134 matches
-
colectă. I-am predat toată cutiuța. Suptul drajeului păru să-i lubrifieze ceva mai mult limba pe tema acelei rocambolești istorii a palatului Aldaya. — Între noi fie vorba, aici e de depănat. Odată Joanet, fiul domnului Miravell, care-i un zdrahon de două ori cît dumneavoastră (nu mai spun că e În echipa națională de baschetă... deci, niște prieteni de-ai domnișorului Joanet auziseră vorbindu-se despre casa familiei Aldaya și l-au Îmbîrligat. Iar el m-a Îmbîrligat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Printre ei zăresc oameni în cămeșoaie și niște pălării de pai pe cap cât roata carului, semn că aici la marginea târgului țăranii se amestecă ușor cu târgoveții...Un murmur continuu ne însoțește până la tejghea. La vederea noastră, tejghetarul - un zdrahon cât un gorun - se desprinde din umbră și, cu o plecăciune demnă de un ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aplauzele de stadion ale obștii de cheflii, Vladimir acceptă să i se monteze în gâtlej o pâlnie albastră, pe care cei doi bufoni revărsară un șuvoi de șampanie, în amestec cu deliciosul Rom-Havana-Club. Într-un târziu de noapte, Svetlana, un zdrahon de femeie, în sarafanul mov de rigoare, fostă, înainte de Revoluție, șefă de sindicat în cea mai mare fabrică textilă din zonă, renumită pentru performanțele ei muncitorești de a sustrage zilnic din fabrică valuri de stambă și de pluș, ce măsurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl găsește, se adâncește în lectură, ridică în sfârșit ochelarii din hârtii, scrutează zdrahonul din fața sa, reia lectura, zâmbește, livrează, până la urmă, concluzia celor citite. — Cam opuși. Vă aflați la poli opuși, înțeleg. Dumneata și soțul, vreau să zic... cam opuși. Soția Vlădescu pleacă, rușinată, privirea. Tace, strânge în pumnul drept un corn. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut de râs, lasă-i maică, sunt tineri, matale ce te bagi babo, te caută moartea pe-acasă și matale te plimbi cu autobuzul, nene, să nu te iei de bunica, are dreptate, lasă femeia, tu ce te bagi, mă, zdrahonule, ia-i de crescut dacă-ți plac mucoșii ăștia, vezi că nu ți-a zis nimeni ceva de dulce azi, tataie, tataie ești tu, mie să nu-mi vorbești cu tu că nu-s fiul tău, ești ca nepotul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot, cu viitorul trecutului lui cu tot. Dacă Gustav voia început de toamnă, Hugo picta început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele casei în care locuia Pupăza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
armă îți fi făcut când ați fost de răcute? Că eu tot la chefere am făcut. ― Noi am fost și suntem artileriști. Știți doar că până nu tușesc tunurile nu începe nici un atac al infanteriei - a răspuns cu împăunare un zdrahon. Înfrigurați, au revenit în vagon. Fiecare s-a culcușit cât a putut mai bine, pentru a se încălzi și a aștepta plecarea trenului. Nu aveau chef de vorbă. Mintea fiecăruia era doldora de gânduri... Unul și-a lăsat nevasta gata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lucru ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe străzi deși nu le puteam suferi și de multe ori nici nu-mi ascundeam repulsia. Trecătorii mi se păreau gălăgioși și aroganți... Doi zdrahoni fercheși, fără doar și poate din protipendada comunistă, ieșiți la aer, au fost cât pe-aci să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de oameni care parcă înghițiseră un băț și începuseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
metri de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că oameni suntem!... îi șuieră la ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să-l țină foarte strâns de brațul stâng, în timp ce de brațul drept îl înșfăcase unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au fost trași pe sfoară. Pe sfîrșite n-am mai rămas în dosul șandramalei decît noi și grupul lui Petrică, Monte Cristo, Bulgarul, Croitorașul și ceilalți. Băiatul ăsta, Sena, trecuse de partea noastră. Abia l-am scos din mîinile unui zdrahon care din fecior de curvă și trădător nu-l mai scotea, lasă că o să vedem noi care pe care pînă la urmă, i-am amenințat în timp ce dispăreau în direcția gurii de metrou de pe Magheru. Habar n-aveam ce fac acolo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
