231 matches
-
noastră deoarece conducătorul acestei țări dă socoteală pentru faptele sale. În țările noastre nu dă nimeni socoteală și nimeni nu este pedepsit; există, În schimb, doar ascultare deplină față de conducători și rugăciuni de viață lungă pentru ei“. Mi s-a zburlit părul pe braț când am citit textul mesajului. De ce? Pentru că Bin Laden făcea referire chiar la primul Raport Arab pentru Dezvoltare Umană, care a apărut În iulie 2002, la câtva timp după expulzarea lui din Afganistan, când, probabil, se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
din mijloc, că n-ai noroc în dragoste. Drum Cînd te întorci din drum, îți merge rău. (Gh.F.C.) Duhuri necurate Dumnezeu fiind zilnic supărat de duhurile răle, caută să le pedepsească. Cînd această mînie ajunge la culme, toată firea se zburlește, furtuni se pornesc, cerul se norează și duh urile cată să se ascundă. Atunci tună. Oamenii ce dorm peste noapte sub arbori taie în trunchiul arborilor semnul crucii, ca să nu se apropie de ei duhuri necurate. Duhurile se pot ascunde
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Mă bucur că Dl. Jebeleanu 151 s-a arătat dispus să facă unele donații Muzeului. Ce se mai aude cu publicarea volumului 152 D-lui Lovinescu? Nădăjduiesc că anul acesta lucrarea va vedea lumina tiparului. Pe la noi vremea s-a zburlit urât. Zăpadă multă, ninsori și alte asemenea necazuri, care îngreuiază drumurile. Vor trece și astea. În așteptarea Dv. și a soțului vă rog să-i transmiteți omagiile mele. Respectuoase sărutări de mâini și multă sănătate vă dorește Eugen Dimitriu 150
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lui Kostoglotov: ... unul care părea și el rus, dar nu prea aveai motive să te bucuri de o asemenea vecinătate: avea o față tipică de bandit. Probabil, arăta așa din pricina cicatricei [...] sau a părului negru, țepos și nețesălat, care se zburlea în toate părțile; sau, poate, pur și simplu, din pricina expresiei feței sale grosolane și aspre. Pe deasupra, banditul părea să mai aibă și pretenții culturale tocmai termina de citit o carte 328. Această percepție, marcată de evaluări negative, îl va urmări
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că putea s-o îngroape? Nu știu. Poate tot pe acolo, pe la conac. Dar este blestemată. A preluat-o Satana și de asta cred că mi-a omorît fata, ca să nu mai știe nimeni unde este. Părul mi s-a zburlit pe mîini și chiar pe cap și m-am înfiorat. Și oare cei care ar căuta-o.... I-ar lua dracul și pe ei, sigur. Doar o păzește, nu? Cee? Cinee? Comoara dracului, nu? Nu mi-a luat el fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
panicat. Ăla acuzat de hoții. De ce ? sar ca fript. Mie îmi plac hoții. Și eu mai ciordesc dacă se poate. Mă gîndesc la ăla, hoțul, și constat că ar avea chiar și el ceva șanse de izbîndă. Părul mi se zburlește și încet, încet, un soi de panică mă încearcă. Încerc marea cu degetul. Moș Leo, dar știi ce a făcut și a dres banditul ăsta, nu? Și, ce? Uite așa trîntesc ștampila pe el! Doamne, boșorogul ăsta bețiv îmi anihilează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
liniștit și savuram acele clipe în singurătatea nopții. Tocmai doream să pun capăt meditației profunde care m-a cuprins și care, totuși, îmi readuse pofta de somn, cînd aud un zgomot scurt de geam spart. Încet, Hassan, că mi se zburlește părul în cap... Încercam aceiași senzație și eu. Bănuiam că a fost spart un ochiuleț din geamul ușii de la bucătărie. Am rămas pe loc, în fotoliu, dar mi-am ascuțit la maximum auzul și văzul. Nu se auzea nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu trebuie să plângi! Ai să devii o fetiță urâtă și o să râdă și ciorile de tine. În acel moment, Victoria se lipi stâns de pieptul lui taică-su și izbucni într-un adevărat torent de lacrimi. Părul i se zburlise ca la un drăcușor năzdrăvan și extrem de frumos. - Tată, te rog să nu fii rău cu mine! - De unde ai scos asta? Am crezut că tata are o fată mare. Ce rușine să plângi și pun pariu că știu de ce! Ești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela verde câmpie acu-i tristă, părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-au așezat, ca niște mărgele pe ață șirul ultimelor rândunele călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele pădurilor; toamna
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Agresiunea verbală ca semnal de alarmă pentru intențiile ostile Cele mai multe mamifere transmit semnale vizibile care pun în gardă că sunt gata de luptă. Caii își lipesc urechile de cap și își arată dinții. Câinii mârâie, își dezvelesc dinții și își zburlesc părul pe spate. Unii pești își schimbă culoarea când sunt enervați, sau își dublează dimensiunile corpului. Cocoșii și curcanii se umflă în pene pentru a părea mai mari și mai de temut. Cu excepția faptului că ni se pot înroși obrajii
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
