162 matches
-
și, respectiv, cea a evreului meseriaș atipic, În condițiile În care cifrele par să indice exact contrariul. În orice caz, concluzia mea este diferită de cea a lui B.P. Hasdeu din 1866 („Ovreii ne prezintă spectacolul unui neam Întreg de zarafi și de prăvăliași” ; <endnote id="cf. 320"/>), fiind mai aproape de cea a lui Carol Iancu, formulată pentru situația Țărilor Române În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX : „Cu excepția unui mic număr de notabili
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
smălțuitori, vopsitori, giuvaergii, tâmplari, olari de lux, constructori de mașini, ipsosari, fabricanți de oglinzi, În sfârșit se ocupă cu orice și muncesc din greu și cinstit În toate direcțiunile. Cum rămâne deci cu legenda că evreul nu este decât cămătar, zaraf, bancher, vânzător de mărunțișuri și altele ? Ca și multe legende, și aceasta trebuie să cadă...” <endnote id="(100, pp. 93-94)"/>. În aceeași epocă, meseriașul evreu era apreciat chiar și de unii intelectuali români care nu-i simpatizau pe evrei. Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vorba fiului dramaturgului : „În București bani nu mai au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele de aur (galbenii) erau câteodată falsificate de calpuzani. Evident, adesea erau acuzați zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov, Îi ia auru [de pe monedă] cu apă tare” <endnote id="(824, p. 403)"/>. Și În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă]” (Istoria unui galbân, 1844 ; <endnote id="cf. 444, pp. 19-20"/>). Alecsandri a fost necruțător la adresa „jidovilor cămătari” : „[Ei] au misia de a calici pe boieri, de a corumpe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolului al XIX-lea <endnote id="(881, p. 12)"/>. Cred totuși că, În imaginarul colectiv din estul continentului, relația evreu - bani nu s-a dezvoltat atât pe seama evreului cămătar, cât mai ales pe seama evreului comerciant. Nu vreau să diminuez importanța zarafului În cadrul comunității evreiești din Europa creștin-ortodoxă, În general, și din România, În particular. Dar această Îndeletnicire nu s-a dezvoltat ca În alte părți, din cauza precarității clasei de mijloc. În Țările Române, de exemplu, societatea era structurată, În principal, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și 133)"/>, adevărații „neguțitori de bani” În Țările Române, În secolele XVIII-XIX - care Împrumutau bani oamenilor de rând (celor cu „dăjdii și nevoi”), dar și comercianților, boierilor și chiar domnitorilor -, erau mai ales turcii și grecii. De altfel, termenul de „zaraf” este de origine turcă, iar cel de „cămătar” este de origine greacă. În schimb, deși apărea În unele catagrafii moldovenești, termenul ebraic pentru „zaraf” (halfon) nu a intrat În lexicul românesc <endnote id="(436, p. 83)"/>. În 1832, de exemplu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și comercianților, boierilor și chiar domnitorilor -, erau mai ales turcii și grecii. De altfel, termenul de „zaraf” este de origine turcă, iar cel de „cămătar” este de origine greacă. În schimb, deși apărea În unele catagrafii moldovenești, termenul ebraic pentru „zaraf” (halfon) nu a intrat În lexicul românesc <endnote id="(436, p. 83)"/>. În 1832, de exemplu, din 44 de zarafi Înregistrați În București doar 9 erau evrei, adică 20% <endnote id="(576, p. 187)"/>. Nu e totuși cazul să cădem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
