386 matches
-
pentru autor : ”cerul poate deveni timpanul imens/ fereastra vederii ochiului tău de lumină/ milioanele de frunze gândurile tale vorbitoare/ vei arde spre seară în șemineu câteva apusuri/ iar umbra ta va reuși să șteargă ca o năframă/ sudoarea de pe fruntea zbârcită a râului Stix” (p.173). Considerând lumina - corolă a iubirii - drept simbol al lumii informale, ieșind din imaginar spre experiența luminii-metaforă, autorul leagă creația sa de valorile ei: ”de o viață învăț limbajul luminii și asist/ la cursurile la care
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
pal și roz aprins. Și-i zâmbea toată din mijlocul potecii. Creatura era de statura unui copil de zece ani. Îl nedumerea la ea nespus contrastul dintre mâinile micuțe, cu piele de un alb mătăsos și fața de un galben-verzui, zbârcită ca scoarța unui copac bătrân. Mintea lui nu-i găsi rost țeposului stog ce-i trona deasupra frunții, culorile schimbătoare pulsând în neorânduială și făcându-l iar să-și piardă răsuflarea. Închide ochii! Închide-i, altfel cazi pradă leșinului... Așa
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
identitate O doamnă blondă și grasă Sarica Distinsa doamna din loja oficială: alteța regală Negresa-blondă Un grup de prostituate de lux Minunata doamnă a lunii arginti Clara O bătrânică mică și uscată ca o smochină Diana-Luna-Hecate Hoașca cea bătrână și zbârcită Agar Fața-de-lună Văpaia-de-jar O fecioară cu coroniță de aur pe cap O fecioară isterică, geloasă și răzbunătoare Un grup de Fecioare-miss Mai multe doamne ce aparțin unor Grupuri de conștiință de gradul I, II și III. Alte doamne venite la
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
Autorului Fă-mi, Doamne, o bucurie! Toamna lungă vreau să fie! Să mă plimb, hoinar, prin vie, Să văd frunza ruginie Cum acoperă bobița Ca o mamă grijulie Care-și apăra fetița Când e dulce dar... zurlie. Să văd palmele zbârcite Cum adună bob cu boabă Pe sub rugi, abia chircite, Umbre de-un moșneag și-o babă. Lin va curge iarăși mustul! Mi se vor lipi trei dește; Limba va simți iar gustul De sarut ce ispitește. Voi bea vin pe
FĂ-MI, DOAMNE, O BUCURIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346461_a_347790]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > TURNICA .... O POVESTE DE LA ȚARĂ Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Era o femeie uscățivă, cu pielea zbârcită și negricioasă. Nu era nici măcar înaltă, însă nu putea trece neobservată. De ce? Pentru că ea era ...Turnica. Nici tanti..., nici țața..., nici lelea ...,cu toate că avea o vârstă. Cu siguranță nu o chema așa, asta era porecla ei, cum se obișnuiește a
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
aripi. Cu greutate m-aplec și i-apuc ofranda... Tare-aș vrea să aflu, să știu ce-i de făcut în această toamnă pustie! Duc înspre ochi o jumătate din fructul poprit și-acolo mă văd pe mine, trup minuscul, zbârcit și-ncovoiat a bine ca-n pântecele cald și prielnic al mamei... * Ezitări debuteaz-alarmant. Imprevizibil! Mă regăsesc. Aici mi-e pe plac! Aici am curaj s-o iau de la capăt, împlântat în etern miez de toamnă... Referință Bibliografică: LABIRINT AUTUMNAL
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Genul Myotis (Kaup, 1829) Acest gen include aproximativ 90 de specii, dintre care 10 trăiesc în Europa. Urechile sunt de obicei mai lungi decât late, tragusul este lanceolat, pintenul este lipsit de epiblemă, de fapt este o margine de piele zbârcită. Sunt incluse specii de la foarte mari până la specii foarte mici. Au o singură pereche de mamele. Genul Myotis cuprinde speciile: Myotis myotis, M. blythi, M. bechsteinii, M. nattereri, M. mystacinus, M. brandti, M. emarginatus, M. dasycneme, M. daubentonii și M.
