1,953 matches
-
Căci aurul la mine iarăși se-ntoarse, Să-mi piardă și visul cu șoaptele-i arse. LA CUMPĂNA CEASULUI-AN (1) Se uită mama lung spre vale, Cu ochii ei de azur sfânt, Cu dorul ce-a bătut cărare De-atâta zbucium în privit. Nici astăzi fata mea nu vine! La ce-ar veni? La mărăcini? Se-nchide ploapa-i cu suspine, Fără a găsi nimănui vini. La poarta cu vopseaua veche, Se-așează binișor pe piatră, Statuie vie, nepereche, Al unui timp
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
a întins aripile și a planat spre casa păinților mei. Păsărea roșie a Iubirii plutește spre lăcașul inimii tale. A ajuns? ÎMBRĂȚIȘARE Pentru fiecare lacrimă mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare deznădejde mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare zbucium, mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare tristețe, mi-ai oferit un zâmbet. Imi permiți să îți ofer un curcubeu de sentimente? Citește mai mult SUB SEMNUL LUI TREIAm plecat pe drumul viețiicu trei păsări dragi alături.Pasării albe a
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
voie să zboarepe drumul vieții mele.Pasărea Recunoșțiințeiși-a întins aripile și a planatspre casa păinților mei.Păsărea roșie a Iubiriiplutește spre lăcașul inimii tale.A ajuns?ÎMBRĂȚIȘAREPentru fiecare lacrimămi-ai oferit un zâmbet,pentru fiecare deznădejdemi-ai oferit un zâmbet,pentru fiecare zbucium,mi-ai oferit un zâmbet,pentru fiecare tristețe,mi-ai oferit un zâmbet.Imi permiți să îți ofer un curcubeu de sentimente?... XV. CRISTINA OPREA - DE LA SUFLET DE ROMÂN LA SUFLET DE ROMÂN, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr.
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
Încet cobor,să nu cad din mine, strivindu-mă;gemând, privesc la omul al doilea din mine. Nu am ce să mai întreb, nimic nu vreau să mai știu. Vrut-am să definesc viața, și n-am definit nimic. Doar zbucium,mereu nedefinit. Nu mai pot gândi,am obosit. Nici fericirea, nu vreau ,s-o mai găsesc, De atâta negăsit,m-am împietrit! Acum,altcineva locuiește în mine, ceva total nedefinit. Citește mai mult DuelCând încercsă mă înalt pe scări de
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Încet cobor,să nu cad din mine,strivindu-mă;gemând,privesc la omul al doilea din mine.*** Nu am ce să mai întreb,nimic nu vreau să mai știu.Vrut-am să definesc viața,și n-am definit nimic.Doar zbucium,mereu nedefinit. Nu mai pot gândi,am obosit.Nici fericirea,nu vreau ,s-o mai găsesc,De atâta negăsit,m-am împietrit!Acum,altcineva locuiește în mine,ceva total nedefinit.***... XXX. FRÂNTURI, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr.
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
creată la Cluj Napoca, în anul 1948. A făcut parte din prima generație de studenți (1948 - 1953), evoluând prodigios de la poziția de asistent (1953), profesor, șef de catedră, decan, până la cea de rector în anul 1990. De numele lui se leagă zbuciumul unei întregi generații de artiști care au creat prestigiul unei școli timp de 50 de ani : de la prima generație de „profesori” recrutați din ambianța burgheză a artei românești interbelice (Aurel Ciupe, Kos András, Kovács Zoltán, Romul Ladea, Petru Abrudan, Abodi
Expoziţia retrospectivă Emil Băcilă la Muzeul de Artă Cluj-Napoca [Corola-blog/BlogPost/99225_a_100517]
-
Doamne îți mulțumesc Se aud clopotele, din cer o toacă Cu Tine Doamne în rugăciune trăiesc” Același ecou de romanță, același fior cald, același vis de fericire și același altruism al poetei! Ea nu este niciodată singură, mereu împarte tot zbuciumul ei cu fiecare cititor, își dăruiește sufletul pe tavă de argint. O astfel de poetă cu sufletul deschis, sensibilă, nu poate rămâne indiferentă la durerea din jurul ei. Se implică, ia atitudine și strigătul ei speră să fie auzit si să
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
cântă În prafuri de stele O melodie de regrete, Eu mă împac Cu...ea Un țipăt de luceafăr, Îmi redă puterea De-a simți lumina Și-a merge-n timp Către...ea Nu-mi văd pacea-n suflet De-atâta zbucium, Ale gândurilor gheare Se agață De ...ea E adevăr sau mit,pasărea de foc A vieții ,nu moare? Trecutul mi-l îngrop Fără teamă Prin...ea Nu vreau să-mi răniți poezia Cu ignoranța și invidia Unui sunet de ură
