306 matches
-
al neliniștii ontologice. Poetul are timpuriu viziunea declinului universal, a căderii inevitabile, a trecerii: „Ne-apasă vremea, ne-ncovoaie timpul,/ne dă prin oase iarba încolțind;/precum mistreții bălților pe grind,/ simțim mișcând în sânge anotimpul./ Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă de preț, apoi începu iar să strige zâmbăreață : - Chepteni, hai la... - Săru’ dreapta, Sfinția ta. - Buna, buna, domnu’ Lazăr. Cu ochi vicleni, zbârciți în coada pleoapelor, un om zâmbea încercând să pară prietenos și să-și ascundă răutatea din ochii suri ; își căscase într-un zâmbet larg gura cu doi colți galbeni, parcă rupți, cu mustața lăsată pe oală, rară și cu firul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În Întâmpinarea ei. Lăsând cartea În jos, mi-am privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele ca niște prăjini, pișcate de țânțari. Apa lacului și soarele făceau să mi se cojească pielea. Degetele mi se zbârciseră cu totul. Mulțumită ramolismentului doctorului Phil și a pudorii lui Tessie, am ajuns la pubertate fără să știu prea bine la ce trebuia să mă aștept. Doctorul Philobosian Încă mai avea un cabinet lângă Spitalul de Femei, deși spitalul Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dumneata și Ussher ați avut așa conversații despre individul acela smintit - regele Rumkowski. Omul din Lodz... Ce crezi? Unchiul Sammler avea obraji netezi, culoarea Îi era sănătoasă pentru un om la șaptezeci și ceva de ani și nu era deosebit de zbârcit. Erau, totuși, pe partea stângă, partea oarbă, linii subțiri lungi ca liniile unui geam crăpat sau dintr-un bloc de gheață. Să răspundă n-ar fi folosit la nimic. Ar fi generat mai multe discuții, mai multe explicații. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența lui slabă și uscățivă, fața mică și rumenă, zbârcită pe o parte. Era chiar mai mult decât respect pentru relația de rudenie pe care epoca, exprimându-se prin copiii săi („un retardat cu un IQ ridicat, cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de joc și o făcuse una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lalele pentru un pot de două lire. Am jucat cele două trageri și am obținut numărul patru de care aveam nevoie. Am evitat Winfinder-ul, preferând să efectuez tragerea manual, ca un tribut sentimental plătit vechilor îndemânări, vechilor talente. Oricum am zbârcit-o și am făcut două cireșe pe stânga. Douăzeci de penny. Apoi i-am simțit câmpul bioenergetic în spatele meu. Nu m-am întors. „Hei, ce faci acolo? m-a întrebat el. Trebuia să ieși din joc.“ Am aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pereți împroșcați cu sânge și o viitoare polițistă care dorea să meargă să danseze. Danny râse și deschise frigiderul, pentru un supliment de momente comice. Degetul era lung, alb și subțire, iar ochii erau căprui și începuseră să se se zbârcească. — Oriunde, scumpo, oriunde! — Danny, sigur te simți bi...? — Karen, ascultă-mă cu atenție! Rămân aici ca să văd cine se-arată. În seara asta lucrezi tură dublă? Până mâine dimineață la opt. Atunci uite ce să faci: ascultă stațiile celor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și pe umeri - mâinile ei îl frământau - și dădu impresia că abia se abține să nu-l sfâșie. Încercă s-o sărute pe gură, dar buzele ei rămaseră rigide. Femeia îi vârî mâna între picioare. Danny era tot înghețat și zbârcit acolo jos, iar mâna ei îi făcu mai mult rău. Danny simți că întregul lui trup îl sufoca. Claire își retrase mâinile, le duse la spate și își scoase dintr-o singură mișcare puloverul și sutienul. Sânii ei erau pistruiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În aceeași zi trenul m-a abandonat la Dobrina. Pe peron, o pereche de țărani clefăia boțuri de pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici cît șade hodoroaga? - Pînă la opt, răspunse femeia. - Oare cît să fie oara? - Cine știe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
