382 matches
-
le-a văzut prin casă. Să fi fost la joacă pe cine știe ce coclauri de pe dealuri? Umblă cam fără căpătâi copchilele astea. Ana nu le zice nimic. Ar trebui să mai pună mâna pe joardă, să le mai strunească. Prea sunt zburdalnice și lăsate de capul lor. Nu-i zi de la Dumnezeu să nu apară acasă când vin seara pline de julituri și murdare de parcă s-au scăldat în colb precum găinile. Nu avu chef să ajungă acasă, așa că hotărî să treacă
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
schimbări în peisajul zonal. Ocolul Silvic din Trăisteni încă mai tăia copaci dând de lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu a avut încotro și a trebuit să se împace că este tatăl a patru zburdalnice de fete, nici mai cuminți și nici mai deosebite decât celelalte fetițe sau băieței de vârsta lor. Băteau cât este ziua de mare toate dealurile, se scăldau în apele Florei cum le-a făcut natura la un loc cu băieții
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
sarcinii nu a riscat, așa că a apărut, în peisajul de vis al Văii Doftanei, o pată de culoare ciocolatie, numită Dany, copil abandonat foarte curând în grija bunicilor materni. Era de o sensibilitate deosebită, rușinos și fricos din fire, simpatic, zburdalnic ca și ceilalți copii de vârsta lui, căruia îi plăcea mai ales să cânte din gură având și o voce frumoasă. La cei zece ani, avea un glas melodios, cucerind simpatia nu numai a copiilor din gașcă, cât mai ales
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
voi purta ca giuvaier,/ Fapte, trăiri, toate le-oi pune în desagă!” Numai astfel își va putea construi Un naos pentru mine (p. 228) „Să mă adun din firimiturile-mprăștiate-n haos,/ De lanț să mă dezleg, fulg să fiu de nea zburdalnic... Din trupul meu să îmi ridic spre nori, sfințit naos,/ Acolo să mă-nchin sufletului meu, cel regăsit și darnic!” Sporadic, dar de bun augur, în volum se regăsesc și poeme optimiste în care strălucesc fărâme de speranță, raze fierbinți
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
facultăți. Cum Halil nu se văita de bani, iar ea trăia din ce puteau să-i trimită părinții săi C.A.P.-iști, a fost foarte ușor ca sirianul să-și găsească loc în sufletul său disponibil de studentă săracă, dar „zburdalnică și darnică cu nurii săi”. Halil, cu apucăturile sale arabe, era atât de gelos încât fata nu putea să stea de vorbă cu niciun coleg că imediat începea scandalul când o vedea sau dacă acesta era informat prin spionii săi
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându-și poziția, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase și acum aștepta
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
din viața domniei sale și a nepoțelelor. Prin povestirile sale autoarea evidențiază sufletul pur al copilului, gândirea fidelă fără vicleșuguri și falsitate chiar dacă cei mici își joacă rolul ca niște mari actori prin naturalețea lor. Autoarea trăiește parcă prin nepoțelele sale zburdalnice și inteligente o a doua copilărie departe de tumultul și grijile vieții cotidiene, regăsindu-și lângă acești „ingerași” liniștea sufletească. „Întâmplări hazlii cu o nepoțica povestite de bunica” este o carte de povestiri care poate fi citită de la cei mici
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
Toate Articolele Autorului nu ajung până la raftul de sus al dulapului cu zâne albastre urc pe scăunelul închipuirii ori de câte ori vreau scot din jobenul secundei porumbei peltici de cuvânt și te fac să zâmbești sunt și voi fi mereu prințesa ta zburdalnică tu doar învăță-mă cum și când să pun diezi viselor cum și când să tac să intervin să aplaud sau să mototolesc hârtia furtunilor privind întotdeauna spre cer să caut mereu comorile în mine și să cred în povești
ŞI CE DACĂ ACUM... de AURA POPA în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349447_a_350776]
-
