422 matches
-
plină de laur.” Era noapte. Razele lunii pătrundeau prin fereastră, lăsând în umbră colțurile încăperii. Adrian își țintuise privirea într-un punct din tavan. Somnul se încăpățâna să vină din cauza gândurilor ce-i alergau prin ceața trecutului. Mintea să se zbenguia în voie, plutind peste ocean. România era țara părinților, patria din care plecase în urmă cu 30. Amintirile lui au ajuns până în seara în care a început totul; de atunci, toată viața lui s-a dat peste cap. Era foarte
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
și el cocoșat spre clădirea din față și încercă să adulmece de unde vine focul de armă. Nu-și dădu seama prea bine, venea de undeva din spatele unui bloc din parte opusă. Doi pui de țigani, fără să le pese, se zbenguiau în mijlocul străzii, cântând ceva. Scena era grotească, un domn în vârstră, se opri și privi spectacolul, se închină și o luă la stânga, zâmbindu-i și zicându-i în glumă: -Eu am apucat și bombardamentele din patrușpatru! Mai bine mă lua
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
Din flori. Un tată din cele mai parfumate flori. Se topi în noapte și Norman rămase într-o casă-necasă, cu un copil care nu mai vroia să doarmă și nu vroia nici pipi, vroia să se joace și să se zbenguie. Ieși din dormitor ca o zvârluga, scoase de sub canapea o mașinuță teleghidată, o puse în funcțiune și-i urmărea deplasarea cu un entuziasm indescriptibil. Scotea țipete drăgălașe ori de câte ori vehiculul se ciocnea de ceva tare și se răsturna. - Tu cine ești
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de eventualele năzbâtii canine. A dat bafta peste noi, îmi ziceam, uite, avem
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
să spun. În largul mării abia dacă se mai vede câte un vaporaș. Valurile au rămas cel puțin ele, aceleași, venind și plecând de la țărm, într-o cadență știută, în așteptarea unor vremuri cu oameni mai înțelepți ... Faleza-n amurg- zbenguindu-se pe val doar pescărușii Ne-am luat de la singura tonetă de pe Faleză o înghețată englezească la cornet și am privit îngrijorați marea și împrejurimile. Tu, dacă treci pe-acolo ... ---------------------------------------------- Haibun - Compoziție litarară (de origine japoneză) care combină proza cu
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de eventualele năzbâtii canine. A dat bafta peste noi, îmi ziceam, uite, avem
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de eventualele năzbâtii canine. A dat bafta peste noi, îmi ziceam, uite, avem
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
doi sau mai mulți câini, și plecau spre pârtia pe care venise Mitru și curierul. Animalele zburdau prin zăpadă, jucându-se și învârtindu-se pe lângă Moș Crăciun sau pe lângă oamenii-de-zăpadă și curierii liberi, care, și ei la rândul lor se zbenguiau cu bulgări de zăpadă. Curierul cu barbă opri sania și câinii în fața Moșului, la câțiva pași. Acesta stătea pe o buturugă mare, înconjurat de luminile, de frumusețea și de atmosfera încărcată de Duhul Sfânt al Crăciunului. Văzându-i, le făcu
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
jucăuș, cum se alintă prin iarbă, cu fel de fel de jucării. N-aș putea spune ce e mai hilar: strădania stăpânului, gurile-cască adunate...sau puștanii care furau, în fața poliției, din buzunarele curioșilor. Un lucru e clar însă: ogarul se zbenguie și pozează ... ca o divă! Trec în Parcul Poporului. E un adevărat colț de rai! Nu știu cine l-a aerisit și stilat așa...dar e divin! Când te gândești la cei dragi și plecați...într-un așa loc ți-i imaginezi
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
să n-o trezească pe nevastă-sa și plecă spre poiana unde-și așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau la căldări, pirandele puseseră tuciul să cășcălească mămăliga, copiii pe lângă ele săreau și se zbenguiau. Duran se apropie de șatră, câțiva câini din căruțe îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la meșterii care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
