249 matches
-
susțin anumite surse, această Acțiune ar fi menită pentru a duce la relansarea politică a fostului președinte Emil Constantinescu, succesul ei e și mai îndoielnic. La aflarea acestui zvon, chiar și PNȚCD-ul, care n-are ce pierde, s-a zbîrlit. Necontrazis de nimeni din conducerea țărăniștilor, Radu Sîrbu l-a comparat pe Emil Constantinescu cu generalul Lupu, cel care a fugit travestit de la Costești, locul penultimei mineriade. La o adică însă nici țărăniștii și nici frații lor vitregi în ale
Glume politice nesărate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14479_a_15804]
-
se pare că ești, dă-i bătaie, asta ți-e meseria, smulge-ți inima cu delicatețe, desigur, cu gingășie, vois, răbdător, cu eleganță, dom'le, cu nesfîrșită dăruire... Și nu uita, mai ales nu uita... Ce naiba să nu uit, mă zbîrlesc, brusc dedublat, vorbind cu mine ca și cum m-ar agresa altcineva... Doamne, despre cîte n-am spus, n-am povestit încă! Voi mai avea timp? Și clipa se dilată, e uriașă, e cît toată viața... Plutesc, aparent inutil, în balonul străveziu
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o carte - proastă - eu scriam și plângeam - plângeam și scriam. Și simțeam cum se uită la mine prin geam, deși era mort și
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
muzical, cu un cățel caniș negru. Mă simt obligată să mângâi cățelul - toată viața, până l-am pierdut pe soțul meu, am avut câini de apartament - și stăpâna lui mă avertizează că e nesociabil și că în fața persoanelor străine se zbârlește agresiv. Dar când ne așezăm la masă, spre stupoarea doamnei, cățelul nu se dezlipește de mine, stă lipit de piciorul meu ca un îndrăgostit și mă privește în ochi. Secretul: l-am momit, agitând o bucată de carne pe sub masă
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare ămemorialistulă -, subțiri în talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
vorbite, oralității populare și familiare, prezumtivul e desigur bine reprezentat și în publicistica actuală. Cum se știe, forme ale viitorului popular (simplu și anterior) s-au specializat în exprimarea valorilor de prezumtiv: prezent - "Astăzi, o fi mai cald, dar se zbîrlește vîntul" ("România liberă" = RL 2692, 1999, 11) - și perfect - "O fi făcut-o și eu nu știu" (EZ 2277, 1999, 3). La acestea se adaugă construcția absolut specifică, din viitorul verbului a fi și gerunziul verbului de conjugat: " Oare ce-
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit într-o altă carte, nu de versuri, că
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
că nici Claustrina, nici Coryntina nu e prin apropiere și o admirăm până să dăm în extaz pe Corina Dragotescu (invitata permanentă la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, de pe Realitatea Tv), care poartă pe cap un fel de capișon... - Capișon! Se zbârlește la mine Haralampy, deșteptul. E tocă mă! Nu vezi că doamna aduce din profil cu muma lu' Tutankhamon? Dar cine l-a mai ascultat pe răutăciosul de Haralampy? Noi eram deja pe Antena 1 și începuserăm să râdem cu lacrimi
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
și pentru care Céleste Albaret își arogă paternitatea -, se numesc béquets! Iată o coincidență ce ar putea să stîrnească zelul hermeneutic al unui nou Beckett - postmodernist, probabil. Alex. Leo Șerban * Cîteva dintre formulele beckettiene merită măcar consemnate: Curiozitatea e părul zbîrlit de pe trupul obișnuinței noastre"; "animism intelectual"; "orgiastica bandă a bacantelor pe biciclete"; "ostia buzelor sale"; "Adolphe... un "poem" al hipersalivației"; "Gilberte e față de Albertine ceea ce reprezintă Sonata față de Septuor - un simplu experiment"; "acel pamflet prescurtat pe care-l numim insultă
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
musai să-i adauge un "Post Scriptum", apărut în aceeași publicație, la 22 noiembrie 1929. Disecând reacțiile la ceea ce a precedat, a ținut să precizeze: "Prima epistolă a trecut aproape neobservată. D. Vaida (atunci ministru de Interne - n.n.) și-a zbârlit mustățile la directorul acestei gazete, a amenințat ca omul la necaz, cu cenzura și cu alte obiecte de tortură și a isprăvit prin a-mi purta mie pică și a ruga ziarele să nu reproducă scrisoarea cu pricina. Cu cea
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
moralei, o confundă cu un imaș nelucrat și, ca o bovină buiacă evadată din târlă, își înfundă cu nădejde și flegmatism copitele în solul acesteia. Vezi cazuri la mai toate televiziunile... -Nu sună cam dur? întreb cu timiditate. -Dur? se zbârlește Haralampy. Nu-i mai răspund: mă enervează individul ăsta cu direptățile lui...
