236 matches
-
centiron. — Și acest baston, însemn de veteran... — Ți-or fi dat o baghetă ca a mea, îl întrerupe nervos evreul, dar eu sunt singurul doctor din școală. Pune la rândul său mâna pe sabia de lemn, în timp ce Ganymedes și-o zdrăngăne provocator pe a sa. — Pe mine bunul nostru stăpân m-a scutit de obligația de a mai apărea în arenă, îi explică germanului. — Ești prea hodorogit să mai lupți, comentează Rufus. Scuipă cu scârbă din el: — Mai bine-ți păstrai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trăsură, sau, cu o încăpățînare exasperantă și, parcă, voită, se întorcea înapoi, mergând drept în ochii obosiți ai doamnei M... și în ochii așa de albaștri ai Adelei. În cele din urmă a trebuit să renunț la fumat. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. Obiectele din priveliște alergau în urma noastră, cele de aproape mai repede, cele de departe tot mai încet, până la dealuri, care stăteau pe loc, dar după o bucată de vreme rămâneau și ele în urmă. Când birjarul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spunea cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bine e să nu forțezi lucrurile, mi-am dat seama. Deocamdată e într-o stare deosebit de irascibilă - extrem de sensibilă la orice fel de „presiuni“. Așa că n-o chem să vină cu mine în bucătărie. Mă duc singură și încep să zdrăngăn vasele. Ea rătăcește prin living o vreme, mormăie de una singură, se învârte fără rost și apoi, după aproximativ zece minute, se înmoaie negreșit și vine după mine. Nu gătesc ceva sofisticat. Apetitul Shebei nu e tocmai ridicat, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
simțeam nici o adiere de vînt, poate pentru că eram feriți de mal, dar cerul răsună puternic chiar deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-am amestecat. Am redus mult viteza și, cu toate acestea, mașina tremură cu putere, de parcă ar fi fost supusă unui test de rezistență; zdrăngănea de parcă era gata-gata să se desfacă În bucățele În orice clipă. Dacă intram Într-un șanț sau se defecta din cauza vreunei pietre ce-i pătrundea În măruntaie, eram pierdut. M-am trezit drept În față cu un crîng de sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Douăzeci de ani mai târziu, în aceeași casă și în aceeași cameră, Sampath Chawla cel cu picioare ca de păianjen și cu brațe la fel, slab și cu o înfățișare îngrijorată, zăcea treaz sub un ventilator. Acesta se rotea și zdrăngănea deasupra lui, la fel de zgomotos ca o vijelie, deși tot ce putea Sampath să simtă era adierea slabă a unui curent de aer pe la degetele de la picioare. Familia dormea în jurul lui și sforăia: tatăl, mama, bunica și sora lui cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de ceea ce sunt. Dar am de ce să-mi fie rușine? Am începu iar să-mi fac laba. Ar trebui să mă vezi. Am intrat iar în rândul vostru - mi-o fac și eu. Bine v-am regăsit. Iată-ne, deci, zdrăngănindu-ne coarda, trântiți pe spate ca niște chitare strâmbe de-ale lui Picasso. E ridicol - dar ce pot să fac? Doar știi cum e cu femeile de pe stradă în orașele pline de agitație, în jungla de beton. Problema nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
omul, a vrut să mă viziteze el pe mine. Dormitul e o treabă riscantă pe pământul lui Bigfoot. Obișnuiam să-mi pun un sistem de alarmă în jurul taberei - niște sârme întinse peste tot, care făceau să sune clopoței și să zdrăngăne tigăi. într-o noapte m-am trezit și el era acolo. Stătea așa și se uita în jos, spre mine. Trecuse de toate alarmele, nevăzut, neauzit, ca să mă privească mai bine. Atunci am încetat să mai cred că era femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Îndepărtați, din ce În ce mai străini față de toți cei ce plecau, dar și față de ei Înșiși: mici ghemotoace de scrum acoperite de păr mai scurt sau mai lung, de pălării, băscuțe, șepci, evaporându-se după primul cot al trenului și făcând, la fiecare zdrăngănit de roți, În ochii nostalgic deschiși ai călătorilor, loc unui alt peisaj care urma să se deruleze mai Întâi În față, apoi În urmă și iar În