224 matches
-
-n acest loc și altădată.Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață,Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață,Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit,De îndată ce-a intrat în locașul amintit,Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care,Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare.... XXIII. CER DREPTUL LA IUBIRE, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015. Jucăm pe scena vieții controversate roluri, Sub măști, în ore
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură îngeri de ploi; Se zburlesc tăcuți în pene. E-atâta jale pe la noi, Mulți se duc spre zări eterne! Ieri am stat cu el la masă; Ne-am povestit din amintiri. Astăzi doliu-i văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri
SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374875_a_376204]
-
bulgăreală cu zăpadă. Două vrăbii se insultă pentru-o boabă în ogradă. Nas, obrazul dat cu roșu, țuică fiartă pe reșou ! Poate-l întâlnești pe „Moșu” ca să capeți un cadou ... Doar o mâță ce-i udată tremurând ca babele, se zburlește supărată și-și scutură labele. După multă zbenguială, sau plimbare prin natură te cuprinde-o picoteală ... Ah, ce bine-i la căldură ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: A venit Iarna / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul
A VENIT IARNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374074_a_375403]
-
ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem de întuneric în mijlocul zilei, asta era Șușurel, un neisprăvit de motănel
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să fii cel mai puternic din ogradă. Pisica îi linse căpșorul zburlit de frică, apoi începu să-i toarcă un cântec de leagăn. Șușurel adormi. Se visă stând într-un tron sclipitor. De o parte și de alta, șiruri de motani înarmați până-n dinți îl păzeau, iar în fața sa stăteau câinele și
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Azi nu-mi purta șoaptă direct. Nu-mi du gându-n alte zări, Nu-mi trădă inima-n depărtări. Sau da?... DOR DE ALB STRĂLUCITOR Gri apăsător... Cer împovărat sub nor apropiat, Gânduri adunate-n iureș deprimat, Crengi de vânt zburlite-n vuiet amețitor, Toate așteaptă haină De un alb strălucitor. Gri apăsător... Ramuri dezgolite tremura oftând, Balțile-ncrețite freamătă udând Pași grăbiți spre malul casei cu pridvor. Siluete și umbrele contopite-n dor De un alb strălucitor. TRECERE PRIN ANOTIMP Toamnă
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
-n gât” săracul... Vrând mereu s-o potolească, să își umple iar stomacul face-o treabă „românească”. Uite-așa îl vrea partidul : Când un zbir, când doar bufonul ce linge de foame blidul sau „mănâncă” microfonul. La orice adversitate se zburlește rău, săracul Bârfește pe cine poate, l-a „mâncat” și ... Șo ! Pe altul ! Lăcomia îl îndeamnă dând nesațiu visceral . Nu-și dă seama ce înseamnă a fi OM, să ai moral. E prea tare în „dantură” golănașul nostru, nene, și
„CANIBALUL” DIN PARTID de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372934_a_374263]
-
Azi nu-mi purta șoapta direct. Nu-mi du gându-n alte zări, Nu-mi trăda inima-n depărtări. Sau da?... DOR DE ALB STRĂLUCITOR Gri apăsător... Cer impovărat sub nor apropiat, Gânduri adunate-n iureș deprimat, Crengi de vânt zburlite-n vuiet amețitor, ... Citește mai mult DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE...O, da, vânt nebunatic, vânt haotic,Degetele-ți mângâie erotic...Ori palma-ți atinge frontal.Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal.O, da, vânt capricios, vânt răutăcios,Părul iubitei răscolește-l invidios
RODICA EIZIKOVITS [Corola-blog/BlogPost/373000_a_374329]
-
indiscret,Azi nu-mi purta șoapta direct.Nu-mi du gându-n alte zări,Nu-mi trăda inima-n depărtări.Sau da?...DOR DE ALB STRĂLUCITORGri apăsător...Cer impovărat sub nor apropiat,Gânduri adunate-n iureș deprimat,Crengi de vânt zburlite-n vuiet amețitor,...
