263 matches
-
Casei Domnului, unde în orice clipă și în orice întâlnire, îi răsuna dulce salutul «Lăudat să fie Isus Cristos!», s-a regăsit pe neașteptate aruncat în mijlocul unui furnicar uman eterogen, înghesuit și segregat în barăcile de la periferia orașului. Această prezență zdrențăroasă, potrivit autorităților epocii, urâțea grandiozitatea și păta splendoarea Orașului Cezarilor, inima propulsoare a Imperiului și a regimului fascist. Multe dintre aceste persoane, odinioară, locuiau vechile târgușoare ale Romei, au fost demolate pentru a face loc la străzilor numite via della
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a îmbărbătat și mângâiat pe prizonierii din lagărul unde fusese să le dea mâncare. S-a arătat mai curajoasă decât mulți bărbați. atitudinea populației Poporul sărac era mai omenos. Trecând prin Șos. Ștefan cel Mare, văzui un convoi de prizonieri, zdrențăroși, palizi și scheletici. O cărciumăreasă chemă pe băiatul din mica ei prăvălie, tăie la repezeală 10 pâini și le împărți; tot atunci, un brutar le trimise cele cinci pâini ce-i mai rămăseseră și o femeie tânără, ieșind dintr-un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori cu haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înclină capul și părăsi magazinul, cuprins de o rușine mai adâncă și mai fierbine decât i-a fost dat să cunoască vreodată. § Dimitri îi conduse pe coridorul atât de îngust, încât fură nevoiți să meargă unul după altul. Neinvitat, portarul zdrențăros îi urma. Avea o stupiditate atentă pe față, iar gura cu buze groase îi atârna deschisă, semn evident că nu voia să îi scape nimic. Încăperea, care cu greu putea fi numită cameră, era un spațiu ciudat rămas după construirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Pentru bucata de drum până la Adria ne-am folosit de poșta regală, schimbând caii la fiecare douăzeci de mile, și de vaduri sigure, chiar dacă dificile, cum era cel de pe râul Adige. Am înaintat repede, mirându-ne de cât de mulți zdrențăroși se perindau în grupuri, de bordeluri și de numeroasele cartiere ca vai de capul lor. Am înnoptat la hanul de la Piove, și a doua zi după-amiază am ajuns la Adria. Nu avuseserăm parte de primejdii, drumul era bun, și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimele sale cuvinte: - Ești doar un nebun, nu un credincios. Un lucru puteai totuși să-l spui, dar nu te-ai priceput: „Ca om mi-e milă de tine!“. Doar atât trebuia să-mi spui, nu să-l invoci pe zdrențărosul acela fricos. Lepra, tu o ai în suflet. Tot ce mi-a zis ființa aceea mi-a rămas întipărit în inimă precum fierul încins în carne, lucru de care mi-am dat seama mulți ani. Mai târziu eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât cei mai buni medici ai Bizanțului? Călugărul nu s-a intimidat și, în timp ce eu și Giuliano făceam temenele, a rămas drept și neabătut. Nu și-a plecat nici ochii, ceea ce l-a iritat pe Heraclion, care a continuat: - Un zdrențăros bătrân lipsit de maniere! Garibaldo, calm și abia șoptit, nu s-a lăsă mai prejos. - Tu ești rege peste un mic univers menit să devină praf și pulbere. Eu nu mă plec decât în fața regelui care din pulbere poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
schimb, am dat de o odaie înecată în praf și pustie. Atunci am întrebat un cizmar care-și avea maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat în casa aceea părăsită și deja de un an aflată în proprietatea curții regale. Nimeni n-ar fi avut curajul nici măcar să treacă acel prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înăuntru. Trăia ca un porc în cocină, obligându-și nevasta să-și vândă trupul pe bani. Am văzut cu ochii mei: sub gunoiul dintr-un coș imens, ascunsese o comoară cu care și-ar fi putut cumpăra șapte palate. În privința zdrențărosului, domnul meu, l-am văzut plecând în zori. Un tip ciudat, ce mai, n-am priceput nici măcar dacă era tânăr sau bătrân. M-am întors la cancelarie, cugetând la aceste misterioase întâmplări. Aveam la mine acel Akathistos, și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din figurația rurală cultivată de sămănătoriști și nici un vers nu afișează simpatie sau antipatie pentru vreo categorie socială. Atitudinea afectivă e una larg umanitară, privind, ca în lirica lui Maeterlinck sau a lui Jean Richepin, pe toți nefericiții, de la „săraci”, „zdrențăroși” la orbii din orice strat social. Toate cărțile conțin poezie de confidență: fapt învederat și de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-o perspectivă mai largă asupra socialului: elitismul autorului apare expus cu toată convingerea, uneori cu toată insistența. Mînat