vis de fulg și mi te-aș vinde mie... Când ninge peste lume Și îngerii, iubito, când ninge peste lume Dar nu cu morți și jale, se țin de râs și glume, De șotii și de joacă, și ei se zbenguiesc... Se bucură-n zapădă, se bat, se tăvălesc... Și îngerii, iubito, când fulgii cad din perne De puf de păpădie lăptos ce cerul-l cerne, Sunt veseli, se răsfață și-s fericiți că noi De fericire plângem și râdem amândoi
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Lira 21” ni se arată ca un atelier literar non stop. Iată nodul gordian al acestei interesante antologii: “Nu mai suntem cuminți/nu mai putem./ Ne-am contaminat unii de la alții/în azilul acesta virtual,/albăstriu salon de așteptare.// Ne zbenguim sub privirile normale/ale cetățenilor onești,/alergăm după zmeiele noastre de hârtie,/pictate/cu degetele tremurate de emoție/confecționate/din inimile deschise/ca niște pagini proaspăt tipărite.// Scrise cu sângele nostru/alunecat din întâmplare/printre silabe.”(“ Portret de grup cu
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
ca să adunăm ciuperci din pădure. Au fost de acord, dar ne-au spus să nu ne îndepărtăm prea mult de cabană. Am plecat și numai de ciuperci nu ne ardea nouă, așa că ne-am luat de mână și ne-am zbenguit, ne-am sărutat, apoi eu am fugit sărind ca o căprioară și strigând de răsuna pădurea. -Prinde-mă Felix, prinde-mă dacă mai vrei un sărut! El alerga spre mine dar eu îl fentam, ascunzându-mă după copacii. Nici nu am
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
zi însorită în Berlin are ceva în ea de sărbătoare, razele soarelui ne descrețesc puțin frunțile și ne încântă prin faptul că atâtea spații verzi pline de flori specifice primăverii capătă nuanțe mai vii în lumina soarelui, iar veverițele se zbenguiesc mai vioi pe crengile copacilor. De obicei vremea aici este înnourată și ploioasă, de aceea o zi însorită produce întotdeauna destindere și bucurie. Stând în acea stație atenția ne-a fost atrasă de un tânăr ce cred că avea în
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
mă roagă, încă, să îl scriu, Mirosea în Cer a mere coapte, Ori a Veșnicie, nu mai știu... Semănând cu Dragoste... 20 Aprilie 2011 Mi-am semănat cu liniște grădina, Ce bucurie m-a cuprins nu știu! Ascultă cum se zbenguie lumina- E devreme-acum ori e târziu? Mi se-nfioară apostolic mâna, În sinea ei sămânța e-n zadar, De când așteaptă dinspre cer țărâna, Să-i fie jertfă pusă pe altar! Ea pentru tot ce este poartă „vina”, Cum vinovată-i Eva
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
e de ajuns una singură pentru ca omul să cunoască pe deplin fericirea! Dragii mei, de ce să ne învrăjbim, de ce să ne îngâmfăm și de ce să purtăm necaz unul altuia, haidem mai bine în grădină, să ne plimbăm și să ne zbenguim, să ne iubim între noi și să ne lăudăm, să ne îmbrățișăm și să binecuvântăm bunătățile vieții!” “Fiul dumitale nu mai are mult de trăit, i-a mărturisit doctorul mamei mele, care ieșise cu el în cerdac să-l petreacă
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
plajă sub soarele plăcut de aprilie. Adia un vânt călduț de primăvară. Fetele, cu hanoracele legate în jurul șoldurilor, în bluzițe tip maieu lăsând sânii lor pietroși să zburde liberi sub pânza subțire la orice mișcare și în pantaloni scurți, se zbenguiau pe alee gălăgioase ca două vrăbiuțe gureșe. - Cine ne prindee... strigau ele vesele rupând-o la fugă. Tinerii după masa servită la Căprioara nu prea aveau chef de alergat după fete. Văzând că nu are niciun ecou chemarea lor la
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