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
lui Oscar Wilde și a oricărui dandy de la finele veacului al XIX-lea: Tinerețea este singurul bun de care merită să te bucuri. ș...ț acum nu-ți dai seama. Dar Într-o zi, când ai să fii bătrân și zbârcit, și urât, când gândurile Îți vor fi veștejit fruntea umplând-o de cute, iar pasiunile Îți vor fi pus pe buze hidoasele lor peceți de foc, ai să-ți dai seama, Îți vei da seama Într-un chip sfâșietor. Astăzi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca o poveste de demult, Aud parcă șoptind copii și fete Povestea închegată despre soartea A unui rege - anume Decebal! Sânt eu acesta? Eu? Nu mă cunosc. Acest bătrân cu iarna pe-a lui frunte, Acest bătrân cu fața lui zbârcită, Acest bătrân pe jumătate mort... Acesta-a eu?... Nu cred... nu cred... Nu cred... De ce nu cred?... Nu poate fi. N-aud departe bucium și talange, N-aud departe un popol mergând Ce fără patrie rămas [î]n lume e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă trebuie să-i iei toiagul portăriei, M[ăria] Ta! ARBORE (care i-a ochit lung și-a înțeles șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
perele cristaline de Alderbaraan, cu strugurii imenși de pe Zyrix 3... Și totuși mărul părea să fie pe Pământ un fruct de care se leagă multe legende, părea să fie iubit în pofida gustului său mai degrabă acru și a cojii adesea zbârcite. Cu numai câteva ore în urmă privise asfințitul alături de Maria de pe dealul care străjuia Satul de Clone. Femeia ținuse neapărat să-i povestească despre vechea credință creștină a păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ei, făceau cu schimbul. Mergeam fie la magazinele din Piața 9 Mai, fie în Centru, la Hale (marile hale pustii, cercuri de beton etajate, cu galantare în care nu găseai, de obicei, decât ceva verdețuri - mărar, pătrunjel, leuștean -, câțiva cartofi zbârciți, copite de porc, salam cu soia și piept ardelenesc), la magazinul Mercur (un enorm hangar stalinist, pătrățos) sau la cele din spatele Hotelului „Berbec”. Stăteam și la coadă la butelii. Mult mai des stăteam însă la coadă la magazinele din blocul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pînă mai adineaori în placenta maternă, placentă în care fătul de balenă zace de la coadă la cap, îndoit ca un arc tătăresc, gata de saltul final. Aripile-i laterale, foarte gingașe, precum și ramificațiile cozii, încă mai păstrau aspectul mototolit și zbîrcit, pe care-l au urechile unui prunc proaspăt sosit pe lumea asta. Ă Sania sau la! strigă Queequeg, privind peste copastie. Puiul e prins, e prins! Cine agățat pe el? Cine lovit pe el? Două deodată - una mare și una
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-o împingă jos din pat. Toporul pe care îl căută la intrare nu-i căzu imediat sub ochi. Acele câteva clipe de căutare îl potoliră. „Să înfund pușcăria din pricina grămezii ăsteia de osânză și a viermelui ăsta cu fund zbârcit? Doar nu-s nebun...“ Își încălță cizmele și se grăbi să iasă, înțelegând că pentru a ucide era de ajuns să vadă chipul femeii, să-i audă glasul. Își petrecu noaptea la un prieten și nu dormi, când indiferent, când
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare foarte gravă : - Am auzit că domnu’ Iordache nu și-a ținut gura și a spus ceva de berbecii ceia. - Doamne ! - Să-i spui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Înțelegi? Vezi tu mâini bătucite? Dă-mi o mână de ajutor. Zi, ce le place lu’ indivizii ăștia, viermii de mătase? Cum Îi facem, mă rog, să mătăseze? ― Muncă grea. ― Nu contează. ― Trebuie bani. ― Avem destui. Desdemona luă un vierme zbârcit, pe jumătate mort. Îi gânguri ceva În grecește. ― Ascultați aici, surioarelor, spuse sora Wanda și, toate În același timp, fetele se opriră din cusut, Își Încrucișară