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
parte din spațiul nostru, cum nu face parte o altă specie (monstruoasă)... * Omul stăpânit de mânie este față de semenul său "ieșit din fire" și care ar vrea și el să fie, la același nivel... (vezi animalele care scuipă sau își zbârlesc blana, ca să-și intimideze adversarul, animalul ieșind din forma lui, căutând să ia o altă formă, neprevăzută, amenințătoare, pentru percepția adversarului, care este înfruntat. El se depersonalizează, ca să-i ofere celuilalt... "le visage du danger". * (Februarie 1958). Ce mi se
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
o fi mai cald, dar...", 2692), luarea unei distanțe față de sursa informației ("în următoarele zile, cică ninge, sufla vîntul...", 2673) sau metaforă depreciativa ("ghiveci" de soare cu ceață", 2676). Frecvente sînt metaforele animiste, în care factorii meteorologici sînt agenți - " Se zbîrlește vîntul" (RL 2116, 1997, 11); "vîntul ne ăomoară" (2014) iar pacientul e subiectivitatea asumată a persoanei I plural ("ne va lovi viscolul", 2686; "ne paste viscolul", 2670). Experiență cotidiană e implicată prin traducerea în termeni vestimentari (tot o simplificare, în
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
înainte de moarte. În final urmează apoteoza pe scena mică a unei recunoașteri inițiatice, locale și sortită misterului și discreției ca și fericirea autentică. Știu că în materie de animație important e să discuți despre, de exemplu, cît de convingător se zbîrlește blana pe șoarece, iar cei care s-au ocupat de animație sunt la rîndul lor niște ucenici vrăjitori, însă din film răzbate povestea și mesajul ei. Surpriza serii, ca să zic așa, o constituie chiar Brad Pitt în rolul de regizor
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
Stoica, în culmea entuziasmului, ar mai fi cotonogit vreo doi-trei spectatori, în direct, și chiar grandioasa finală "Mari români", de pe TVR1 (din seara zilei de 21 octombrie), nu s-ar mai fi transmis... - Nici o pagubă - o cacealma în minus!, se zbârlește Haralampy la mine prin niște aburi bahici. - Apatridule!, îi strig negăsind la repezeală altă jignire. - Mă rog-mă rog!, îmi răspunde el împăciuitor. Schiuz my! Nu observai, fi'ncă tomna mă inervam în grup cu Oana Zăvoranu "în direct" pe
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]
-
Roșcata mi-a poruncit”. Cum te cheamă? - Zinaida, zise timid Zinaida. - Sunt strâmți la minte, nu știu carte, Zinaida, putere n-au. Sunt răi, câini, nu alta. Da’ ce zic câini, mai rău. Cum te răstești la ei, li se zbârlește coada. Tot mai mulți cerșetori, săraci adevărați aproape că nu-s aici. Hai, nu te teme! Katia o ajută pe Zinaida să-și culeagă trupul de pe banca joasă pe care stătuse prinsă ca într-o capcană. Și plecă Zinaida acasă
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
nici un for. Se scrie de prozatorul A.G., acesta-i bosumflat că nu-i sunt luate în discuție opiniile de istoric literar. Se scrie de istoricul literar A.G., se plânge eseistul A.G. Dacă-l citești ca pe un critic literar, se zbârlește cum că face analiză politică sau că e și traducător etc. Având câteodată, simultan, rubrici în două, trei gazete, plus articole în două, trei reviste lunare, publicând în 30 de ani vreo 20 de volume, 13 cărți traduse și încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
cu greu normalitatea vieții, cu sentimentul că Justiția și-a făcut pînă la urmă datoria. Ce se mai știe astăzi despre asasinii lui Ioan Luchian Mihalea și despre autorii atîtor crime care, la vremea respectivă, au făcut să ni se zbîrlească părul în cap? Mai nimic. Odată condamnați, criminalii își ispășesc pedeapsa la închisoare, numele și fețele lor, care, la un moment dat, ne deveniseră atît de familiare, ni s-au șters definitiv din memorie. Eugen Istodor este unul dintre jurnaliștii
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
se uită nebănuitor la un film de cinematecă tresare îngrozit. Ceva duduie înspăimântător la câțiva pași de el. Sunt bașii care vestesc începerea distracției. Trupa e completă la apel și nebunia poate începe. După câteva secunde de vibrații care îți zbârlesc părul de pe brațe, cineva, un bărbat cu un glas străbătut de un tremolo venit din fundul gâtlejului, își plânge deziluzia. Ai crede că puseul melancolic se consumă în tăcere, departe de lume. Ei bine, nu. Fiindcă decepționatul nu e fitecine
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
miros până când ajunsese În fața blocului.Câinele se ridică pe labele din față, apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
citească porcul mistreț, însă "la început refuzase energic, spunînd că pe el îl doare doar creația pentru cei mari, dar, mă rog, va pregăti un material la obiect, scurt și tăios, pentru că, după părerea lui (și aici mistrețul deodată se zbîrlise și-și arătase colții), creația pentru gărgărițe de pildă nu se ridică deasupra unei gargariseli... gargariseli." Nu vă ambalați curiozitatea, sîntem între animale... O primă secvență de poezie (volumul I, }oiuri, al dipticului }oiuri și ventuze), cu o nota auctoris
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ies! Orașul Amsterdam adormit în noaptea albă, canalele de jad întunecat sub podurile mici încărcate cu zăpadă, străzile pustii, pașii mei înăbușiți: voi întâlni, pentru o clipă, neprihănirea, ce va pieri o dată cu noroiul de mâine. Vedeți fulgii uriași ce se zbârlesc lovindu-se de geam? Sunt porumbeii. S-au hotărât să coboare, iubiții mei, acoperind apa și casele cu un strat gros de pene, zvâcnind la toate ferestrele. E o adevărată năvală. Poate ne aduc vestea cea bună. Toată lumea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
auzi vocea. Pe toți dracii. Chestia aia, decise el, Începea să semene a reuniune Între vechi cunoscuți, și nu mai lipseau acolo decât părintele Emilio Bocanegra și spadasinul italian ca să completeze echipa. Noul venit avea capul rotund, pe care se zbârleau neajutorate câteva meșe de păr Între castaniu și gri. Tot părul lui era dealtfel neîngrijit și rar: favoriții până la mijlocul feței, bărbuța foarte strâmtă și tăiată scurt de la buza de jos până la bărbie, iar mustățile firave dar crețe peste bucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de unde vin eu, ceaiul nu mai are nici cea mai mică însemnătate. Acesta este, mai degrabă, un apanaj al societății și regulilor ei, care nu se mai potri vesc cu noile mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]