233 matches
-
așa că-mi ia foc casa! Scoate un făraș plin de jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împelițat, scapă fărașul cu jăratec pe podea, urlă disperat că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o toarnă pe el. - Văleuuu! Mă arde! De unde-i
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
aparte de a se Împotrivi filistinismului britanic, pe care Îl descrie, ca nimeni altul, Matthew Arnold Într-unul dintre eseurile sale. Sigur că se poate vorbi despre un „Byron teatral”, provocator. Mulți au Învățat de la el „moda de a-și zbârli părul, de a-și Înnoda legătura de la gât sau de a-și lăsa descheiat gulerul cămășii; cât de puțini i-au simțit Însă profunda influență vitală, influența splendidei și nepieritoarei desăvârșiri de sinceritate și putere”1. Îl mai apropie de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
studii indică faptul că stimularea electrică, de intensitate medie, aplicată Într-o anumită regiune a hipotalamusului, produce un comportament agresiv, chiar mortal, la animale. Când hipotalamusul unei pisici este stimulat prin electrozi implantați, animalul emite sunete specifice, părul i se zbârlește, pupilele i se dilată; mai mult animalul se repede la un șobolan sau la un alt obiect plasat În cușca sa. Stimularea unei arii a hipotalamusului produce un comportament diferit: În loc să manifeste răspunsuri ca cele enumerate, pisica va sta la
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare în grajduri, nu se atingeau de nutreț; câinii erau speriați, urlau, fugeau, se ascundeau; mulți câini își părăseau cuștile sau culcușurile, refuzând hrana; pisicile își zbârleau puternic părul, ascunzându-se în diferite colțuri; multe și-au mutat puii în alte locuri. Găinile fugeau spre cotețe, desfăcându-și aripile și cotcodăcind. Pe câmpuri s-au găsit mulți șerpi înghețați.” ANIMALELE - ADEVĂRATE DETECTOARE DE CUTREMURE! Din literatura de
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă. — Calceii, cere împăratul pe un ton mai îngăduitor. Livia îl urmărește cu umbra unui zâmbet pe buze. De-abia sculat din pat, uite că e deja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avide de numerar, cu multe trupe staționate pe teritoriul lor, solvabile doar în măsura în care sug din surplusul de profituri al provinciilor civile din interior. — Doar n-ai vrea acum să creez o diviziune netă între finanțele „senatoriale“ și cele „imperiale“? se zbârlește principele. — Vai de capul meu, stăpâne, în nici un caz, se umilește liber tul. Departe de mine un asemenea gând nebunesc, dar comisia senatorială care supraveghează tezaurul de stat consideră toate fiscurile din provincii un fel de sucursale ale lor și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caseta mea personală. Ianuarius își înghite suspinul. — Iar pentru spectacolul de circ, transmite-le lui Dolabella și Maluginensis ca pe lângă suma alocată de la tezaur să mai scoată și ei ceva! — Cui? suflă uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama și reia un pic mai molcom: — Tot trebuie să-și sărbătorească preluarea funcției la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un pic mai devreme! Ianuarius aprobă respectuos din cap. Așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu galbeni? Se strâmbă disprețuitor. — Atacați un om nevinovat și, pentru că nu aveți fapte reale în sprijinul acuzației de complot și trădare, îi zvârliți în față cuvinte injurioase și-i reproșați că se ocupă de magie! De mânie i se zbârlesc rebele până și firele de păr din creștet. Nu mai lipsește decât să-l acuzați și de crimă, spune cu în gâmfare. Simte că-l părăsesc puterile, iar rana de la genunchi dă și ea semne că se trezește. Se îndreaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apărut în laboratoarele americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul triumfătoare în lumea largă. Ar trebui să amintesc aici doar de SIDA - boala care a ucis 25 de milioane de oameni, și vi s-ar zbârli părul pe spinare. Spuneam mai sus că maghiarii, ca popor mic de altfel, au în arsenalul lor tot felul de tertipuri ca să îngenuncheze adversarii. Cred că mulți români acum nu mai știu de cumplita epidemie de sifilis, printre militarii români
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din pădure, răzbătu, ca un ecou, ultimul salut al unui pițigoi-cu-capul-negru, ce anunța sfârșitul zilei. Nu fără greutate, în lumină aceea abia prefirată a zilei, Balamber distinse propria imagine reflectată în apa limpede și abia se recunoscu: părul i se zbârlise, sprâncenele aproape lipseau, iar pe fața opărită, gura i se umflase. Se ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să convocăm din nou comisia...! Am stabilit cu tovarășul Lct.Col.Tudose Ion ca eu cu Tony Pavone și dumneata să revizuim la fața locului toate măsurătorile...!!” Tony Pavone nu se putu apține. „Numai când aud numele acestui imbecil, se zbârlește pielea pe mine. Acest mitocan, a produs În rândurile formațiilor mele de lucrători atâtea necazuri Încât, numai o minune mă poate menține la suprafață...!” Șeful de Șantier, completă. „Ști-ți ceva tovarășe inginer? Duceți-vă singur...! Ba, nu. Luați-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultima mea apreciere...