identitatea. Întocmai ca la secția de învățămînt, surpriza înspăimîntată care se citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Pleacă și ea într‐o zi de‐acasă. Totul se trece și se resfiră Ca o melodie, din flaut în liră... Ca soarele, ca luna, ca‐naltul Dintr‐un ochi în altul. Numai timpurile nu îmbătrânesc, Numai anotimpurile nu se zbârcesc, Numai tu, mamă, vei rămâne așa, Totdeauna, lumină, în cartea mea. Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neam ț ‐ d. 8 iunie 1967, Iași) „Lirica Otiliei Cazimir are atributele specific e unei feminități delicate. E suavă, plastică
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se pare? Mai vrei? — Bine, deci știi cine sunt. Mare scofală. — Da, mare. Pentru că, știind ce știu, sunt în situația de a obține de la tine ceea ce vreau. — Aha, carevasăzică asta e. Vrei bani. Vrei și tu o parte. — Iar ai zbârcit-o, Gordon. Nu mă interesează banii. Nu trebuie să faci decât un singur lucru pentru mine. Unul foarte simplu. N-o să-ți răpească decât un minut. Ce lucru? — Să suni la firma de mutări pe care ai angajat-o pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
drăguț, zic. Foarte prietenos. — Da, zice Luke cu gândul aiurea. Da, e. Iau o gură de Gimlet și îl privesc mai atentă. Are exact aceeași expresie pe care a avut‑o și luna trecută, când unul din angajații lui a zbârcit un comunicat de presă și au apărut din greșeală niște cifre confidențiale. Mintea mi se derulează înapoi la conversația pe care am ascultat‑o cu jumătate de ureche și mă uit la chipul lui, din ce în ce mai îngrijorată. — Luke, zic în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
datul... Să ne dăm cu ghinișorul, să ne mai Închinăm - ca să nu pierim striviți, Înghițiți de scumpii noștri vecini... Și uite: au pierit ei, s-au topit Tătarii, s-au dus Turcii, Polonia și Ungaria s-au strâmtat, s-au zbârcit, au intrat la apă... Numai Rusia se Întinde și se tot Întinde ca pecinginea; numai cu frații noștri, și creștini, și ortodocși, Rușii, nu ne-o mărs ghinișoru’... Nu prea, nu. Deloc nu ne-a mers. Soarta satului nostru este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi devenit atât de solidă pe cât este acum. Aș fi renunțat la el demult, presupunând că n-o să mai fiu în stare să-l recâștig. Și-n acest punct, dintr-odată, femeia a zâmbit. —Dar așa, sper c-o s-o zbârcești, iar el o să se-ntoarcă la mine. Julia simțea că-i vine să vomite. Acum își dădea seama că planul ei, pe care-l crezuse inteligent, de a o curta pe Deborah, fusese, în cel mai bun caz, naiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
petrece toată viața în cuvă, dacă i s-ar da voie. Neluând în seamă părerea ofițerului științific despre "exec", Parker îl privi și-i zise zeflemitor: ― Chiar că parcă ai fi mort. Știa că și el arăta la fel. Hipersomnul zbârcea și pielea și mușchii. Se întoarse către cufărul lui Kane. Ofițerul executant se ridică în sfârșit în picioare. ― Ce bine că m-am întors, zise făcând cu ochiul. ― Lăsați poveștile, că știm noi cât îți trebuie să te trezești. Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a lumii. Altfel totul, dacă există un tot, este plat ca o lipie. Dar dacă el a existat, și a existat - iată pariul meu - atunci lumea există, și eu nu mai voi fi silit să închid ochii și, cu pielea zbârcită pe oase, cu carnea pe dinafară ca o blană de sânge, să înaintez așa pentru cât ține veșnicia. Din povestea asta îmi fac un acvariu, cel mai mizerabil, căci nu mă interesează un acvariu decorativ, în care eu si el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acel moment; Traian se deșirase incredibil, avea poate un metru și optzeci înălțime. Purta un trening roșu ca flacăra, bluză și pantaloni, în picioare avea bascheți, dar tot aspectul său fizic contrasta cu ținuta asta sportivă. Mâinile, fața îi erau zbârcite, mersul clătinat părea de om bătrân. Doar după ochii lui sticloși îl mai puteai recunoaște. Era efectiv o ruină. Nu numai eu ci și ceilalți care stăteau la coadă la cele două ghișee sau așteptau pe canapele, privind absent prospectele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăise destul, mai-mai să ajungă suta. — Te cunosc, zicea după un timp cu glasu ăla al ei gâjâit. Te cunosc, tu ești Vica. Se stafidise madam Ioaniu, se gheboșase - uite-așa făcuse o cocoașă-n spate ! Și la față se zbârcise, de era cute-cute. Și după un timp chiar că nu mai știa cine intră, cine iese din casă, ea sta numa cu ochii holbați la perete și mai făcea târș-târș de colo-colo. Toată viața fusese strânsă la pungă, da acu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai ingrată uitare ? Margot are un nod în gât. Ce teribil să nu-ți fie dat să trăiești decât atât de puțin și să fii seule et incomprise ! Și totuși, mai bine să mori tânără, să nu apuci să te zbârcești pe obraz și să-ți cadă părul. Va muri așadar foarte tânără, și poate chiar fecioară sau, oricum, înainte să trebuiască să aibă un copil, pentru că detestă să se umfle ; și, oricât te-ai înveli într-un șal alb de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită de necaz parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos acum tras înapoi, trecu mut pe lângă ea, ieși și o lăsă acolo caraghioasă. Abia după ce auzi zgomotul ușei mari din față
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu altceva, mîngîind-o ca o maimuță care desface o banană uriașă și anunțînd cu trei lovituri joase și sonore, cîteva clipe de mister cu vrăjitorii din Haiti. Loviturile lui au avut consecințe teribile asupra pîntecului faimos al Gloriei Symphony; se zbîrci, se strînse, se micșoră Îngrozitor de mult cu fiecare lovitură: puțin la prima, Încă puțin la a doua și Încă puțin la a treia; totul se concentră În jurul buricului și, puțin mai jos, scoica strălucitoare deveni orizontală, atît de tare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de-astea. Mark uită de toată povestea până peste o săptămână, când primește o scrisoare de la NEARG, cu mica siglă Patriot într-un cerc de steluțe pe ea. Practic, nu ne căuta, că te căutăm noi. Dup-aia o mai zbârcește o dată. Pseudosora se scapă că cecurile pe care le primește de la Infernal ar putea seca după aniversarea accidentului. Se vede că-i pare rău imediat ce-i iese pe gură, ca și cum n-ar fi trebuit să ajungă la urechile lui, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Oliver? Nu, cealaltă variantă era mai bună, deci reveni la numele de familie cu O. OA, OB, Obedeanu, Odivoianu, Odobescu, Olănescu, ... OMN, ONN, OR, Otetelișanu, nu, aici nu era. Tot la Z. Dar la Z nu erau decât trei monograme, Zbârcea, Zătreanu, Zorilă. Atunci? Pesemne se grăbise, nu căutase bine. Răsfoi și la R, pentru eventualitatea că R ar fi fost nume de familie? Erau 14 nume, de la Racottă la Rosetti, dar nici unul în combinație cu O și Z sau măcar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau castanele din colecția de pe polița din bucătărie, pe care o strânsese astă toamnă. Unele erau prinse între ele cu niște cuie lungi și aveau formă de om. Doar că din rotunde și lucioase cum erau la început, castanele se zbârciseră. Cam așa o fi arătând și inima lui, acum. La 5 după-amiază Nicu și nea Cercel se suiră în birja pe care scria cu litere albe UNIVERSUL. Băiatul nu știa cum aranjase portarul treaba asta, fiindcă birja era folosită la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]