adevărul simțurilor tale. fizionomia ta este acum mimica lui Charlot, a lui Louis de Funes, a lui Nea Mărin, din orice comedie veche preferi, dintr-o scenetă de teatru de revistă, dintr-o peliculă animată urmărită atent de niște copiii zburdalnici cu ochii mari și cu râsetele lor cristaline. dar însuși Timpul, știi că este o noțiune dezbătută, o invizibilă a spațiului pământean și-al Cosmosului care se intersectează cu al nostru, timpul nostru de copii a trecut demult, lasându-și urme
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
un dulce otrăvit îl simt precum Un freamăt de iubire ce mă-mbată. A porții suflet deschid larg, acum, Pentru iubirea pură și nevinovată. Privești în ochii mei, flămânzi de tine. Seninul lor albastru te-ndeamnă să-i iubești. Fiori zburdalnici simt, cum clocotesc în mine. Când mă săruți, Iubite, mă înnebunești! A nopții caldă vrajă e plină de secrete Inima o simt cum îți zvâcnește-n piept. Focul de pe buze cu-a dragostei pecete Arșița s-o stingi, Iubire, te
TE-AŞTEPT DIN NOU IUBIRE, CÂND CLIPA-I ADORMITĂ! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344590_a_345919]
-
unde calcă. Ce le-a venit în minte? De ce să ducă pe spinare sacul cel plin cu alți sacii, ce-ar fi să-i dea drumul la vale, să se rostogolească singur până în pârâu. I-au dar drumul, iar sacul, zburdalnic, s-a tot dus hurdupăind la vale. Ei s-au dus în urma sacului, pe întuneric, să-l caute. Sacul parcă intră în pământ. Nu era nicăieri. Tot căutau, tot căutau. Nimic. Trenul pleca peste o oră, iar ei au rămas
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
iar frunzele urcă scara Și-i verde pământul pe jos.” (Adrian Păunescu, “Amăgire”) Cu mărțișoare și echinocțiu, cu cocori și rândunele, cu aer cald și îmbătător, cu lumină crudă și nopți înstelate, cu poezie și culori, sosește primăvara! Capricioasă și zburdalnică, aducându-ți după o zi cu soare alta cu zăpadă, primăvara îți oferă în dar, pe lângă muguri, flori și soare și câteva astenii pentru suflet. Pe care, îți place sau nu, n-ai încotro și trebuie să le primești cu
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
Era un "șaman" vestit în sat...dar și în localitățile din jur. Mama mea, care era și ea „descântătoare”, îmi povestea că bunicul Marin înțelegea graiul animalelor, dar eu, pe atunci, nu credeam că este posibil așa ceva. Eram o copilă zburdalnică, mereu pusă pe șotii. Nici cu gândul nu gândeam că, eu însămi, într-o bună zi, voi ajunge o „descântătoare". Când am crescut mai mare- eram de-acuma la liceu- l-am întrebat pe bunicu, cum de-a putut să
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru a o lua acasă să-ți întemeiezi o familie, ci pentru o tăvăleală nebunească, fără prejudecăți sau regrete. Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația era mare. Simțise chemarea fetei, așa că, negăsind un taxi, a luat prima trăsură liberă din fața gării de marfă din Obor și, indicându-i birjarului direcția spre Palas, se grăbea să o întâlnească pe Săndica. Știa
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
viața din timpul studenției. Unii dintre băieți au venit și cu prietenele lor, doar nu trebuiau să amâne întâlnirile stabilite înainte de a da Mircea telefonul. Se vedea că nu mai sunt tinerii cu plete, blugi jegoși sau găuriți și mintea zburdalnică din timpul studenției, ci oameni ajunși la maturitate, cu responsabilități, unii dintre ei deja căsătoriți și în așteptarea primul lor copil. Seara s-a desfășurat într-un mod plăcut, însă parcă bucuria lui Mircea era de suprafață. Nu era atent
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
un ogor nelucrat doar un singur an, se umple atât de mult de buruieni, încât nu-ți mai este de nici un folos. Dar cu cât mai mult sufletul, când omul nu mai veghează asupra lui?! Mintea omului este atât de zburdalnică și aleargă necontenit, câteodată și dezordonat, la toate cele bune dar și la cele mai puțin bune. Aleargă spre cele bune dintr-un imbold sau pornire naturală, firească. Dar spre cele rele tot din pornirea ei firească se întâmplă? Gândurile
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
