159 matches
-
părelnic îmblînzit, invocat în atmosfera livrescă precum un tonic contrapunct: "Complotul iederii m-a smuls din mine. Un pumn izbi în cărți, și-a rîs, la fugă / Luînd-o pe sub streașini și pe ziduri. / O zdreanță, iar, fragilul echilibru. // Crotale, spornic, zarzării prin seară / țineau morțiș, sub geam, să-mi dea semn primii, / Părere? Faptă? Ce bufon să-ți lege, / Solemn, cununi la tîmple, franjuri zilei" ("Complotul iederii m-a smuls din mine"). Și ce-ar mai rămîne din stratul primordial al
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Sonetul I) - Privirea Revelatorie trimite la Dorul Nepereche, prin care se obține, întru Alchimia Iubirii, Puritatea Hibernal-Printanieră a Artei, cea învingătoare, de fapt, sintetizatoare și transfiguratoare, la nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Nepereche, prin care se obține, întru Alchimia Iubirii, Puritatea Hibernal-Printanieră a Artei, cea învingătoare, de fapt, sintetizatoare și transfiguratoare, la nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
gratii ori falstaful împroșcîndu-ne cu sforăituri din gîtul prăvălit pe eșafodul pernelor... ca niște coconi izbucnind odată și-odată în fluturi direct pe tărîmul ghionoaiei stăm noi în găoacele noastre. uite, primăvara!, îi spune fiecare dumnezeului său de la sîn, arătîndu-i zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri. uite, vara prelingîndu-se din sticla de plastic cu guler de bere răsturnată în curte. uite, cocorii! îi spune pe urmă fiecare dumnezeului său, în șoaptă răgușită. numai iarna abia de-o vedem: întunericul se lasă iute
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
Simona Vasilache „Și stând în preajma singurelor punți/ Pe cari cumătrul munte suie seara/ Mă dau în pârg cu zarzării mărunți/ Și-ncet mă coc în brațe cu secara...” (Pan). E, pe un motiv din Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici, nu fără să strecoare silueta elegant-strivitoare a
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
palmierii.Sălciile, ca și stejarii, au cam dispărut. Au mai rămas ceva plopi, ulmi și arțari, crescuți prin curți drept lemn de foc sau pentru eventuale construcții. Pomii fructiferi obișnuiți, corcodușul, mărul, părul, vișinul, gutuiul, prunul, cireșul și caisul sau zarzărul, cât și dudul, se găsesc prin curți. Dudul a fost la mare cinste până prin anii 60, când se creșteau intensiv viermi de mătase. Flora spontană ierboasă cuprinde plantele tipice de stepă, care au reapărut masiv în pârloage. Bozul, mușețelul, romanița
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset dumbrava./ Și-s zarzării-n floare;/ Iar plopii se leagănă-n slava/ Seninului soare” etc. (Martie). Plopii-s pădure deasă, mai în fiecare poem cîte-un pîlc; arar mai apar și alte specii, dar niciuna atît de compătimitoare și empatică precum plopii (cu „sărăcia” de
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
pe starea incantatorie a versurilor. Sonetul I are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
pensionari, foști impiegați la cancelarie ca dl. Popescu, care trăiesc cu voluptate reîntoarcerea în natură. Cu tramvaiul cu cai, dl.Popescu și consoarta ajung la Filaret, la Franț horticultorul, și acolo, „când ieșiră în ulicioara liniștită și plină de miresmele zarzărilor, văzură la capătul ei întinsa câmpie a Filaretului... Departe se zăreau vii cu căsuțe vesele, înnecate în valuri de verdeață, pe care petele albe ale copacilor înfloriți păreau bucăți de spumă” (La Filaret, 1905). Doar în literatura ultimului secol mahalaua
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
de persoana I singular. La fel, cerința de a extrage "două cuvinte care aparțin câmpului semantic al pomilor" (?) e de-a dreptul simplistă, dacă se aplică unui text ca Balul pomilor, al lui D. Anghel ("Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii"). Alte cerințe, în schimb, sînt extrem de grele și cer o elaborare subtilă (pentru că nu pot fi rezolvate cu o formulă): se cer explicații despre "valoarea expresivă a utilizării verbului a fi la timpul perfect simplu" sau chiar "valoarea
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care te invită să o descifrezi până la capăt. Mult succes autoarei, Cătălina Stroe, sursă inepuizabilă de enigme și mistere și succes cititorilor săi mai noi sau mai vechi! JOCUL LUI, DE-A LAZĂRUL... Jocul lui, de-a lazărul, ne-nvățase zarzărul, însă eu, tot timpul șui, n-am căzut ispitei lui. Nu ți-am spus să te ferești de-a sta-n mugur la ferești? Soare cursă o să-ntindă să-i deschizi clempuș la tindă vraja apei din oglindă: Î’Soari