SUNT ...EA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384185_a_385514]
-
i se înmână actul cu banii depuși la bancă. Da, a fost o zi mare! Trecură două luni din acea zi de luni când află vestea marelui câștig. Într-adevăr, nu se întâmplă prea des un astfel de eveniment, așa că zbuciumul, umblăturile, nerăbdarea, sunt nimic față de marea fericire de a te trezi așa, peste noapte, foarte bogat. E o responsabilitate mare. În tot acest timp, desigur, nu s-au oprit din a face planuri. Nu aveau aceeași părere în ceea ce privește plasarea banilor
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
2242 din 19 februarie 2017. PRIMUL BAL O lecție despre acele stângăcii ale noastre, la primele ieșiri în societate. Și despre neliniștile, frământările ce se leagă de acestea. Dar nu întotdeauna. Uneori lecțiile se învață mai repede, chiar dacă nu exclud zbuciumul... Pentru că energia informațională vine de peste tot, de la firul de iarbă, la casa părintească, de la floarea preferată, la frați și surori, la tot ce înseamnă această lume, în coordonatele ei esențiale, timp și spațiu, mai ales spațiul social și cel familial
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
este o binecuvântare... Citește mai mult PRIMUL BALO lecție despre acele stângăcii ale noastre, la primele ieșiri în societate. Și despre neliniștile, frământările ce se leagă de acestea. Dar nu întotdeauna. Uneori lecțiile se învață mai repede, chiar dacă nu exclud zbuciumul... Pentru că energia informațională vine de peste tot, de la firul de iarbă, la casa părintească, de la floarea preferată, la frați și surori, la tot ce înseamnă această lume, în coordonatele ei esențiale, timp și spațiu, mai ales spațiul social și cel familial
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
unor zei La-nceputuri, să-i fie corăbieri... Dintre toate, soarele-i măreț astru, Călăuzind drumuri și destine, De pe cerul, de un senin albastru, Veghind la tot ce e rău sau bine... Lumina sa, pentru unii e pace, După mult zbucium și nopți în dureri, Ori, pentru alții e-ascuțită lance, Cea a dreptății divine puteri... Când se sfârșește-n lume o nouă zi, E doar un alt asfințit, ce dă nopții Viață, spre dimineață, a-nverzi ... Citește mai mult Printre
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
lăsate unor zeiLa-nceputuri, să-i fie corăbieri... Dintre toate, soarele-i măreț astru,Călăuzind drumuri și destine,De pe cerul, de un senin albastru,Veghind la tot ce e rău sau bine...Lumina sa, pentru unii e pace,După mult zbucium și nopți în dureri,Ori, pentru alții e-ascuțită lance,Cea a dreptății divine puteri... Când se sfârșește-n lume o nouă zi,E doar un alt asfințit, ce dă nopțiiViață, spre dimineață, a-nverzi... VI. CONTEMPLÂND ENIGME LUMEȘTI, de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... Citește mai mult Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... XXXI. O LUME-N CARE SE ÎNALȚĂ ECOURI..., de Cristina P. Korys
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
nuferii plâng, Hai să murim printre lacrimi de nuferi, Luna cea neagră ne-ngroape sub tristu-i sărut, De nu, mor doar eu, e rândul să suferi! Lacul în tremur cu nuferi ce plâng, Acum e mai trist și e-n zbucium, Căci luna în hohot plângând l-a umplut Și-noapte plecarea-mi e-o jale de bucium! Referință Bibliografică: ȘI NUFERII PLÂNG / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ȘI NUFERII PLÂNG de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380172_a_381501]
-
limbii, El e lacrima, Ce Eminescu o avea cu sine, totuși. Destinul de poet se-adeveri Senin să fie, ca văzduhul, Iubind în taină, în desăvârșiri, S-arunce răul și triumful. Adânc să simtă, și inopinat, În sufletu-i cu zbuciumul fiind, Copilul Eminescu era supărat Numai de hoardele, ce vin arzând. Și tronul existenței călătoare Avea să fie Cerului adus, Ca o ofrandă- veșniciei muritoare, De care numai Eminescu s-a pătruns. Lilia Manole Referință Bibliografică: OMAGIU LUI EMINESCU / Lilia
OMAGIU LUI EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380239_a_381568]