RODICA EIZIKOVITS [Corola-blog/BlogPost/373000_a_374329]
-
pantalonii luați proaspăt de la croitor, după care îmbrăcă sacoul. Se privi în oglindă.Era frumos, de-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatică părul negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și binefăcuți. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete erau de-o asprime rară
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
alungit;descântat. Stau plopii, rânduri, rânduri Fluturii zboară prin ram... Într-un parc solitar Vrăbile-mi cântă balade, de amor sedentar! Ca niște preoți, stau plopi-nveșmântați În curte la Apolo, Prinț de raze-ncununat! O vioară muzica-și alintă în Coroana, zburlită de vânturi tomnatice și repezi; Stârnite de Brahma ce înghite Tot ce e vechi ca să aducă noul! Pe-a zeilor cale! O urmez acum S-a dus amorul... Reproșuri nenumărate trec de mine, Ce să-i fac? Mă las tot
S-A DUS AMORUL... de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347467_a_348796]
-
pe cuțit. Nu era omul care să se teamă, cu una cu două, dar atunci înlemnise de nu putea nici să clipeasă. Ușa se zguduia continuu, iar lui, sudori reci i se prelingeau pe șira spinării. Simțea cum i se zburlește părul, fir cu fir. Și-ar fi făcut semnul crucii, măcar pe cerul gurii, dar limba îi amorțise și gura i se încleștase de-l dureau fălcile. Ochii țintuiți pe cadrul ușii îi ieșiseră din orbite. Și a ținut-o
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Toate Articolele Autorului Șoricelul mititel E isteț, nevoie mare. Se-amuză mâța cu el, Mereu e la ea-n picioare. Ea îl prinde de codiță, El se zbate, prichindelul, Se-nvârte ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință
ȘORICELUL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375896_a_377225]
-
03 iunie 2017. Șoricelul mititel E isteț, nevoie mare. Se-amuză mâța cu el, Mereu e la ea-n picioare. Ea îl prinde de codiță, El se zbate, prichindelul, Se-nvârte ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Citește
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Orăștie, 2015) Citește mai mult Șoricelul mititelE isteț, nevoie mare.Se-amuză mâța cu el,Mereu e la ea-n picioare.Ea îl prinde de codiță,El se zbate, prichindelul,Se-nvârte ca o rotițăși scapă ușor, mișelul.Pisicuța se zburlește,Îl prinde iar, hoțomana.El se-ntoarce, se sucește,Din nou își salvează blana.Cât e ziulica toată,Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată,Pisica îl hăpăi.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... III
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
păstra căldura cât mai mult timp. A doua zi dimineață oala mare din lut se afla din nou în mijlocul bucătăriei. Borșul ridicat deasupra, era limpede, gălbui și foarte acru. Ne dădea să bem câte o cană. Părul pe cap se zburlea de acru ce era! Eram ferm convinsă că supărarea noastră acrise borșul și că de aici vine vorba „ești o acritură”! Îl răsturna într-o căldare. Mai apoi, într-o oală mai mică din lut, punea tărâța scursă pentru cuibul
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
câtă-n codru un fecior Curg pe rând din ea poeme, însoțite de un dor, Noaptea, în veșmânt de gală îl ascultă și oftează Are dreptul să îl țină lângă dansa cât visează... În decor apar și norii ce-s zburliți de interese Se credeau dați la o parte, chiar de ițele mai dese Curg pe cer purtați de ceas și au trăznete în glas, Unul rătăcit de turmă, în grădină parcă scurmă! Un cocoș dă deșteptarea că-i albită toată
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
la fiecare mișcare. În studenție, după câte un iulie-august petrecut în București la practică, îmi venea să turbez. În gară la Constanța, după ce coboram din tren, simțeam imediat că am ajuns acasă, datorită brizei care îmi mângâia fruntea și îmi zburlea părul. Nici nu știi tu ce păr aveam! Am fost repartizat proaspăt inginer la Timișoara, în Constanța nu erau locuri. Oraș frumos dar, Ina, să vezi ce-am pățit. Fiind un sfârșit de august călduros, am mers la ștrand. Apa
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
din scrisul imberbului de Tătărași.) Ținînd seama de precizarea autorului că locul acțiunii e: "în Iași, capitala Moldovei, de unde încep dacii liberi, locul unde se însoară Dumnezeu", să înșir personajele: Japardelea, Bulboacă, Neață, Espadrilă, Parpalea, Magiun, Bilă, Motănescu, Regele nebunilor (!), Zburlea, Doctorul (!), Lordul John, Aprid, Faianță, Fosfor ș.a. Iar cînd din gura lui Japardelea mai iese și perla: "Haoleu, fraților, ce bine-i la Socola!", atunci gîndul că Budai-Deleanu a trecut și el pe-acolo pare aproape sănătos. Cum în urmuzienele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s Digest de pe măsuța de cafea. O clipă mai tîrziu, se deschide o ușă și se apropie de mine un bărbat la cincizeci și, poate chiar peste șaizeci de ani. Are burtă, ochi albaștri și păr alb care-i stă zburlit În vîrful capului bronzat, și gușă pronunțată. — Dave Sharpness, zice cu un glas gîjÎit de fumător, și-mi strînge mîna. Haideți, intrați. Îl urmez Într-un mic birou cu jaluzelele trase și masă de mahon. Un raft Întreg e Înțesat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cele mai multa ori, domnește o beznă adâncă, fiindcă luna și stele sunt acoperite de nori, iar viscolul poartă zăpada în vârtejuri, hohotește și chiuie și geme; sloiurile trosnesc de ger; e o spaimă și o urgie de ți se zburlește părul.” (Cezar Petrescu Fram, ursul polar) 2. Găsește înțelesul fiecărui cuvânt (grup de cuvinte); balenă; focă; noapte; acrobație; a lâncezi; menajerie. noapte de iarnă, care se întâlnește în regiunile polare cu durata de șase luni; exercițiu dificil de echilibristică, de
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela verde câmpie acu-i tristă, părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-au așezat, ca niște mărgele pe ață șirul ultimelor rândunele călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele pădurilor; toamna
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă, tu aruncași vălătocul ? - Ce zvârli găleata asta, fire-ai tu al dracu’ cu târtița ta ! Hai, ad-o aciia. Nu mai da. Trage la tine. Așea. - Mă, Băgică ! Toarnă imediat o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nivelul de înălțime, coborând mai jos în aer, decât vroia. Neluând în seamă „incidentul”, Tanti Ana culegea zmeura mai departe. Pasărea gălăgioasă s-a oprit în pomul cel mai apropiat și, fără să zăbovească mult, zbură din nou spre femeie, zburlindu-i iarăși părul. Apoi s-a așezat pe gard, ciripind agitată cu partenerul său. Nu mai încăpea nicio îndoială: pasărea, de fapt, a atacat-o și dorea ca ea să plece deacolo! I sa părut stranie insinuarea, dar și-a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]