593 matches
-
de seducător, pe atît de autoritar, expoziția Alexandru Țipoia-George Tzipoia reconstituie, oarecum, acțiunea de acum cîțiva ani de la Palatul Mogoșoaia și constituie, fără îndoială, un important eveniment al acestui început de primăvară. Tată și fiu, într-o continuitate firească și zbuciumată prin datele naturii și prin capriciile istoriei, Alexandru Țipoia și George Tzipoia demonstrează că vigoarea creației, rectitudinea morală, substanța spirituală și libertatea limbajului nu sînt realități antinomice și, cu atît mai puțin, date ireconciliabile în constituția aceleiași prezențe artistice. Textul
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
pare că d-ra a luat de tip pe „Dinu”, totuși Milian era mai inspirat și mai adevărat, când se plângea de amarul trădărei! Am arătat în treacăt notele falșe, afectarea. Să vorbim despre idee, despre concepție? „Zădarnic ne-am mai zbuciuma Să le întâlnim în cale” (vorbind în limba muzelor, care e la modă). Douăzeci de versuri se învârtesc toate împrejurul ideiei că: se plimbă, sau rătăcește prin pădure, gândiduse la mititica ființă, care e pretutindene și necăiri. Această concepțiune e
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
mea! Iar acum mă transformi în cântec pe clapele ființei tale și mă vezi o floare, parfumul meu! Uite trec dintr un gând în altul ca sirena simțirii tale și-ți cânt dorul și-ți simt marea, cea mare simțire zbuciumându-se între un azi cu mâine cu aripi albastre de inimă. Sunt? Nu sunt? Cine va putea decide între un eu îmbrățișat de tine, identic unui creion cu mina de iubire ce nu-și epuizează curbele destăinuirilor. Un val mă
SIRENĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384702_a_386031]
-
surd, Rece eram ca piatra de mormânt Căci îngropasem tot ce-mi era sfânt! Tu să mă ierți iubite,fidelă nu ți-am fost Și te-am trădat aiurea fără rost, Cu teamă de iubire adevărată am trăit M-am zbuciumat precum o trestie-n vânt! Dar timpul ți-a venit în ajutor Mi-a pus sămânță în inima de dor, Mi-era dor să-mi fie dor de mine Să-mi încolțească iubirea ta prin vene. Voi crește așa cum îți
IUBITE,RIDICĂ-MĂ LA CER! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384788_a_386117]
-
mai fim uniți o dată, într-un glas să spunem:pas!Și să le tăiem elanul, ducând degetul la nas!... XII. SUPERSTIȚII, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Se zbate pleoapa de la ochiul drept, Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul, Prea tare-mi bate inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i acum, culoarea. Un déjà-vu a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Citește mai mult Se zbate pleoapa de la ochiul drept,Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul,Prea tare-mi bate inima în piept,În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul.Mi se ridică sângele-n obrazAnticipând intuitiv schimbarea,Din galben-arămiu ca un topazCameleonică-i acum, culoarea.Un déjà-vu a preschimbat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
înțeleg, ce s-a întamplat De ce iubirea ți-ai schimbat , Când te iubeam atât de mult Ca pleci,nicicând n-aș fi crezut ! Nu am să înțeleg,de ce acum, Când eu avut-am un alt drum Să vii,să-mi zbuciumi iar simțirea Ca să cunosc cei amăgirea! Nu înțeleg ce ai cu mine ... Citește mai mult Nu am să înțeleg cum de-ai uitatCat mai iubit,ce ne-a legatTe întorci în viața mea și pleciIubirea noastră tu o negi ! Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
am să înțeleg, ce s-a întâmplatDe ce iubirea ți-ai schimbat , Când te iubeam atât de multCă pleci,nicicând n-aș fi crezut ! Nu am să înțeleg,de ce acum,Când eu avut-am un alt drumSa vii,să-mi zbuciumi iar simtireaCa să cunosc cei amăgirea! Nu înțeleg ce ai cu mine... VII. TE VOI IUBI MEREU!, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. Și acum te văd ,cum alergai spre mine, Având același surâs
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