-
Femeie... întinde spre cer o mână Să-ți picure-n palmă lacrimi de lună Rodia obrazului s-o mângâie vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție... te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă... în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea, durerea și gândul Cum picură roua în zori, dimineața, Așa începi lumea când naști viața. Femeie, mamă, soție, Numele tău veșnic să fie Scris cu
DE TREI ORI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380257_a_381586]
-
împlinirea e în este în care-ncerc mereu să aflu rost spre a putea sfârși a mea poveste. Nu mă-nspăimântă cerul plumburiu și plin de cicatrici ce mă apasă, știind că încă nu e prea târziu ca-n al lui zbucium să mă simt acasă. Numai tristețea că n-am reușit să-i fiu menirii mele pe măsură în inimă-mi s-a-nfipt ca un cuțit și râde de a sângelui tortură. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu-mi pasă Numai tristețea... Anatol
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-a dus tinerețea... S-a dus ca o apă... Și-ascunde-ntomnarea mici șanțuri sub pleoapă dar mie nu-mi pasă de-această hașură. E semn c-am trăit și zăduf, și arsură, și sete, și zbucium, și ger, și-ncleștare, și spaime, și furii,și zbor,și-ncântare... S-a dus tinerețea... S-a dus ca o ceață... Se pârguie vise pe ramuri de viață și asta îmi pare că-i tot ce contează, că umbra-mi
CA UN ABUR de AURA POPA în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380253_a_381582]
-
doar tehnică și promovează o anumită senzație sau stare de moment. În cazul lucrărilor mele, încerc să îmbin elementele figurative cu cele nonfigurative. Dacă am ce să-mi reproșez, este faptul ca în unele din lucrările mele se simte acel zbucium interior de a face „bine”, de a „forța perfecțiunea” și din această cauză unele îmi par prea încărcate, vreau să spun totul în fiecare lucrare, să le duc tot mai departe, atât ideatic cât și compozițional cromatic, ca formă și
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
cazurile disperate se spune ca facilitează ajungerea la urechile Domnului, adică se creează o stare de profundă emoție, de trăire autentică, nu de rostire mecanică a unor vorbe golite de recunoaștere, de încredere, de căldură umană izvorâta din frămâmtare, din zbucium, din iubire. Iată cum trebuie rostita, șoptita ori gândită în monologul interior rugăciunea adevărată! Iată de ce trebuie să credem ce spunea părintele Cleopa cum trebuie să ne rugăm invocând o amintire: „cu bucurie în timpul unei slujbe am văzut în jurul capului
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
ca să plâng. Topește în mine dorință, speranță Și tot ce-a fost bun tu ascunde de noi. Iar ochilor goi nu da nicio șansă Degeaba se uită cu jind înapoi. Îți văd strălucirea cum piere-n neant Se rupe un zbucium din interior. Demult între noi nu mai este liant Iar umbra de-acum e-a unui fior. Îmi sunt ochii umezi acum și pustii Nici lacrimi în vise, deloc nu mai am. Nu vrei să-nfruntăm ale vieții stihii Se
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
iarăți orașul ca să pribegească pe alte meleaguri, ca să cunoasc o altă lume. Dar s-a reîntors... A plâns de astă dată pe aceste străzi, pășind în urma sicriului cu corpul neînsuflețit al iubitului învățător. Prins în iureșul unei vieți pline de zbucium va avea tot mai puțină posibilitate să poposească la Cernăuți. Reîntoarcerea spre aceste locuri o face mai ales cu inima. Cernăuțiul, întreaga Bucovină, oamenii de aici erau deacum pentru totdeauna în inima poetului. 2. Cernăuți, 1832 - desen de I. Schubirsz
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
îndrăgostiți!... Totul se petrece ca într-o poveste, cu un loc în care nu se întâmplă nimic pentru că prea multă lume este amestecată și interesată. Numai un om vine și în fiecare zi se dăruie câte puțin, făcând pământul martor zbuciumului său... Din când în când, ca să fiu sincer, mai apare câte o dragă, care, scormonind nisipul, scoate din fundul apei pietrișul fin și câte un pic de istorie... Din acest imperiu de tristețe și de istorie, plină de romanitate, am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]