1,162 matches
-
fotbal, care a României trebuie a fi, și nici campionatul Europei, că de aia intrarăm în dânsa, mă jur, uite-așa (își face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... și încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate: Și nu uitați, Români, a noastră va fi gloria și lumea aceasta făcută de Dumnezeu și pe care noi trebuie să o îndreptăm - voi merge mâine și voi repeta ce zic acușa și
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
cât de fragil era. Era totul de lemn. Concentrându-se, simți chiar că miroase a lemn vechi și a pânză. Vru să-l întrebe ceva, dar prin huruitul care crescuse, plus presiunea aerului, nu se mai putea auzi, decât dacă zbierai, astfel că renunță. Ar fi vrut să-ntrebe cum se numeau munții din dreapta spre care zburau, luând tot mai multă înălțime... Nici pomeneală de golurile de aer. Meteorologia părea la locul ei. Acul altimetrului se ridicase la 630... Peisajul se
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
Da. Chiar! A merge este a muri puțin. Suna bine. Nu era cazul să-i spună pilotului cu mustăcioara lui și care o tot amenințase cu golurile alea de aer. Pilotul întoarse fața lui ca o mască spre ea și zbieră - Focșaniul... cu cutremurele!... Ea încuviință - dacă spunea dumnealui... Tăcerea se restabilea după fiece indicație. Așa cu Buzăul, cu Ploieștiul... până ce la orizont apăru, în cele din urmă, ce părea finalul călătoriei, - B|NEASA!... La aterizare, care fusese, - ca totul în
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
cea a fenomenului literar... - Dragul meu, intelectualul e când invitat să participe la civica viață, când poftit, mai pe scurt, să-și vadă de treburile lui. Apolitismul a luat naștere în acea păcătoasă societate în care omul numit de bine zbiera măgărește că el politică nu face, că nu aparține nici unui partid politic. Același specimen care, mai apoi, constată cu uluire cum politica devine un cuibar de afaceriști veroși, de împătimiți ai înavuțirii, pistolari deghizați în experți. Mă refer la o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Mite! țipă scurt Vicențiu Popa, și-n același moment dreapta lui Mite îl făcu pe Cocârlatu să se cutremure din creștet până-n tălpi. Îl văzură toți vibrând ca o lamă de oțel bine înfiptă în dușumea. - Acum, Mite, peste el! zbieră ca scos din minți Florin Marcu. Nu-l lăsa! Mori cu el de gât, Miteluș! Ei se înfipseseră deja în mijlocul careului de frânghii de aproape jumătate de minut, cu picioarele depărtate, betonate parcă în podea, trimițându-și alternativ lovituri în
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
dorința lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat, CTP a spus: Aici îl înțeleg foarte bine pe Sergiu Nicolaescu. Comisarul Moldovan a vrut să nu fie văzut mort, ci a vrut să fie incinerat. Mă uitam la fețele celor care zbierau la crematoriu. Erau ca niște orfani." A adăugat: În tot muntele lui de kitsch din filmele sale a avut un gest non-kitsch, acela de a nu fi văzut mort și să fie incinerat".
CTP, despre ”patriotul Nicolaescu și omorârea lui Ceaușescu” by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80411_a_81736]
-
pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori, tăricel. De două ori, nu vecinii mei, ci tipi aflați în treacăt pe la ei, au zbierat cît i-au ținut bojocii: Închide dracu o dată porcăria aia!" N-am închis-o. Subconștientul lor nu știa ce bine le-am făcut. În liceu, un coleg de-al meu dansa superb break dance. Era, întotdeauna, deliciul ceaiurilor, cum le
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
luat drujbă din talcioc/ Dotată cu trei motoare./ Mândru ca cireșu-n floare,/ A ieșit la drumul mare,/ S-arate de ce-i în stare,/ Că-și luase drujbă Suzuki,/ Să rămână toți kabuki.../ Cum mergea pe drum la vale,/ Îi fugeau zbierând din cale/și vecini, și animale,/ Că așa un aparat/ Nu se mai văzuse-n sat. ŤCe-aveți, bre, ce s-a-ntâmplat,/ Nu cumva v-ați speriat?- / Mi se prefăcea, niznai,/ Șugubățul Samurai -/ Ce fugiți în graba mare/Ca la
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