palmelor să se convingă că totul e aievea. — Să nu-mi spuneți mie pe nume dacă toată brambureala asta n-o să rămînă în istoria loviturilor de stat, spune Părințelul privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: „De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?” Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să forțeze lucrurile, să riște un afront sau chiar o pedeapsă. Exista chiar un reproș nedefinit în zâmbetul lor. Cum, nu înțelegeam că Bătrânul era partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimânte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost luat pe nepregătite. Organizase admirabil această expediție, obținând un teanc de permise de liberă trecere, semnate de viceregele de la Neapole, de cardinalul Colonna, cât și de diverși șefi militari. În plus, era înconjurat de „frații“ lui saxoni, niște zdrahoni bine clădiți, gata să-și îndrepte armele asupra numeroșilor ostași beți care dădeau târcoale pe drumuri, pândind prilejul de a se mai deda la vreun jaf. Când a fost sigur de eficacitatea dispozitivului său, Hans a început să-mi vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
știa că sosise momentul propice ca să fie atacat și stătea tensionat ca un arc. Cu ceva timp în urmă a băut cu Sașenka și a observat că omul avea gînduri rele. Gînduri rele pentru Fănică, că pentru cei de teapa zdrahonului erau gînduri bune. Cînd bietul român a realizat că i-a căzut cu tronc rusului, mă rog, ucraineanului, l-a bușit cu toată puterea de care era capabil. Monstrul și-a rupt o coastă și ca atare a semnat sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altceva Dacă treci pe lîngă Plopii fără soț, în zadar privești spre geamurile care strălucesc, că nu vei vedea în ruptul capului vreo domniță care tocmai este în curs să îmbrace cămașa de noapte. Cel mult poți da peste un zdrahon care te poate întîmpina cu deloc ospitaliera propoziție: Ce te holbezi, băi dobitocule? La o astfel de interpelare nu poți decît să răspunzi pașnic: Vă rog să mă scuzați, căutam familia Frasin. Vezi să nu dai peste ciomagul meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
capabil să scoată vreun cuțit sau naiba știe ce altceva și devine aproape instantaneu încordat ca un resort. Ce ragi, animalule? Nu te cunosc, nu mă cunoști, te rog fă pași! Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în plus, dar măcar scăpa de vameșii unguri. Polonezii erau chiar drăguți la vamă și priveau cu simpatie întoarcerea acasă a socialiștilor, înfometați de cioveele capitaliste. Gabriel, a cărui vigilență era fără cusur, a observat că vameșul șușotea cu un zdrahon și, din cînd în cînd, privea mașina românului. Ce pun la cale bandiții? se întreba Gabriel. Obosit pînă la limita suportabilului, era convins că se punea la cale o tîlhărie și frica îl făcea să-i tremure pantalonii pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rupă oase, mai ales maxilare, și nervii creșteau proporțional cu timpul de așteptare în fața casei Danei. Tinerii veneau agale, se sprijineau unul de altul și își ofereau cîte un sărut fugitiv. Ce faceți, măi, copii? întreabă cu un calm aparent zdrahonul. Ce... faci aici? întreabă speriată Dana, îndepărtîndu-se de Radu. Păi, aștept o explicație de la tine și de la jigodia care te însoțește. Radu se cocoșește surprinzător de curajos și întreabă cu calm: Nu vrei s-o rezolvăm între noi, bărbații, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai nesimțit! Ancheta este în curs și scaunul de director se hîțînă. Într-o pădure din nordul Moldovei: Stați pe loc! Somează polițistul. Ce vrei, șefu'? Ce ai cu noi? Cele patru căruțe cu lemn furat se opresc și un zdrahon pornește drujba. Rînjind, se apropie periculos de cei doi polițiști. Stai că trag! somează cel care apără legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
după-amiază. Casa părea pustie. Totuși, o fată de vreo cincisprezece ani, complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
versiunea canonică preferată de Bruno: „S-a Întâmplat pe la sfârșitul lui iulie. Venisem pentru o săptămână la maică-mea, pe Coasta de Azur. Continua să țină casă deschisă, primea lume multă. În vara aceea, se culca cu un canadian - un zdrahon tânăr, cu un fizic de țapinar. În dimineața când urma să plec, m-am trezit foarte devreme. Soarele era deja fierbinte. Am intrat În camera lor, dormeau amândoi. Am ezitat câteva secunde, apoi am tras cearșaful. Mama s-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și unsuros, cu mai mulți dinți lipsă, din față. Altul, un soi de hipiot, a explicat că la unele triburi primitive devorarea șefului mort este un ritual de comuniune foarte puternic. Știrbul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cinci bărbați se succedaseră deja, fără ca ea să le arunce o privire; cu ochii Întredeschiși, ca Într-un vis, Își plimba limba pe sexul lui Bruno, explora centimetru cu centimetru. Deodată scoase un strigăt scurt, unic. Insul din spatele ei, un zdrahon cu părul creț, continua să pompeze conștiincios, berbecește; avea o privire goală, absentă. Oprește! Oprește! strigă Bruno; i se păruse că strigă, dar vocea Îi pierise, nu scotea decât un soi de chelălăit slab. Se ridică și Îl Împinse brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]