turcă, iar cel de „cămătar” este de origine greacă. În schimb, deși apărea În unele catagrafii moldovenești, termenul ebraic pentru „zaraf” (halfon) nu a intrat În lexicul românesc <endnote id="(436, p. 83)"/>. În 1832, de exemplu, din 44 de zarafi Înregistrați În București doar 9 erau evrei, adică 20% <endnote id="(576, p. 187)"/>. Nu e totuși cazul să cădem În extrema cealaltă. Unii cămătari care Împrumutau bani domnitorilor sau boierilor din Țările Române erau turcofoni sau grecofoni și locuiau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a se deda aci cu acest negoț” <endnote id="(164, p. 129)"/>. Oricum, numărul cămătarilor era ținut sub control de autorități, fiind plafonat, În mod artificial, prin lege. În 1836, de pildă, Sfatul Administrativ al Moldovei a hotărât ca „mulțimea zarafilor schimbători de monede să se mărginească pentru orașul Iași la număr de zece, numai dintre oamenii cu averi și cu Îndestulă Încredere, care să dee În scris că vor urma Întocmai regulelor statornicite”. În restul țării, numărul zarafilor era limitat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca „mulțimea zarafilor schimbători de monede să se mărginească pentru orașul Iași la număr de zece, numai dintre oamenii cu averi și cu Îndestulă Încredere, care să dee În scris că vor urma Întocmai regulelor statornicite”. În restul țării, numărul zarafilor era limitat pe cale administrativă la doar „câte unul sau doi” În fiecare târg <endnote id="(322, p. 203)"/>. Chiar și În Polonia vecină - țară eminamente catolică și cu concentrație mare de evrei - ponderea cămătarilor evrei a scăzut simțitor Începând cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e folosit pentru a pune Într-o lumină odioasă pe o anumită clasă de israeliți”. Poetul Macedonski se lupta, fără șanse de izbândă, cu o părere generalizată În epocă. O părere alimentată de zeci de personaje din literatura cultă, de la „zaraful Imergold” al lui Alecsandri și „Goldman de la Credit” al lui Topîrceanu, până la „jidovul cămătar Ascher” al lui Alexandru Pelimon și bancherul Simon al lui Gala Galaction sau bancherul Leopold Goldstein al lui Liviu Rebreanu. O părere vehiculată nu doar de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de arbitrar pe fostul său mentor Nae Ionescu, pentru felul În care acesta - În faimoasa-i prefață la romanul De două mii de ani - „stabilește În trei cuvinte identitatea dintre talmudism și zărăfie” <endnote id="(219, p. 292)"/>. „De la talmudist, până la zaraful cântăritor de aur și Împrumutător de bani - scria Nae Ionescu - nu e nici măcar un pas : e unul și același lucru. Evreii au fost, deci, În toate timpurile excepționali mânuitori de bani. Calitatea asta a lor i-a dus În apropierea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un om curajos, dar, când apar tâlharii, se comportă ca un om laș. Iată o astfel de anecdotă, inclusă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca un om laș. Iată o astfel de anecdotă, inclusă de Alecsandri În două dintre textele sale : Tâlharii opriră caii și se apropiară de brișcă. - Măi târtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armele aceste ? - Pentru tâlhari, răspunse zaraful. - Noi suntem tâlhari. - Poftim, mă rog - și jidanul dete Îndată armele (Istoria unui galbân, 1867 ; <endnote id="cf. 444, p. 21"/>) ; sau : Iată Leiba cel avan, Care poartă harțagan [= iatagan]. Iată Leiba cel din cușcă, Care poartă la drum pușcă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
personaj din nuvela Mendel din Gdansk, publi cată de scriitoarea poloneză Maria Konopnicka În 1897 <endnote id=" (682, p. 227)"/>. Nici măcar convertirea lui la creștinism (suprema schim bare !) nu este percepută ca o modificare esențială : „Fie chiar botezat, evreul tot zaraf” (Vasile Alecsandri, piesa Agachi Flutur) ; sau : „Firea evreului n-o schimbă botezul” (proverb din lumea slavă) <endnote id="(3, p. 75 ; 542, p. 261)"/>. Este un mod de a gândi și de a vorbi care a devenit uzual la toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se pune potrivnic? N-am!", atâta știe. N-am întâlnit un zgârie-brânză mai mare! Să ai!! poruncește Ștefan cumplit, altfel... unde-ți stă capul, îți vor sta picioarele! spune Ștefan în râsetele boierilor. Iubitule, moaie Ștefan glasul, îndatorează-te la zarafi, la armeni, la ovrei!... Cu camătă!... Spune-le că de dau turcii, le înșiră mațele pe gard! Să aleagă! Spune-le că din zi în zi aștept de la Sanctitatea sa Papa urmașul personal al Sfântului Petru, ăl cu cheile Raiului aștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