Dă cu ochii de cei doi sprijiniți în toiege în fața colibei lui Sisoe. Se oprește, speriat, căutând din ochi un loc în care să se ascundă. Sisoe face un pas înainte, își umflă obrajii și ridică toiagul. Novicele începe să zbiere și fuge înspăimântat după confrați, arătând cu degetul către Sisoe. Sfântul Terentie oprește grupul și se întoarce.) TERENTIE: Da' ce ți-a făcut cuviosul, Sfinte Sisoe, de sari la el și dai să-l muști? SISOE: Ei, Sfinte Terentie, iacătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai vechi, ușurați cu totul de pofte pământești, calcă lin și apăsat, de parcă fiecare duce o tavă cu colivă pe creștet. SISOE: Păi da! De asta trebuie șmotriți cei abia ajunși aici, cum era zăbăucul acela care a început să zbiere când m-am uitat la el; ca să nu mai umble cu genunchii înțepeniți de atâtea mătănii și să nu se mai îndese unul în celălalt, călcând de sus, ca-n străchini. MAVRICHIE: Eu ți-oi mai spune una, Sisoe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acela a și înghițit-o. Eu n-am văzut, dar mi-au povestit alții. SISOE: Ba eu am văzut, că am coliba în vederea mărului blestemat. A început netrebnicul să se scuture ca de friguri, și dintr-odată a pornit să zbiere cât îl ținea gura "Hai lelițo-n deal la vie..." și alte măscări de acest fel. MAVRICHIE: Chiar așa? SISOE: Întocmai. Ș-apoi a început să dea buzna și să-i pipăie peste cămeșoaie pe ceilalți cuvioși din ceată, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
crezi că e un sfânt, nu l-ai văzut de atâtea ori cum se uită la femeile din jurul lui, sau crezi că tu ai fost altceva decât masa brută a femeilor pe care le-a avut"... "Nu, nu-i adevărat", zbiară Zinzin la vocea din interiorul ei, la vocea aceea străină, cea care îi macină nervii și energia, "o să fiu fericită, am să-ți demonstrez că am să fiu fericită, am să cânt cum nu a mai cântat nimeni niciodată, Alex
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau să o privească. Adulții se pierdeau și ei În marea masă a celor mici, zbierând ca apucații odată cu aceștia sau bătând din palme cu frenezie, lovindu-se armonios unul de umărul celuilalt În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate de râs ori maimuțărindu-se cum numai În copilărie o mai făcuseră. La sfârșitul reprezentației
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe puntea unei corăbii clătinate de marea agitată: Nu mă duc la Carolina/ Nu mă duc, mă duc la ea/ Las’ să vină ea la mine/ Ș-apoi om vedea de-i bine/Ș-apoi om ve deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea domnișoarei Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele matematice. Era foarte slabă, exagerat de slabă, tipa asta, cu niște mâini atât de subțiri, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru izbândă. Pentru victoria care nu trebuia să se lase prea mult așteptată. M-am aruncat dintr-un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o devălmășie abrașă, tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de la etajul patru, după câteva zile, aproape în stare de putrefacție, cu toată atmosfera rece de noiembrie. Relia vorbea cu mine sprijinindu-și un braț de mâna mea vârâtă în buzunarul pantalonilor. Parcă voia să fie sigură că n-o să zbier. Urmă tăcere, după care întrebarea Mai stai?, apoi o altă tăcere. Acesta urma să fie pentru mine singurul mod de a-mi obloji rănile: să se tacă suficient în preajma mea, iar numele Iozefinei să nu fie luat în deșert. Era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi că mor? Nu. Doar ca să văd. Ca să vezi cum arde Troia? Ia, adu apă. Multă apă. Cheamă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și o gesticulație de antrenor de fotbal. Dar acum nu ni se mai adresa doar nouă. În spate, deși semaforul rămăsese pe culoarea verde, se formase o coloană nesfârșită
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un whisky Într-un saloon din Unforgiven, Clint Eastwood stârnește un scandal-monstru și, cu un pumn, Îl aruncă Înapoi În sufrageria sa. Acolo, pentru că În viața reală nu trecuse decât o fracțiune de secundă, nimeni nu-i observase lipsa. Soacra zbiară la el că nu vede scrisul și-i cere o pernă pentru șale. Nervos la culme, dentistul se Întoarce În micul ecran, unde-l pocnește pe Clint, trimițându-l În locul lui. Din acest moment, Hollywoodul Îl recunoaște drept noul erou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privire topită. V-am cerut eu părerea? își simte Roja tîmplele zvîcnind și pulsul bătîndu-i tot mai rapid în nodul care îi crescuse în burtă. N-am pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]