246 matches
-
mi-a fost posibil să fug de greutatea pe care alții mi-au pus-o pe spate, fără să-mi ceară nimic, nici consimțământ și nici permisiune, nepăsători față de genunchii mei nesiguri. Te-am implorat să îndepărtezi cel puțin varga zbirului meu, care-mi bătea spatele la orice încercare de ridicare a capului. Nu știam nici măcar cum e soarele a cărui căldură o simțeam pe spatele meu! Necunoscută era pentru mine frumusețea lunii și a stelelor care, noaptea, luminau drumurile. Oricum
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
consecințele ce decurg de aici. Cunoaștem asemenea situații și ne putem imagina numeroase altele. Iată cazul cavalerului Mario Cavaradosi, din opera Tosca de Puccini. Acesta ascunde în casa lui un luptător pentru libertate, care a evadat și este urmărit de zbirii unei autorități arbitrare și opresive. Cavalerul neagă, chiar și sub tortură, că l-ar fi ascuns pe evadat și este decis să persiste în tăgăduirea adevărului fie și cu prețul vieții. Iar noi îi admirăm curajul și spiritul de sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu fi divulgat tot. E lovit cu o rangă de fier la tălpile picioarelor, supus la manej sub supravegherea unor câini dresați sau așezat pe plăci fierbinți de oțel pentru a-l convinge să facă mărturisiri complete. Prin mărturisiri complete, zbirii Înțeleg denunțarea și implicarea a cât mai multe persoane cu care pârâtul a avut de-a face16. Mijloacele deosebit de brutale nu au fost abandonate decât pentru scurte perioade de timp În istoria Securității. În primii trei ani de după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
înfrunte, cu arme egale, un concurent de categoria sa - Aristip din Cirene: refuzarea luptei trădează lipsa de probitate. Cotonogirea unui țap ispășitor n-ar putea ține loc de luptă dreaptă: Platon excelează în reconstituiri regizate de el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IXtc "IX" EUDOXOS și „obiectul dorinței pentru toți”tc "EUDOXOS și „obiectul dorinței pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la adresa ceremoniei de înmormântare în religia noastră ortodoxă. Același Goiciu, tot în timpul șefiei la penitenciarul din Gherla se lăuda și cu prietenia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej deoarece lucrase cu acesta la atelierele CFR din Galați. Pe de altă parte, Eugen Țurcanu, zbirul reeducării de la Pitești, când murea câte un deținut, zbiera către șefii lui: -”...domnu’șef, anunțați doctoru’ că a încetat să bată inima unui bandit”. Același Țurcanu adăuga cu ură: - “..cei mai periculoși dintre voi, bandiților ați rămas cei care mărturisiți
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
adevărul pe care de acum îl cunoaște, adevărul frust și plat, pe care ea încearcă să-l ascundă sub „bolți“, „donjoane“ și alte frumoase vechituri. Adevărul ăsta a explodat azi-dimineață la orfelinat, când un mic șef de bandă, înconjurat de zbirii lui, i-a aruncat acele cuvinte, pe jumătate cuvinte, pe jumătate scuipături: „Doar toată lumea știe, pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine!“. Tot adevărul lumii se concentra în acel scuipat. Era materia însăși a vieții. Agresorul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
le erau de niciun folos. Se împopoțonau cu diverse zapise domnești ce mărturiseau despre multele lor moșii și isprăvnicii 55. Tronul și chiar capul lui vodă depindeau de grăsimea peșcheșului. Trebuia să-l facă să plesnească sub greutatea lui. De zbir îl știau și țăranii pe care îi împovăra de dări și zile clacă. I se părea în toată vremea că visteria îi goală. Dacă nu ajungea, mai punea și câțiva copii sănătoși strânși de pe ulițele satului. Era pregătit la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
demonstrat nivelul și orizontul cultural al elevilor ploieșteni, iar profesorii au remarcat coerența vorbirii și lipsa de trac. Față de cei veniți de la Ploiești, profesorii buzoieni aveau o pornire dușmănoasă. În special profesorul de istorie, Vasile Maciu, se purta ca un zbir, deoarece la examenul de diplomă al absolvenților normaliști seria 1937/38, la Ploiești, majoritatea cândidaților buzoieni căzuseră. Căderea buzoienilor constituia un afront adus capacității profesorale și pedagogice a lui Vasile Maciu și noi eram victimele ce plăteam. Vasile Maciu preda