În partea de nord a orașului se află Harlem-ul locuit În exclusivitate numai de negri. Atât ne negri Încât credețimă, ai senzația unor alte tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sale. Privind de sus. Ca și cum ar fi asistat la o operație pe cord deschis. Și deși se prefăcu, hotărând să nu-și Întoarcă privirea când hoțul se uită la el, chipul său vârstnic, civilizat se coloră puternic, perii mici se zbârliră, buzele și gingiile Îl pișcau. Simțea o contractare, o Încleștare de greață la baza țestei unde nervii, mușchii, vasele de sânge erau strâns Împletite. Răsuflarea Poloniei din timpul războiului trecând peste țesuturile Îmbătrinite - spaghetele de nervi, cum Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-și scosese penisul. Era expus către Sammler cu testicule mari ovale, un lucru maro-și-vânăt necircumcis - un tub, un șarpe; peri metalici se zbârleau la baza groasă și vârful se Încovoia dincolo de mâna ce-l sprijinea, demonstrativ, amintind de mobilitatea cărnoasă a trompei de elefant, deși pielea era oarecum irizată mai degrabă decât groasă sau aspră. Peste antebrațul și pumnul ce-l țineau, Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doctorul Gruner. Angela nu era o bocitoare, nu ca Margotte cu cota ei anuală ridicată de lacrimi. Dacă Angela arăta atât de palidă Încât până și părul În șuvițe, de obicei atât de strălucitor și de sănătos, părea să se zbârlească uscat - și Sammler avu impresia că vede foliculii Închiși la culoare de pe scalp, era pentru că se ciondănise cu tatăl ei. În condiții de stres, credea Sammler, Întregul se dezintegra și părți (foliculii, de exemplu) ieșeau În evidență. Aceasta, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își răsfrînse buza de jos și Întredeschise ochii; privirile Îi fugeau pieziș Înspre picioare, la un unghi de vreo treizeci de grade și mînia, căci nu o singură dată și-o stăpînise pieptănînd-o și ungînd-o eu ulei ca să nu se zbîrlească, se ridică acum amenințătoare precum blana pisicii În fața dușmanului. Pentru o clipă a fost EL... o expresie anume pe care n-o dezvăluise nimănui niciodată... Am Încercat-o și eu ieri dimineață, Înainte de a pleca, și sînt sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
brațe și i-a șters lacrimile cu barba. Ești o muiere neștiutoare! i-a zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știu ceva mai mult decât mișcările care au loc în spatele meu. Mașinile sunt specifice, cu câmpuri de forțe, blânde, ostile sau distante. Văd fața unei mașini, și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei încordat, o văd umilindu-se sau zbârlindu-se sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile de forță omenești - rable hodorogite, decapotabile, nedecapotabile, cu motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai nervii tari. În general, oamenii care lucrează acolo fug de ele ca de ciumă. Era șase și jumătate seara, soarele fiind încă destul de puternic. Poate era doar reflectarea sa în clădirea Lloyd. O ușoară adiere de vară mi-a zbârlit părul, care îmi veni în ochi. M-am întors să mă uit la Simon și instinctul mi-a spus că în acel moment aș putea vorbi cu el măcar despre o parte din ceea ce am pe suflet. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și zise: — Tu și cu Lucy stați aici. Trebuie să vorbesc cu Mickey între patru ochi. Acum Lucy plângea fără lacrimi, jucându-se cu pachetul de țigări. Audrey întinse mâna spre ușă. — Vin și eu. Nu, nu vii. Audrey se zbârli. Buzz se întoarse spre Lucy. — Drăguță, toată chestia e legată de fotografiile tale cu câinele ăla mare și bătrân. Tommy încerca să-l stoarcă de bani pe domnul Gelfman, iar dacă tu mergi înăuntru arătând ca naiba, Mickey s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu pusul îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar fiul rânjind. Aici d. Șerban Cioculescu nu trebuie să fie indignat, dacă a fost, fiindcă amintirea e de preț. Cumințenia lui Luca Ion nu ne-a lăsat o amintire ca aceasta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când ieșeam la cîmp? Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind caii scotea un urlet de ți se zbârlea părul, luând în brațe căpățâna roții s-o salte din cirmoacă? Urlet nu e cuvântul care se potrivește cu ceea ce mi-a rămas în amintire. Nu era atât sonor acest răcnet, cât înspăimîntat, ca într-o ceață de vis în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spunea el. „Nimeni nu poate bănui ce am în minte.“ Cât timp stătuse la Sakamoto, șovăise: „Să merg înainte cu planul sau să-l abandonez?“ Dar, în acea dimineață, la auzul celui de-al doilea raport, dintr-o dată i se zbârlise părul. În adâncul inimii, hotărâse că acum era momentul și că cerul îi trimisese acea ocazie. Nobunaga, însoțit de numai patruzeci sau cincizeci de oameni înarmați ușor, locuia la Templul Honno din Kyoto. Demonul care-l poseda pe Mitsuhide îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]