trupul cu aluri tropicale. Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet, Însă vii și mă scoli, dintre morți, cu-al tău zâmbet. Inima, palmele, gura - ca niște cățele!- S-ar hrăni cu căldura-ți întinsă pe piele; Mă zbucium în patimi și-s nebun de iubire, Îmi aprinzi jaru’-n suflet și-mi ies flăcări din ... Citește mai mult Poezia de duminică:CÂNTEC PENTRU DAMA DE PICĂde Nicolaie Tony DINCĂȘi înger, și demon îmi ești, damă de pică:Te
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
simt trupul cu aluri tropicale.Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet,Însă vii și mă scoli, dintre morți, cu-al tău zâmbet.Inima, palmele, gura - ca niște cățele!-S-ar hrăni cu căldura-ți întinsă pe piele; Mă zbucium în patimi și-s nebun de iubire, Îmi aprinzi jaru’-n suflet și-mi ies flăcări din ... III. VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!!, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
se-aruncă, Mor rude cu blestemu-n sânge, iubiri ce sau născut mor vii, Și teatrul n-a mai tras cortina pe scena dramei în pustii, Batrână oaste omenească în trupu-i urlă-n căi batute, Și orizonturi se despart iar sila zbuciumă-n redute, E arșiță în pragul lumii, vestigii-n gânduri de prăpăd, Doar Domnul osândit de vremuri ramâne-al cerului sobor, Tot ce e scris în adevăr în scripte barzii au dat onoruri Răstălmăcirii nasc unghere spre colțul negru-al disperării
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
ordin - al jumătății de secol - face ca totul să revină la firesc, face ca valorile să se așeze în ordine, ca adevărurile să fie ele, face ca vocile să tacă, lăsând în tăcerea lor faptele să vorbească. Asemenea unui fluviu zbuciumat de tsunami, existența se retrage după miile de fluxuri și refluxuri ale vieții în matca firească. În acel moment, harta destinului marchează mai bine ca oricând limitele între care s-a conjugat propria extindere. Cred că așa apare în dezordinea
DUPĂ O JUMĂTATE DE VEAC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384329_a_385658]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SĂ NU PLÂNGI ! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 582 SĂ NU PLÂNGI ! Sufletul mi-e zbuciumat, Tăcere unde ești să te ador, În spațiul tău nelimitat, Eu voi veni când mor! Nemurire, geniu, miracol? E cel mai autentic real, Dar în al vieții spectacol, Să știi să-ți alegi rolul ideal! Muncă și talent, sudoare, Deci
SĂ NU PLÂNGI ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384489_a_385818]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E timpul când îmi amestec făptura, cu verde, cu alb, cu dor și drag apoi aș vrea să râd dar mă opresc la gardul cu corn galben și plâng ca în iarna cumplită în amintiri zbuciumate cu muzica tristă din gând vibrând ca atunci, ca nu demult te văd în chip de înger și toată lumea mea de reverii te cuprinde și-ți oferă flori mi-a fost dor de tine, iubita mea și-n vis, te
A DIFFERENT SPRING de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384549_a_385878]
-
și apuse chinuri / Și bucuria de acum.“ mai spune poetul. Poetul George Coșbuc în „Dunărea și Oltul“ sublinează importanța libertății ce aduce cu sine păstrarea graiului strămoșesc. Oltul, afluentul Dunării, este întrebat de fluviul mamă „Tu, copile drag al meu, Zbuciumat tu vii la vale/ Tulbure mereu./ Plouă mult la voi la munte, / Sate și câmpii de-neci, / Ori ți-e firea ta de-a rupe / Maluri pe unde treci?“ E firească grija părintească ce o poartă Dunărea afluenților săi, îndemnându
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
va dori inimioara și suflețelul tău? - Lângă tine uit de toate greutățile și necazurile vieții, dar sunt sigur că iarăși va reveni coșmarul ce mă bântuie nopți la rând. Ori acum ori mai târziu voi dezlega acest mister ce-mi zbuciumă visele și-mi macină răbdarea. Azi voi merge la preot să-mi dea binecuvântare, sări deodată bărbatul din așternut. Iar mâine dimineață voi porni pe cărările necunoscute ale munților. Ai încredere în mine și-n instinctul meu de orientare în