veacuri de subjugare. Dar Domnul?... Oastea?... Cetățile?... Vom sta cu brațele-n sân? bolborosește Șendrea. Domnul? Turcit! Au, mai bine, domn străin, să n-aibă milă de țară! Oastea? Lichidată! Cetățile? Dărâmate! Scaunul Moldovei, Moldova scoasă la mezat pe tarabele zarafilor din mahalaua Fanarului: Cine dă mai mult, efendi?!" După Sfânta Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul clopotelor de vecernie, veți auzi glasul muezinului din minarete: "Alllalllah Allah, Allah!!" În loc de binețe, vă veți ploconi cu palma la frunte, la buze, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate fi vorba decât de gelozia și mânia stăpânei, boierul fiind fără îndoială prea adesea ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu ̀ și închipuie o întreagă desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum tendențioasă în spiritul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
orice preț, îi apropie, le dă un caracter de familie. Dramaticul unei asemenea existențe nu l-a simțit și nu l-a redat nimene la noi. Închid paranteza. Alecsandri n-a uitat, în Iorgu de la Sadagura, nici pe evrei (Ițic zaraful, care se laudă că are "perciuni sudiți", supus străin), nici pe nemți (baron von Klaine Swabe. La C. Negruzzi, e baron Flaimuc), care, la începutul civilizării țării, au fost printre aceia care au importat această civilizație, ca medici, ingineri și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu domnul demonilor scoate El demonii”, să nu ne mai mirăm de ceea ce au putut să zică Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan și toți ceilalți. Dar dacă Hristos a pus mâna pe bici și a răsturnat mesele zarafilor din templul din Ierusalim, și pentru această râvnă a ajuns pe crucea de pe Golgota, și legionarii au pus și ei mâna pe sabia Arhanghelului Mihail ca să ”alunge hoții și-ai neamului călăi”, au ajuns și ei răstigniți pe Gologota neamului
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Amzei; mai târziu, în zona Pieței Unirii au mai fost construite hala de fructe (1883), de pește (1888), de păsări (1899); piața de flori, de lângă vechea Curte Domnească, datează din 1885, când a fost instalată pe locul vechii piețe a zarafilor. 192. Primăria orașului București a funcționat până în 1882 într-o casă veche cu două etaje, pe malul Dâmboviței, la capătul străzii Bazaca (astăzi dispărută), în apropiere de Hala Centrală. 193. Podul Calicilor sau Podul Caliței, dar nu Galiției, cum notează
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Teatrului (Națio nal) 131, 146, 162, 391, 400; Unirii (Ghica; Piața Mare) 128, 130, 253; Universității 126, 127, 216, 228; Vic toriei („capul Podului“) 113, 117, 122, 123, 143; 21 Decem brie 1989 127, 228 Piața de flori: 128 Piața zarafilor: 128 Podul: Caliței (Calicilor; strada, Calea Craiovei; Calea Rahovei) 128; Mogoșoaiei (Calea; Calea Victoriei) 37, 49, 113-115, 117, 118, 120-122, 128, 129, 131, 134, 146-148, 160, 168, 188, 201, 222, 253, 299, 348, 358, 359, 368, 376-378, 391, 392, 397, 419, 420
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
CHESARIE DE RÂMNIC, (c. 1720, București - 9.I.1780, Râmnicu Vâlcea), cărturar și traducător. Este fiul Ilincăi și al lui Anghelachi Halepliu, zaraf. Învăță la Academia grecească din București, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă și franceză. Călugărit în 1761, a fost doisprezece ani protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei din București. Împreună cu mitropolitul Grigorie al
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
noile monede de argint de 5 lei cu millessimul 1901 rebătute la monetăria din Hamburg ele au fost puse în circulație în condițiile arătate în M.O. nr. 81.990 din 1900 (Vocea Tutovei 5 iulie 1901). Până pe la 1859 zarafii și cămătarii au avut loc de așezare, specializare și speculă la hanurila Hanul Zlătari, unde era și biserica cu același nume, la Hanul Șerban Vodă și Hanul Colțea, deși „zărăfia era o activitate rezervată în deosebi străinilor, între care se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]