442 matches
-
pentru downshifting, pentru că vede viața curgând pe lângă ea, dar și prin ochii... motanului Ben, pisoiul Mirunei, care, după anii în care își aștepta înfometat stăpâna până la miezul nopții, se trezește deodată singur de-adevărat și, prinzând un moment favorabil, o zbughește pe ușă pentru a descoperi, îngrozit la început, lumea de afară: „Ben nu știa prea bine unde ajunsese, știa doar că nu mai putea sta în lumea asta plină de lumină, zgomote și pericole, în care oricând putea fi lovit
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
american în care până la urmă a câștigat un cal care nu era la fel de zdravăn ca ceilalți. Care era explicația? Unul dintre copii a aflat că acelui cal îi plac hamsiile. Și atunci i-a agitat o hamsie și calul a zbughit-o și a câștigat cursa. Ei bine, pentru noi intrarea în euro e ca hamsia din cursa aceea. E foarte bine să ne păstrăm această țintă. Eu, când eram ministru în 2007, le povesteam românilor cum o să ne integrăm în
Vosganian: Integrarea în euro, mereu la șase ani distanță față de momentul în care vorbim by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37835_a_39160]
-
Normal așa ar fi fost. Numai că a făcut imprudenta să nu stea printre noi. Ne-a lăsat pe mâna lui Pițurcă care și el, de frig,-mai și ninsese noaptea-și-a făcut de lucru prin clase și a zbughit-o Noi atât am așteptat, am și început lălăiala. Vorba aia, măcar să tragem chiulul o dimineață întreaga. Lucru care nu-i deranja de data asta nici pe profesori, având ocazia ba să corecteze extemporale, ba să-și facă corespondență, ba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
plec cu Petrică la scăldat. Nu stăm mult! ― Ai grijă copile, să nu vă băgați acolo unde sunt tufele acelea. Știi că anul trecut acolo s-a înecat Ion a lui Mocanu. ― Da, mamă, am auzit, o să avem grijă! O zbughiră amândoi, fericiți că se vor răcori. ― Nu voi sta prea mult, trebuie să fac câteva lucruri ce mi-a spus mama. ― Bine, dacă vrei, poți să pleci, dar eu nu mă întorc până deseară. S-au bălăcit iar Petrică a
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
cea împlinită sau cea care încă se mai caută. Oamenii trec și privesc prin mine ca și printr-o fereastră uneori se apleacă ca peste un pervaz imaginar să-mi vadă creștetul din care-mi ies încâlcite gândurile și o zbughesc ca niște șobolani sperianți pe străzi unora le este teamă, alții se bucură -Ia uite ce întâmplare, și râd ținându-se de burtă în timp ce eu merg șchiopătând îngreunată de un gând ce-mi stă ca un diavol pe umăr și
MĂ ÎNTÂLNESC CU MINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357253_a_358582]
-
Totuși, grupul n-a fost pierdut și, la orele dimineții, pe urma lui au pornit echipaje având inclusiv câini de serviciu. În jurul orei 16, grupul se găsea în apropierea graniței. În acele momente, polițiștii de frontieră au intervenit. Călătorii au zbughit-o care încotro, era o ultimă șansă, căci se găseau la mai puțin de un kilometru de țara vecină. Au răsunat somații, s-au executat focuri de avertisment, în sus, și până la urmă grupul a fost capturat. Cercetările au arătat
Agenda2005-47-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284400_a_285729]
-
Zefir, acolo unde forța nu răzbește, viclenia este leacul. Dar... mă gândesc că preasupușii voștri slujitori așteaptă nerăbdători să execute alte porunci pe care le dați. Împăratul înțelese și bătu de trei ori din palme, iar slujitorii, foarte bucuroși, o zbughiră cu mare viteză din sală. După ce plecară, împăratul îi spuse nerăbdător: - Sunt disperat, căpitane, și aștept propunerile salvatoare! - Majestate, în această situație trebuie să pregătim mai multe planuri în funcție de ce gândește acest străin, dar mai ales prințesa noastră. - Ei, spune-odată
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
propria dispariție prin Ce artist piere cu mine! În seara aceea, uită de nepăsarea obișnuită și alunecă încetinel în gang, tocmai când o siluetă își contempla producția în grafitti. Reperă în artist Pelerina de la Secție. Umbra înșfăcă punga cu tuburi-spray zbughind-o. Năucit de coincidențe, suferi de o afurisită de inerție într-atât încât nu mai apucă decât să urle ca sărit un Stai pramatie! Dar ea dispăruse precum un fum! Parcă nici n-ar fi fost, nu alta! Antonel, reîntors
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
transformat în stane de piatră sau în șobolani? - I-am lăsat în pace. Eram într-o ședință cu aghiotanții mei și-i muștruluiam că nu și-au făcut datoria... - Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu "pețitorii"!? - Au zbughit-o ca doi bezmetici! Au crezut că tot ce strălucește înseamnă bogăție, iar când au ajuns acolo au dat de dracul! De unde și zicala: „banul ochiul dracului!”... Dar nu de grija lor mor eu acum. Principala mea preocupare este să
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
va proceda. Tu încearcă să nu te faci văzut, mergi printre blocuri, iar aproape de cămin ia-o la fugă ca și cum ai fi alergat după Gilă. -Am înțeles, prietene rămâi cu bine! -Florin după ce a bătut palma cu prietenul său a zbughit-o pe ușă. Din sufragerie, mascată de perdea, femeia l-a urmărit cum dispare printre blocuri. -Vreau să te pun în temă cu ceea ce se întâmplă. Provii dintr-o familie foarte bogată, numele tău este cel adevărat. Părinții au murit
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