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cât floarea nu ți-a tors puntea albă de ne’ntors! Sărută-mă pe furiș câte stele-n urdiniș! Timp de-un tei îmbrățișare, nu ieși în geam la floare! ... dar te-ai dus, de-a lazărul, și-acum ninge zarzărul. METEMPSIHOZĂ Când ramul tău ca visul e, ce-ți amintești caisule, tu gemănarea mea din început? Incerc ca să-mi aduc aminte, dar frunza-i rară în cuvinte; poate de primul meu sărut. Cuvântul umbra și-a ucis să mă trezească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au mărit și șiau schimbat culoarea. Vârfurile s-au albit. După o noapte de inconștiență, zorii se apropie timizi și printre norii dimineții răsar primele raze de soare. Zarzărul se trezește, în grădină totul se trezește la viață. Vrăbiile își încep obișnuitul tărăboi. Li se alătură curând guraliva de Ingrid, care locuiește aici, în curte. Deodată, lângă zarzăr, se oprește uimită cu ochii larg deschiși privind în sus: - Mamă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fată care trecea mereu pe strada lui, dar ea nici nu știa că el există. Ba, încă, o dată trecuse braț la braț cu altcineva. Dar tânărul încă mai spera: Și-mi fac nădejdi când vă plimbați/ Pe strada mea sub zarzării-ncărcați:/ Poate că totuși, totuși sînteți frați!" Mircea spera și el că fata aia trecuse doar așa, cu frati-su, pe stradă, și că până la urmă avea să-l cunoască pe tânăr și să se-ndrăgostească de el. Trio Grigoriu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Peste savane cu animale bizare, imposibile, peste defilee în care, înghesuiți unii-n alții, umplând văile șerpuite, stăteau mulțimi de oameni goi și cântau. Peste arbori cu crengi străvezii, de care atârnau roade grele, ce nu erau nici mere, nici zarzăre, nici rodii, nici alămâi, dar care-mprăștiau în văzduh miresmele tuturor. În fundal erau steiuri atât de înalte, că zgâriau ca diamantul sticla groasă a bolții. Pe cer, alburii, încremeniseră mai multe lune uriașe, copilul le numără, erau nouă. Rotind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu s-a îndoit nici o clipă că oamenii îl vor urma? Asta să fie, Doamne, esența dumnezeirii, chemarea de care vorbesc Scripturile? Și dacă da, de ce ești atât de zgârcit cu ea? 11. Abatele obișnuia adeseori să se reculeagă lângă zarzărul din piața centrală a Citadelei, înainte de lecțiile de teologie pe care le ținea ucenicilor. În dimineața aceea nu se grăbea, deși știa că, în amfiteatrul bibliotecii, novicii îl așteptau, pregătindu-se pentru ceea ce ei credeau a fi o culme a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu-i pria. Din superstiție, Abatele refuzase ajutorul fraților-savanți, care l-ar fi putut transforma într-un copac falnic, plin de fructe parfumate. Ajunsese să creadă că soarta sa depindea într-un fel mistic și magic totodată de cea a zarzărului și, după ce timp de ani de zile fusese trist din cauza aparentei fragilități a copacului, Abatele începuse să se simtă îmbărbătat de încăpățînarea cu care acesta se agăța de viață. Își îndreptă oasele bătrâne și se rezemă de spătarul băncii de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
conducător al Abației, deși era încă departe de elucidarea misterului. Dar însăși esența Armaghedonului era ascunsă în originea clonelor! Iar el nu deslușea nimic deocamdată. Era îngîndurat și mohorât. Abatele păstra încă în palma dreaptă amintirea asprimii îndoielnice a scoarței zarzărului pe care îl mângâiase la plecare. Intră în sala de prelegeri și îi văzu pe novici privindu-i cu un amestec de teamă și respect, despre care știa că paralizează de cele mai multe ori înțelegerea și rațiunea. Îl remarcă pe Rim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și-n jos și te cheamă să treci și pe la ei. Iar florile sunt, nu știu cum, parcă mai frumoase și mai îmbietoare în această dimineață. Du-te, însă, în grădina cea mare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și sute de săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri și regrupări care sunt toate, absolut toate, acre ca lămâia sau ca zarzărele. Din acea clipă, înverșunarea și curajul încep să scârțâie, spiritul beligerant se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele cu flori ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare“. Peisajul se umple, neecologic, de pet-uri, iar transcendența atârnă greu spre pământ: „corzile salcâmilor/ oprind din cădere burta umflată de sus“. Rar de tot, simboluri numai accidental neconvenționale vizitează mizeria de jos: „zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri“, „porumbița temătoare din câmpii“, vișina găsită „pe podul de lemn de peste Bahlui“. Dar anemicii vizitatori din lumea grației nu reușesc să răscumpere ordura. În același timp, vizuina trupului nu se arată nici ea prea primitoare. Volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]