dat eu altă ceva decât bice pe spinare. Ia mai bine bate-te peste gură, coane Alecule, să nu ți se întâmple și dumnitale așa ceva, aice. Ce să mi se întâmple? Apoi, bine, n-ai auzit că tineritul s-a zburlit 33 în Iași și la București? Am auzit că se clocește ceva, dar Mihai Sturza o să-i ciomăgească, fii sigur, că doar n-o să ne lese de râsul pantalonarilor 34 și a bonjuriștilor. Eram de zece ani, pe când se fierbeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi bine să nu-ți bați gura de pomană. Ca să știți cum să procedați altă dată, vă vând un pont aproape pe nimic. Omul care făcea din fotbal o cascadă de metafore, căruia „Îngerul [i]-a strigat” de s-au zburlit „Ciulinii Bărăganului”, când voia să petreacă în voie cu prietenii, se apuca să înjure partidul, în gura mare, de se golea restaurantul. Oamenii se temeau să asculte, să nu fie acuzați că au pactizat cu dușmanul de clasă, lăsau totul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
până la identitate cu al P.S.D.-ului, cu mențiunea că la Romexpo, fiind loc îndestul, pesediștii organizați în grupuri de interese, s-au jumulit între ei de le-au sărit fulgii, în timp ce la Palatul Parlamentului, celor adunați acolo li s-au zburlit pe-nele. Congresul liberalilor a avut atât sare și piper, cât și opoziție, suficientă ca să nu se zică ceva de o unanimitate suspectă. Reprezentanții curentului „acum, la guvernare”, cu un Cataramă tumefiat și înfuriat, că nu este înțeles și urmat, drept
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mai frumos între toate portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu: Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete, erau de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se zburli în cap și nările i se îmflase tablouri de foc îi ardeau mintea, vedea fulgere parcă tot creierul îi era ars el începu să râdă cu hohot și căzu la pământ 273. Preluând tema cunoscută viața este vis, firea poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pictorul, viața e lungă, iar acum e și consistentă din moment ce dăm o raită prin cartea de istorie), scoase din rucsac aparatul foto digital și-l prinse pe pictor într-un alt cadru. Prim plan, ochi ficși, câteva fire de păr zburlite de vânt. Într-o parte, prins în mișcare, un individ cu pieptul dezgolit (bicepși lucioși, piept impunător), se pregătea să trimită flăcări către asistența excitată. Câteva domnițe urmau să ducă mâinile către gură, în semn de emoție trăită la cote
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare, cum îmi spuneam adineauri? Sau să fie cumva doar o melancolie stătută, paralizantă? Mintea mea s-a zburlit la acest ultim gând răzleț, l-a morfolit și l-a aruncat cu dispreț la coș. Apoi și-a continuat traseul printre multele întrebări care nu-mi dădeau pace. Or fi și alții urmăriți de această idee? Să-ți dorești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la baie și înainte să se spele pe ochi se privi în oglindă. Pentru o clipă, o scurtă clipă numai, zări în oglindă un chip acoperit de un păr vâlvoi. Un chip chinuit și întrebător, de care uitase. Un chip zburlit de adolescentă, cu ochi încruntați, un breton scurt pe frunte și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat cu o alură inconfundabilă de șofer. Un șofer descumpănit de un mij loc de transport pe care nu îl putea controla. Bărbatul dădea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Și mai treceau și alți copii pe acolo. Își lué ghiozdanul și dédu colțul școlii. Vroia sé umble pe undeva. Sé-l baté soarele și sé-l sufle vîntul. Colțurile cravatei Îi fîlfîiau la piept și simțea cé și pérul i se zburlește de la vînt. Disearé, cînd Își va scoate cravată, o v-a pune pe perné. Și pernă va mirosi și ea că și sticluța micé cu crestéturi că un pépușoi mic de sticlé. Nu mai avea nimeni cravaté care sé miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și ei vacanțé. Pluteau undeva adînc În apé. Se apropiau cu boturile de pietre și cutii. Țara era mai liniștité. Și era cald afaré. Și numai pe fereastré intra un aer iute dar care nu récea. Un aer care-ți zburlea pérul și, dacé-l ajutai cu mîna, puteai sé ți-l așezi cum vrei. În dreapta și În sus. Chiar și acolo unde nu se așeza. Va trebui sé-și sape o groapé În pédure. Ce bine cé a venit vara și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
esplica numai prin presupunerea unei afinități sufletești. Începui a-l observa cu comoditate. Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru - strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete, erau de-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și-l blestemă pe Dan pentru nepriceperea de care dădea dovadă. Sesiză, deodată, un chițcăit și abia atunci realiză că, în afară de vrăjitoarea cea rea, mai exista un pericol, mult mai real și mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul i se zburli de spaimă, se ridică într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vârstă și că nu-i mai stă bine să întârzie pe străzi. Acum era domnișoară și trebuia să dea mai multă importanță la ceea ce făcea. Relațiile ei cu băieții necesitau o atenție deosebită și un comportament mai matur. Luana se zburli. Ce relații cu băieții, Bico? Care băieți? Nu ies decât cu verii mei. Concluzia era că Luana crescuse și că băieții o priveau, acum, cu alți ochi, departe de aceia cu care se uitau la ea atunci când nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de a mă avea la brațul tău. Nu mai sunt o fetiță. Am treizeci de ani. Vreau să-mi fac o familie, să am copii. Nu e vina mea că, mai înainte de tine, l-am întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]