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dintre cele lumești nu ne putea ajuta în confruntarea cu răul. Gardienii nu erau „școliți” pentru a oprima deținuții politici, așa cum aveau să facă mai târziu comuniștii; mulți, cu comportare reverențioasă, fiind mai mult funcționari ai ordinii interioare și nu zbiri, executori orbi ai dispozițiilor primite. Slugile își trădau stăpânii, conștiente de nebunia acelora. De multe ori ne preveneau și ne acopereau pentru a ne împlini anumite nevoi spirituale. Nu toate cărțile au fost predate. Circulau chiar prin mâinile gardienilor caiete
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înaltă, completul de judecată format din trei-patru magistrați, în uniforme militare, cu epoleți strălucitori și multe medalii pe piept de o parte, iar de alta juriști în robele negre, clasice. L-am recunoscut pe colonelul Petrescu, președintele completului de judecată, zbirul penitenciarelor din timpul lui Carol și Antonescu. Mai jos, la dreapta, doi grefieri civili, cu mutre solemne. La stânga, banca acuzării, pe care un procuror nervos deschidea și închidea continuu un dosar voluminos, aranjându-și hârtiile. În față, pe dreapta, boxa acuzaților
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-i aștepta, în cel mai fericit caz, o călătorie până în sinistra Siberie cu staționare pe termen lung (dar nu cu scop turistic!) iar în cel mai rău suprimarea fizică?! Grea dilemă pentru niște oameni sărmani care tremurau de frică în fața zbirilor cu grade de ofițeri sovietici ce compuneau „comisiile de triere”. Teoretic, în aceste comisii ar fi trebuit să fie încadrat și câte un ofițer român și așa a și fost ceva mai târziu dar, după cum se va dovedi cu documente
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
articol 5 al Convenției de Armistițiu avea și o mică portiță de scăpare în conținutul alineatului II care stipula dreptul cetățeanului la a refuza repatrierea. După părerea noastră, au fost puține cazuri dacă judecăm după numărul de declarații acceptate de către zbirii ruși asistați de către neajutorații ofițeri români. Iată cum își justifica opțiunea cetățeanul ROMÂN Hristofor Pavlov, stabilit cu domiciliul în comuna Fălciu, județul cu același nume: „Subsemnatul (...) de cetățenie română declar că nu doresc (subl. în orig.) să mă refugiez în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
el a disimulat, el a premeditat. A venit ceasul răspunderii. Iuliu Maniu trebuie să răspundă. Triumfătoare, democrația nouă merge înainte” Și tot ziarul „Moldova liberă”, joi 21 august... continuă să publice: „..dictatorul sângeros și clica lui de lachei și de zbiri și-au primit pedeapsa. În fruntea celor ce au partea lor de vină în dezastrul țarii se află Iuliu Maniu...” Și atacurile continuă „Opinia”, vineri 19 septembrie... „În fața justiției” „..În cursul lunii Octombrie, fruntașii partidului național țărănesc vor fi aduși
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu mai conteneau. Valurile vacarmului... îi răsfrângeau glasul într-un șir de ecouri înmulțind, parcă, cumplita condamnare. „ La moarte.. la moarte !”, urla nestăpânită mulțimea. „ Dictatorul sângeros, tovarăși, continuă vorbitorul, încercând să se facă auzit, și clica lui de lachei și zbiri, în frunte cu Iuliu Maniu, și-au primit pedeapsa binemeritată, tovarăși !”. Pofticioasă de cruzime, mulțimea asculta, cuvântată, încredibila sentință. Ura pusă la lucru, astfel, nu mai are limite, pare pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, și să umilească. Este..”ura
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să spălăm? Și atunci era iarna și ni s-a zis Nu-i nimic, luați zăpadă de afară și curățați aici, să fie ca [într-]o cofetărie, să pot mânca cu plăcere o prăjitură, ne-a zis dirigintele [...] Era un zbir [...]. Era un tip care mergea până la detaliul foarte fin. A găsit o dată o [urmă de] talpă de picior pe ușă, că noi, mimam și noi filmele cu karate. [A întrebat] Cine a dat cu piciorul în ușă? Nimeni n-a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înainte, în legături de credințe politice comune cu Ausschnitt și cu anglo-americanii îi dau astăzi de gol pe aceștia, spunând totul ca o lecție învățată pe de rost. Generalul Cibuchi mai adaugă: „ce fel de mijloace trebuie să fi întrebuințat zbirii acestui regim, ca să demoralizeze astfel chiar pe cei mai dârzi legionari și adversari ai acestui regim.” Valeriu Moldovan, fost consilier al C.N.R. În timpul regimului