvăluie continuitate în viziune, amplitudine, cu cezuri ale necontingentului
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
erau și unguri!“. Ce ia un om cu el în caz de exod (adică atunci când pleacă la pescuit) - acte și bani - spray & briceag & cuțit & deschizător sticle - toporaș - trening, canadiană & fes, adidași & izmene - lenjerie: chiloți, ciorapi, prosop - canadiană cu glugă - table & zaruri de rezervă - băutură & sifoane - ceas & ochelari - tacâmuri: cuțite, fund, furculițe, farfurii - sare & oțet & mălai - hârtie igienică - periuță dinți & pieptăn & aparat bărbierit - borsalină & umbrelă - pătură & prelată - slip, papuci & pantaloni scurți - aparat foto & aparat radio - cafea & zahăr & pahare & linguriță - fierbător de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de fantezii gratuite și sclipiri alchimice, a căror traducere sigur că nu a fost ușoară ; există o voluptate a degustării, În plan real ; dar și una a enumerării, În plan livresc : tra ducătorul caută echivalențe unor licori greu deslușibile, bi zar compatibile, absurd sintagmabile, precum votcă cu co riandru, bere „jiguliovskoe” & alb-de-desert, vînătorească, „roșior” & Xeres, kubanskaia & ruskaia, vin de Porto și bere, vermut cu apă de colonie Prospețime, votcă cu sunătoare, votca rossiiskaia & berea jigulovskoe, plus băuturi ...incifrate, precum Balsamul Canaanului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
giugiulibile ? Solda tul Svejk ar putea fi, categoric, una dintre ele! La o colegă din Timișoara, seara, tîrziu, bem o șam panie și ascultăm o muzică bună. Între timp, pălăvrăgim. La un moment dat, realizez că se Întîmplă ceva bi zar cu melodia de pe CD ; o Întreb pe gazdă “ măi, cîntecul ăsta nu se mai sfîrșește?” . Ea rîde copios și-mi explică : cînd Îi place mult o melodie, nu o Înregistrează numai o da tă pe suportul magnetic; ci cît ține
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
domnișoru' ar fi Făt-Frumos cu banu' gros sau mai știu eu ce. Un ăla și el acolo, c-un amărât de apartament în Balta Albă și o leafă de la stat. Acu' na, bune și alea, dacă al'ceva nu iese la zar, la drum de seară. Că nici nu-și cultivă anturaju', ca fetele cu scaun la cap. Ce să faci? Așa-i felu' ei...", dădu ea a neputință din umeri. "Sensibilă și finuță..." "Sensibilă și finuță...", face acru și scârbavnic baba
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i bărbat, nu glugă de coceni. Iar bărbatul adevărat are un bănișor pus de-o parte pentru un șprițan, la local, cu cumetrii, pentru o bericioaică, la bordură, în fața buticului lui Costi, sau la colțul blocului, după meci, pentru un zar, o carte, alea-alea și, la o adică, dacă pică la drum de seară sau de zi, pentru o bagaboantă mai fâșneață. Nu de alta, dar, așa cum afirmă el cu mândrie, iar nevastă-sa cu oftică-n glas, e cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Majoritatea oamenilor habar n-au că sunt doar niște personaje, iar celor care știu nu le pasă. Ce contează cine scrie scenariul? — Spune-mi ceva, l-am Întrerupt. El știe că ești aici? Și-a rostogolit pupilele ca pe niște zaruri, iar apoi m-a privit deznădăjduit, cu expresia unui caniș care n-a băgat de seamă că i-ai aruncat bățul și Încă te pândește, sperând. Cred că da. Nu știu. Dar dac-ai venit aici din proprie inițiativă? Îți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu se aude -, Noodles care-l ține în brațe și ultimele cuvinte ale lui, mirate, "am alunecat", scenă care-l va bîntui pe adult în periplul său tot mai însingurat prin viață. Noodles îi salvează, ucigîndu-l pe șeful bandei, și zarurile sunt aruncate, intră pentru ani buni la închisoare cu sentimentul că și-a salvat prietenii. Un alt fir al poveștii se țese pe relația stranie, de o mare sensibilitate între Noodles și Deborah, fiica băcanului și sora grasului și bonomului
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
fără de care orice reușită ulterioară este imposibilă. Atunci nu mai are nici un rost să mergem împreună, spune Petrică. Puteam la fel de bine să ne întîlnim acolo și să ne comportăm de parcă n-am fi auzit niciodată unul de celălalt. Să aruncăm zarurile și să ne vedem de drum, ce ne-ar fi împiedicat? Nimic, zice domnul Președinte, însă ar fi încălcat unele principii, politica are și ea o filozofie proprie, pe care dacă o ignori riști să te expui, și zău că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cerîndu-ți să treci dintr-o tabără în alta, de la un complot la altul, prins între ciocan și nicovală, simțind că te lucrează toți pe la spate? Nici nu ieșiseră bine din bîrlogurile lor alde domnul Președinte, Mortăciune sau Broscoiul, că deja zarurile fuseseră aruncate, erai în plus, tovarășe general, asta a fost concluzia Bătrînului încă înainte de a începe evenimentele principale, a cincea roată la căruță, ăsta-i motivul pentru care au pus presiune pe dumneata. Veriga slabă cedează întotdeauna prima, sînt tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus, din nouri, cîțiva fulgi mari cad ușor spre pămînt, ca într-un basm... P. Neamț, Fedeleșeni 1979-1980 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Ed. Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite, roman, ediția I-a, Ed. Cartea Românească, 1979; ediția II-a, Ed. Junimea, 2008; Cursa rapidă, roman, Ed. Junimea, 1982; Vremea brândușelor, Ed. Cartea Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi, la paranoici? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă, pentru a pune capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt, Iguana Oberlus nu mai avea de obicei nici un sfanț din leafa pe care o pierduse În Întregime la zaruri. Era cît se poate de logic, prin urmare, că pînă În acea clipă Iguana Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și, sprijinindu-se Într-o rînă de peretele despărțitor, se Îmbăta singur cînd avea dreptul s-o facă și nu se unea cu restul echipajului decît atunci cînd lipsea un jucător și era invitat să participe la o partidă de zaruri ori de cărți. Porturile le străbătea la fel de singur, speriind oamenii, și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tronul era gol. Gol. Poate că ar fi reușit dacă n-ar fi fost chiar atît de comod, să nu spunem leneș sau trîndav. Nu-i trebuia decît puțin, foarte puțin să convingă pe toți acei care aveau în mînă zarurile că el este cel mai potrivit prin simplul fapt că nu are chef să se vîre în viața altora. Lui îi trebuia titlul, măcar regent dacă rege nu se putea, deși era îndreptățit să-l poarte!, titlul și atîta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]