peste ei, abandonați în răsfăț. Apă caldă, minune de mult uitată! De atâta fericire, și-au apropiat buzele țuguiate, și au rămas îmbrățișați într-un sărut prelungit, lăsând apa caldă să-i mângâie. Dar timpul nu le îngăduia să se zbenguie prea mult: Repede, să prindem masa, și la lecții! Cursul de limbă, pe majoritatea celor din clasă i-a cam speriat. Cel mai greu le venea să se obișnuiască cu sensul diferit al scrierii. Caietul se deschidea invers, ca și
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
plajă sub soarele plăcut de aprilie. Adia un vânt călduț de primăvară. Fetele, cu hanoracele legate în jurul șoldurilor, în bluzițe tip maieu lăsând sânii lor pietroși să zburde liberi sub pânza subțire la orice mișcare și în pantaloni scurți, se zbenguiau pe alee gălăgioase ca două vrăbiuțe gureșe. - Cine ne prindee... strigau ele vesele rupând-o la fugă. Tinerii după masa servită la Căprioara nu prea aveau chef de alergat după fete. Văzând că nu are niciun ecou chemarea lor la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Și îngerii au îngeri păzitori Și îngerii, iubito, când ninge peste lume Dar nu cu morți și jale, se țin de râs și glume, De șotii și de joacă, și ei se zbenguiesc... Se bucură-n zapădă, se bat, se tăvălesc... Și îngerii, iubito, când fulgii cad din perne De puf de păpădie lăptos ce cerul-l cerne, Sunt veseli, se răsfață și-s fericiți că noi De fericire plângem și râdem amândoi
GRUPAJE DIN VOLUMUL ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344481_a_345810]
-
PLOAIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amândoi priveam năuciți la furtuna care se iscase din senin tunetele și fulgerele cădeau întruna peste plaja care căpătase un miros canin Pescărușii se zbenguiau înalt, cu un prosop deasupra capetelor, noi fugeam mereu către un alt adăpost pentru amândoi Cântam și doream să ne plouă, alergam ținându-ne de mână o singură făptură din două părea peste toate stăpână urcând cu încetinitorul, mereu treptele
ALERGÂND PRIN PLOAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348124_a_349453]
-
dăruiesc întru totul și de-a pururi Iubirii. • Fiecare Curcubeu își surprinde fruntea de raze în altițele iilor regalelor Fecioare în care înfloresc mugurii atâtor și-atâtor chemări. • Fiecare tresărire de Zări e ca un chiot de raze ce se zbenguiesc în șuvițele de soare ale frumoaselor Fecioare dace. • Fiecare șoaptă de Râu legănată-n suspinul Sălciile duioase se alină în surâsurile Fecioarelor danubiene, suind ca un regal recital în inimile lor doldora de dor și străluciri. • Fiecare adiere de Vânt
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un vaier, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii așternută peste tot în jur. Să fi fost șopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de trunchiul meu, o fecioară neasemuit de frumoasă. Era delicată copila, cu chip alb de marmură, cu părul de aur unduindu
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
lacrimi și căzături Alergări și suituri în pomi Nuielușe luate peste picioare Și bombăneli cât era ziua de mare Mama a avut grijă de ele Le-a păstrat în sufletul ei de copil Și acum râdem toți și ne copilărim Zbenguindu ne printre amintiri De anghel zamfir dan, MAMEI TALE ! Referință Bibliografică: extras din memoria copilăriei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344, Anul VII, 01 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile
EXTRAS DIN MEMORIA COPILĂRIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365395_a_366724]
-
urletelor, ce se vroiau dans și muzică? Căci, în mod sigur homo ludens l-a precedat și apoi a coexistat cu homo sapiens... „Dar”, se poate obiecta, „de ce să ne oprim la neîndemânatecul om primitiv, când păsările, de exemplu, se zbenguie și cântă incomparabil mai armonios?!” Așa este, numai că în timp ce celelalte viețuitoare sunt conduse în hârjoneala lor de instincte, omul, cu toată rudimentaritatea lui, acționa cvasiconștient - își condimenta jertfele aduse forțelor necunoscutului, în dorința sacră și prioritară de-a și
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]