antonescian afirmă: „Acest proces este o acțiune contra anglo americanilor și nu ar trebui să ne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unui sfânt. După o izolare cruntă a leșinat, când a fost adus în camera, rămânând chiar si fără respirație. Toți au crezut că a murit, chiar și Colonelul, care fusese chemat în grabă. Dar minune! Uță deschide ochii, întâlnește privirea zbirului Crăciun, care îi cere ceea ce îi ceruse și lui George Manu, înainte de a muri: să semneze desolidarizarea de Mișcarea Legionară, pentru ai acorda asistenta medicală în infirmeria penitenciarului. Același răspuns de refuz, îl face să înnebunească pe directorul de scenă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
copiii lui Ceaușescu. Deci, oamenii de mare încredere își mai aranjează și propriile interese, printre picături. Burtică și-a făcut o umilă autocritică și a ajuns din ministru al Comerțului Exterior prim-secretar la Ploiești, unde se va dovedi un zbir spre a-și recâștiga pozițiile pierdute. Dar, între timp, scăpați de autoritatea nepriceperii sale, alți funcționari din Ministerul Comerțului Exterior au început să deschidă gura și să dezvăluie abuzurile fostului lor ministru, așa încât dl Burtică nu se poate considera încă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
suferea de o boală psihică. Devenea din ce în ce mai violent, iar accesele lui de furie apocaliptică ne înspăimântau. Nu avea comportamentul unui om normal. Era un dezaxat atins de cumplitul delirium tremens. Frații mei stăteau în poziția de "drepți" în fața anchetatorului, în timp ce zbirul, așezat pe un scaun la masa dreptunghiulară acoperită cu pânză roșie, ne fixa cu privirea din ce în ce mai tulbure, plină de intenții ucigașe. Din poziția "în genunchi" în care stăteam, încercam să mă ridic pe verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o chestie sau alta. Dacă ar fi să stabilim un plus, mai aprecia tata, acesta i s-ar cuveni lui Fanache, ăsta e viclean și de aceea extrem de periculos, dar nu se compară cu Cameniță, oho, Cameniță are stofă de zbir, o matahală de om, mută munții dacă-și pune-n cap, trece prin zid, tatei i se părea că descoperise la el vocația aceea rară de tiran adevărat, pentru unul ca el scena orășelului nostru era în chip evident prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cunoscuse el vreodată în viața lui. Minutele, orele treceau fără să mai simtă cum trec și primul-secretar al regiunii nu s-ar mai fi desprins din locul acela și mai ales din starea aceea. Subalternii săi, dacă îl vedeau pe zbirul de Cameniță că stă acolo vrăjit, stăteau și ei smirnă, aproape își țineau respirația: să nu-l supere cumva pe șef și să se năpustească ăsta asupra lor și să-i zboare din funcții. Se mijea de ziuă, când Fanache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trimis frumușel acasă. Nu-i spunea verde în față, dar tovarășul Cameniță a înțeles că soarta lui e pecetluită. S-a pensionat medical și a încheiat așa, brusc, fără drept de recurs, cariera sa politică. Toată lumea era convinsă că zilele zbirului sunt numărate. Tovarășul Cameniță a lichidat tot ce avea în București și cu ceva bani și cu lucruri puține s-a retras în satul său natal, din preajma orășelului Serenite. Își zicea că dacă tot e să moară, măcar să închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Alice, care, intrând după pronunțarea sentinței pentru a cere ceva în biroul lui Radu Marin, dădu acolo cu totul pe neașteptate peste Mihai, care era pregătit pentru transferarea la Văcărești... S-au cuprins în brațe, dar la intervenția grosolană a zbirului Mihai a zâmbit luminos și a lăsat-o pe Alice să înțeleagă cu câtă statornicie întâmpină el această nouă experiență pe care i-o dăruia soarta și cu speranța că, la capătul celor cinci ani, sau poate chiar mai curând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
liceale terminate, prin 1908, așadar, m-am găsit Într-o dimineață În biroul lui Mihalache Popescu, severul administra tor al Casei școalelor și dispensatorul de taxe al candidaților la examenele date În particular. Îi prezint cererea mea de scutire acestui „zbir al lui Haret“, cum li se spunea de presa adversă bărbaților de ispravă, dar nu lipsiți de un Îngust și deplorabil spirit sectar, cu care har nicul ministru al școalelor știa să se Înconjoare; sau, cum li se mai spunea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]