urmă, pierind În depărtări. Îmbrăcat În costumul lui alb, doctorul Noimann stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apărarea, nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși acum, În clipa de față, din ce este Azi și va fi Mâine...” Stomatologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zile?” „Le-am promis pe sor-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și din sobe. Șoferul se pricepuse să mituiască pe cine trebuia, numai oameni În funcții Înalte din partid și din Miliție, nu se zgârcea la dar și afacerile Îi mergeau din plin. Cum se lăsa Întunericul prin sat, Începeau să zdrăngăne cărucioarele către casa șoferului de oraș. Unii făcuseră niște fugare socoteli și Își dăduseră seama, cu uimire și invidie, că din supraprețul cerut pe butelii ăla scotea pe zi cel puțin un salariu lunar al unui inginer agronom. Omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în picioare. —Grăbește-te, termină-ți cafeaua, mi-a ordonat ea în timp ce-a aruncat pe masă vreo câteva lire. Și vino! — Unde? — Vino, mi-a spus ea cu răsuflarea tăiată de nerăbdare. Nola a mărșăluit în susul străzii și, zdrăngănind niște chei, s-a apropiat de o mașină sport, argintie. Urcă, draga mea, mi-a ordonat. Am intrat în mașină temătoare. — Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca o nebună. —Vreau să-ți arăt ceva, a bolborosit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
targă, care treceau unul câte unul prin fața mea cu crizele lor de epilepsie și blocajele lor intestinale, cu rănile de cuțit și supradozele de heroină, cu mâinile fracturate și capetele pline de sînge. Voci strigau, telefoane sunau, cărucioare cu mâncare zdrăngăneau pe podea. Toate acestea se petreceau la nu mai mult de un stat de om de vârfurile picioarelor mele, și totuși, judecând după efectul pe care îl aveau asupra mea, ai fi zis că se petrec în altă lume. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă simt ciudat să mă gândesc la perioada sărbătorilor atât de devreme, îi explic. Le petreci cu familia? mă întreabă, în ciuda a ceea ce am spus. — Așa cred, mormăi eu, jurându-mi în secret ca, dacă tata insistă din nou să zdrăngăne Silent Night la pian și anul ăsta, pot să-și ia adio de la prezența mea. Obișnuiam s-o cânt ca să le fac pe plac bunicilor mei, dar acum sunt mult prea mare pentru un asemenea comportament. Mă întreb dacă sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vinete de toamnă/ cred c-o să iau taxiul s-arăt că sunt o doamnă/ Dacă nu-n seara asta, atunci sigur cândva/ nu te-ndoi să nu rămâi așa (finalul unui text naiv-vulgar conceput de A., pe care îl recita zdrăngănind la balalaică seara în baie). Și-acum mă mai trezesc, la cinci dimineața, în poziția pe care mi-am descoperit-o ideală pentru somn, pe burtă, cu sexul într-o erecție dureroasă. Patul prea mare pentru o persoană e cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va trebui să fac ceva irațional, să joc la șase din patruș’ nouă, într-o dimineață când plecam la serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită nu putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu oglinzi mari spre camera ei, la o oră a dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și frate-su la serviciu, bucătăreasa cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure, mai bătrâni ca ea. Paul abia se ține pe ramurile negre alunecoase ale pomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doamna T. și Emilia Răchitaru trebuie să fie una și aceeași femeie. Fiecare femeie care ne trece prin viață începe prin a fi o sofisticată, o doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și părul moale într-o basma și zdrăngănind vasele dimineața în bucătărie, se vulgarizează până aproape de nivelul Emiliei. La lumina lanternei vechi rusești, a trebuit să citesc o noapte întreagă sub pături romanul Hortensiei P.B., Rădăcini, cinci sute și ceva de pagini de carte cu coperțile cartonate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe urmă la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]