Pe-un ritm mult mai vechi, neștiut, Copacii-ncărcați recreează Un alb peisaj din trecut. Reînvie copilul din mine, Ce vesel e totul acum, Când altă poveste revine, Revăd mari troiene pe drum. Și-un pâlc de copii ce aleargă, Zburdalnici, înoată-n nămeți, Și-apoi iar se urcă în sănii, Trecând printre pomii semeți. Măicuța mă cheamă în casă, Căci ziua a trecut și-i târziu, Dar mie deloc nu îmi pasă De foame și frig nu mai știu. E
E IARNĂ!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366534_a_367863]
-
se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le dezmierda tinerețea corpului de fete zburdalnice și dornice de distracție. Drăcoaica de Eleonora veni pe la spatele Anei și o prinse de abdomen cu o mână, iar cu cealaltă, începu să-i mângâie merișoarele micuțe. - Uite, Ana, ce-ți fac băieții când te prind la strâmtoare. Încep
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
văd cele două românce, împărtășind aceleași trăiri cu ele. Și în final, nu-ți mai vine să cobori din mașina lor și nici să te rupi de vrajă. Rămâi acolo ancorat, pierdut în gânduri și dezmierdând-o pe cățelușa Țuca, "zburdalnica jucărie vie", nelipsită din călătorii, dezmierdări care traduc în graiul lor emoții unice. Și astfel, grație imaginilor date de lectură, te trezești în insula frumoasei Afrodita și a lui Zeus. Pentru o perioadă rămâi adâncit în acel timp al strălucirii
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
întârzie mai mult ca de obicei pe afară, se strecură ușor din casă și se porni s-o caute. O găsi, se apropie torcând și începu să se joace pe lângă ea, mângâindu-i picioarele cu blănița lui albă și pufoasă, zburdalnic și bine dispus. O văzu pe Corina îngândurată și-i zise: - Fetiță frumoasă, de ce ești tristă?... De ce te uiți așa de mult spre cer? Corina își luă în brațe pisoiul ei pufos, îl mângâie și-i răspunse: - Pisoiule drag, vezi
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
care - după unii - reprezintă copilăria copilului universal. În dulcele grai moldovenesc, acest "peisanissimo figlio di Humulești", astfel numit de Luigi Salvini, avea să ne aducă aminte cât pierdem pe această lume, atâta timp cât câștigăm TOTUL, dar ne pierdem ochiul și inima zburdalnică de copil. Din fericire, până acum nimeni nu a eliberat, nici măcar prin război, o țară de copilărie. Amintirile unui nou născut", volumul domnului și doamnei Marinescu, pun lângă Nică a lui Ștefan a Petrei, o Andreea, nepoata unei familii de
BUNICII CROITORI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361773_a_363102]
-
în mai multe trasee, fragmentate și ele de căbănuțe, porți de intrare, locuri de popas, lacuri și nenumărate terenuri de golf, singurul drum care leagă direct cele din urmă localități fiind șoseaua 68. Aceasta “închide” practic ca o baieră gâtul zburdalnic al “nărăvașului” căluț, de a-și întinde capul cu coama fluturândă și de a se adăpa în ocean sau în apele mai liniștite ale golfului. Atât Carmel cât și Pacific Grove au fost puncte pe drumul pe care îl voi
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
rând. Ce frumoși eram, Ce dragostea curată... O mai port în gând! Dar soarta blestemată Ne-o răpi curând... Privirea ta senină îți este ca-n trecut... Păru-ți doar albit, ...după-atâția ani(!), Ieri, când te-am revăzut! INIMĂ ZBURDALNICĂ Inimă zburdalnică: Nu vrei să te-oprești? Liniștea, vreo-dată, ai să ți-o găsești? Ai iubit cu patimi, și ai pătimit, Țintind idealuri, grele de-mplinit. Anii ți-au trecut, părul ți-a albit, Dar încă nu se vede că ai
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
frumoși eram, Ce dragostea curată... O mai port în gând! Dar soarta blestemată Ne-o răpi curând... Privirea ta senină îți este ca-n trecut... Păru-ți doar albit, ...după-atâția ani(!), Ieri, când te-am revăzut! INIMĂ ZBURDALNICĂ Inimă zburdalnică: Nu vrei să te-oprești? Liniștea, vreo-dată, ai să ți-o găsești? Ai iubit cu patimi, și ai pătimit, Țintind idealuri, grele de-mplinit. Anii ți-au trecut, părul ți-a albit, Dar încă nu se vede că ai obosit! Și
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]