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
se ducă.Un alt început,o altă suferință ? Lasă bagajele pe o băncuță și se îndepărtează încet ,urcând colina pe care mai fusese și-altădată când el era plecat pe undeva,pe la filmări. Privește în jos la marea care se zbuciumă cu zgomot, e-atâta neliniște și freamăt în chinul valurilor de a îndepărta stânca colțuroasă ce le oprește fermă, din drumul lor spre libertate. Își face resemnată semnul crucii și-apoi rostește tare,sperând că vocea i se va face
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
printe copaci,peste colina mută ce-și doarme somnul de natură moartă. Se rostolește la nesfârșit, într-un dans amețitor ce pare că nu se mai termină..... Zace întins cu fața-n sus iar ea stă deasupra lui, rânjând sarcastic ,zbuciumându-și fericită zbârciturile ridate de timpul trecut anevoios . „ Ți-am spus că te blestem ! Nu înțelege imediat ce caută plafonul atât de-aproape , la nici măcar o palmă peste creștet. Și nici atâtea cioburi peste burtă..... Încet,încet se lămurește însă . Tirul
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște palme micuțe și degete lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma în coșmarul ei, încercam să nu fac nici-un zgomot, pentru a o lăsa să se odihnească și să uite prin ce trecuse, o mișcare a trupului o facut-o, să scoată un țipăt de durere, s-a trezit și a
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
de creștere și promit să mă fac mai mare. Dar știți cum e cu fenomenele astea naturale, nu se prea știe exact ce, cum și când îți vine rândul. Ca orice adolescent care se respectă, am chichițe și capricii, mă zbucium și-mi place să-mi dau fumuri când mă stârnește careva. În mine clocotește un vulcan. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Așa că aveți grijă pe unde pășiți, să nu mă nimeriți cumva pe bombeu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
primare, dacă nu greșesc prea tare În tentativa de a-ți estima vârsta. Totuși, savanții se concurează și când Îi despart secole, nu doar câteva pârlite de decenii, nu? Ai scăpat: Nicolae Corbu s-a dedicat cu multă aplicație vieții zbuciumate din capitala Franței și din restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
înmulți peste măsură. Ți-am spus că e polițist! interveni Ileana. Da, spuse Calistrat plictisit, mi-ai spus. No, băiete, lucrurile nu sunt atât de simple. Văd că te frămânți peste poate să afli cine-i criminalul. Nu te mai zbuciuma, știm cine îi. Incredibil! exclamă Toma. Cine e? No, îți mai spun odată că nu asta este important. Trebuie să facem în așa fel ca să nu se mai întâmple. Cum să nu fie important? Aceasta este cheia întregului caz, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
face cu cerul, ci cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează, și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul e infinit - în caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lucrurile care trebuiesc uitate... Și le-aș împrăștia într-o noapte când luna s-ar ascunde printre nori, așa aș scăpa de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar amețite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit în mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine când astăzi privirile-mi sunt
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Marea se zbate-n furtună și valuri Aleargă-n neant... Ridic a mirare o mână și Intreb nesfârșitul șocant: Ai prins o speranță, găsit-ai iubirea ori Numai te zbuciumi galant? Marea-mi răspunde-nspumată și-n Aer plutește răspunsu-i incert: La ce este bună speranța Când trupu-ți rămâne inert? Iubirea se cere trăită, nu-i e de ajuns Un simplu sonet...! Blând, din înalt, mă privește și luna ce
ACROSTIH (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361483_a_362812]