ajută pe cineva pe degeaba, rar oameni așa ca dumneavoastră, buni și cumsecade. -Gata mă dă-i drumul de aici, că m-ai umplut de praf! Florin nu a mai așteptat ca Pacoste să mai zică odată, că a și zbughit-o de lângă el, bucuros că nu a luat nicio palmă după ceafă. Referință Bibliografică: Doi prieteni, Mihai și Gilă XI / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ionel
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
să lupte. De aceea, câteva au început să se smiorcăie. Văzându-le în așa hal de “lașitate”, fără niciun strop de eroism în ele, “domnul” Dode s-a enervat: - Hai, afară din cetate! La inamici cu voi! Și fetițele au zbughit-o în curte, bucuroase că au scăpat de “încrâncenata” luptă ce se pregătea. Chiar, de ce i se năzărise “domnului” Dode să organizeze “eroicul asalt în ziua aceea”? Pentru că domnul Arsu plecase cu treburi nu știu unde și-l lăsase pe dumnealui să
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
îmbrac și te iau afară cu mine. Dar azi rămâi acasă, da? Și după ce o lăsă jos în hol, bunica o luă pe fetiță de mânuță și plecară afară. De la primii pași de când ieșiră afară din scara blocului, Mălina o zbughi de lângă bunica ei și începu să strige în gura mare: - Mioaraaa! Săndeleee! Hai c-am venit și euuu! - Mălina! Strigară Mioara și Săndel, alergând și ei în calea fetiței. Dar când să ajungă lângă ei, Mălina alunecă și căzu. Când
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi grăbit nevoie mare, și dispăru după colțul coridorului, după ce Îi aruncase o privire. Lui Dante i se păru că voia să se asigure că era văzută. După o clipă de șovăială, se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o umflătură care se deplasa spre partea opusă a construcției. Cineva umbla făcându-și paravan din țesăturile Întinse, pentru a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale; e Încă aici! strigă el, În timp ce o zbughea către punctul unde zărise mișcarea. Nu știa dacă oamenii Îi urmaseră ordinul, dar nu avea vreme să verifice. Zorindu-se, Își deschise drum printre țesăturile care Îl Împiedicau. Își ținea mâna pe mânerul dăgii, fără a se Întreba ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amalgam de brațe și de picioare, coborând ca Într-o avalanșă un număr de trepte, Înainte să se oprească, făcându-i scut cu trupurile lor Împotriva durității pietrelor. Ajuns la capăt, Dante reuși să se ridice primul și să o zbughească spre moara plutitoare de pe partea dinspre Ponte di Carraia, păstrându-și un mic avantaj asupra urmăritorilor care o apucaseră pe același traseu, atenți să nu alunece și să nu se Încurce Între ei cu sulițele. — Ticăloși blestemați! strigă el spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu mai sunt atât de sigur că asta Îmi doresc În primul rând. Situația s-a complicat pe nesimțite, iar dacă acum cineva mi-ar deschide poarta Centrului spunându-mi „ești liber”, nu bag mâna În foc că o voi zbughi afară cu cea mai mare viteză pe care sunt capabil s-o dezvolt. Ce mă reține? E dificil de explicat, poate ție, ca psiholog, ți-ar fi mai la Îndemână... Este un amestec bizar de curiozitate... și științifică, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ea, dar auzeam doar două picioare. Venea atât de încet încât am început să mă rog să ajungă odată. Deodată, a început să zăngăne încuietoarea și atunci mi-am amintit ca am uitat să o deblochez. Deschide ușa asta! Am zbughit-o la ușă și am început să trag de încuietoare, dar ea se sprijinea pe ușă, așa că n-am reușit să o deschid. — Îți dau o secundă să descui. O secundă! M-am speriat atât de tare încât nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Te pomenești că o să-mi capeți o pneumonie și o să trebuiască să-i chem pe cei de la morgă. O să ne ocupăm de cartea asta mai Încolo. În treizeci și opt de ani, Încă n-am văzut nici una care s-o zbughească la fugă. Nu știți cît vă mulțumesc... — Lasă fleacurile. Dacă te-am lăsat să intri, e din respect pentru tatăl dumitale, altminteri te-aș fi lăsat În stradă. Fă-mi plăcerea și urmează-mă. Iar dacă te porți cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase să treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste față. Pentru o clipă, durerea loviturii Îl ameți de-a binelea. În timp ce Încerca să Își revină, uitându-se În jur ca să Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu o bufnitură seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ușă cu coada ochiului, temându-se să nu mai vadă apărând și alți adversari. În semiîntuneric, i se păru că zărește o a doua umbră, care Îl pândea. Brusc, se ridică și o apucă Într-acolo. Brandan, Între timp, o zbughise Îndărăt. Silueta unei femei apăruse În cadrul ușii, luminată de o rază a lunii. Dante Îi văzu lămurit părul, lung și despletit pe spate, alb precum o cascadă de gheață pe creasta unui munte. Între timp, Brandan dăduse fuga În spatele altarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu o neașteptată sclipire de tandrețe În ochi. Spuneau că planul tău a fost descoperit. Ziceau de un „fiu blestemat”. Dante merse până la ea și o strânse de un braț. - Ești sigură? Așa au zis? Ea se eliberă din strânsoare, zbughind-o prin portic. Rămas singur, priorul Începu să reflecteze furibund. Așadar, Acquasparta era la curent cu conjurația de restaurare a dinastiei imperiale. Dar știa el oare și numele fiului blestemat? Poate că nu, având În vedere că se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia cu veverița - o trage pe Sophie departe de pisică; animalul, ud leoarcă, iese cu greu afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]