mâinile În poală și o priviră cu atenție. Această nouă doamnă o să ne Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tulburat. Se auzea doar tumultul valurilor în depărtare. Era prima noapte petrecută în Japonia după patru ani. La gândul acesta, samuraiul văzu limpede în fața ochilor cum avea să arate valea sa peste cinci-șase zile când se va întoarce el. Chipul zbârcit și poate brăzdat de lacrimi al unchiului, chipul lui Riku sorbindu-l din priviri în tăcere, chipul copiilor sărindu-i în brațe. Își aduse aminte de scrisoarea pe care le-o trimisese cu puțin timp în urmă: „Vă scriu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
reproducă varza aceea de coafură din Himalaya și că Îmi va colora pielea Într-o nuanță la fel de Închisă ca tenul unei fecioare Brokpa 1, astfel Încât oamenii Își vor aminti fața mea complet greșit, ca pe un mango trecut, scofâlcit și zbârcit? Nu că m-aș fi așteptat ca toată lumea să zică: „O, mi-o amintesc pe Bibi, era frumoasă“. Pentru că nu am fost. Încă de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un corp scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În magazin. „E timpul să recuperez, Îi spunea Mașei, tot ce-am pierdut...“ Acasă, seara, se parfuma și se Îmbrăca În rochii vaporoase, făcând zeci de piruete În fața oglinzii din dormitor. De unde avea atâta energie, Mașa nu știa. Trupul ei zbârcit de bătrânețe părea să nu cunoască oboseală. O energie debordantă Îi mișca picioarele de dimineață până seara. Bătrâna părea a fi o Întruchipare a acelui perpetuum mobile pe care visaseră să-l realizeze secole de-a rândul atâția savanți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
interveni o altă babă a tot știutoare, Înfricoșând mulțimea. „Da, da...Acesta-i un semn de mari nenorociri ce urmează...!! Gata, În următoarele momente vom muri....!!” - strigă ea aruncându-se la pământ plângând isteric. O altă babă, mai urâtă, mai zbârcită decât diavolul Însuși, ținu neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din senin au Început să zăngăne...! Au făcut așa de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
albastru, dar forma amplu bombată a blocului, de vază barocă de categorie grea, Îl făcu să simtă că odaia de la etajul doisprezece era ca o vitrină de bibelouri În care era Închis, și picioarele satanice de găină, de un galben zbârcit, scurmând În hârtiile lui, Îl făcură să țipe. Shula-Slawa apoi pică de acord că ar trebui ca el să se mute. Spuse tuturor că lucrarea de-o viață a tatălui ei, memoriile lui despre H.G. Wells, Îl făceau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nud În timp ce-și vede de Îndatoriri, desfășurându-și fascinanta și folositoarea activitate mintală. Da, treptat tremurul Îndelung al omenirii În fața efemerității iuți a frumuseții muritoare, a plăcerii va Înceta, Înlocuită de o Înțelepciune născută din prelungire. O, fețe zbârcite, bărbi sure, ochii epurând chihlimbar sau urdori groase, o lipsă Îmbelșugată de vlagă a minții, laolaltă cu pulpe firave, din aer, mișcându-se precum crabul, spre mormânt: Hamlet avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urau cu pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce putea face? Continuă să gândească și să vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dezbrăcată, în oglinda care atârnă deasupra șemineului. Propria reflexie în oglindă e întodeauna o afacere dezamăgitoare. Corpul meu nu e rău. E un corp în regulă, pe care te poți baza. Doar că eu cea din exterior - pachetul voinic, ușor zbârcit - am așa de puțină legătură cu ceea ce e înăuntru. Câteodată, când stau noaptea întinsă în pat, îmi pierd simțul corpului, al vârstei. Pe întuneric, pot să am și douăzeci de ani. Sau zece. E o senzație așa plăcută să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]