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți, ca noii stăpîni să catadicsească să cumpere ultimele obiecte ce amintesc vremile apuse dinaintea revoluției bolșevice. Cu mai bine de douăzeci de ani înainte ca George Călinescu să imagineze, în Bietul Ioanide, celebra scenă a fostei aristocrații române
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
împart banii cuveniți din vînzarea casei visînd la o reabilitare socială în fața socrilor, pe Domnița, soția lui Anton, încheind în stilul acelor personaje imune la real, saga realistă a mețienilor. Urmează cîteva proze ale sărăciei (cu păguboasa angelizare a copiilor zdrențăroși din Peisaj cu îngeri) într-o vagă descendență naturalistă (remarcăm un excelent personaj fellinian, Valeria din Duminica la rude). Una din temele de legătură ale acestor nuvele este balansul între austeritatea cvasi-medievală în care ne situează primele pagini și un
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
de 27 de membri (la 33 se va opri, oarecum magic) va fi încetarea bruscă și definitivă a penibilei discuții, ce iarăși părea fără sfârșit, dacă suntem sau nu europeni. Polemică purtată în termeni nervoși, dând la iveală vechi, persistente, zdrențăroase complexe. Nu se mai pune problema în ce măsură merităm a fi primiți în aristocratica, bogata, rezervata Uniune. Se va accepta ipoteza că am fost admiși din motive politice și puțini sunt aceia care sesizează imensul ridicol al acestei supoziții. Un grăunte
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
fondului evreiesc îi dă complicații psihologice, atât în plan ideologic, cât și în plan social, cu puseuri megalomane compensatorii: „Tu vezi în mine pe veșnicul student, pe jidovul rătăcitor, pe un fel de șnetrebnic, n. ed.ț, pe un comunist zdrențăros și fără demnitate. Încă o dată, Lucia, nu. Oare nu sunt eu un zeu? Fără îndoială că ai să râzi. Da, Lucia, sunt pe jumătate jidov. Dar jidovul este fricos, trădător, murdar. Mie, este adevărat, nu-mi place emfaza și nu
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
n-aveam cum să fac față iernii numai cu șalul mamei, prin care vântul ar fi trecut ca prin sită și că mă va ajuta ea să fac rost de hainele necesare, căci doamna Honey spusese că arătam ca o zdrențăroasă și că trebuia neapărat să fiu transformată în ceva mai prezentabil, căci doamna Alderman Parkinson avea de menținut o reputație printre vecini. Mai întâi, însă, trebuia să fiu frecată bine cu peria, precum cartofii, căci așa eram de murdară. Mi-
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
Bolborosea în continuare. Tuz Okcean era acum convins că meseria de poet este de o mie de ori mai istovitoare decât cea de oștean. Își tăiau cu greu drumul prin mulțime. Ici-colo se zăreau derviși din tot felul de secte, zdrențăroși și murdari. Dervișii rufai începură dansul ritual. Oștenii se împingeau să vadă mai bine salturile lor în ritmul daulei. Era un dans ciudat. Se ridicau și se lăsau pe vine strigând „ah" și „uh". Erau palizi și țineau ochii pe
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal spre pămînt Dimineață furtunoasă Vînt și
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
fabulă, zicală, snoavă, haz și ghicitoare/ Au slujit să-l mai mângâie omului de tot ce-l doare/ (...)/ Și cu toate că nu schimbă lesne răul arătat,/ Povestind, deocamdată cugetul îi e-mpăcat". Limbajul subversiv e "născocirea unui rob (...)/ Grec neștiutor de carte, zdrențăros, urât și șchiop", cunoscutul și temutul Esop. Lectura dublă la care predispune e secretul lui: Bănuiala, în grecește, care încearcă să te prindă-i/ Că te vezi, după poreclă, în Esop ca în oglindă". Sensul critic al limbajului esopic nu
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
subversive, așa cum e ea servită de limbajul esopic. Nici o epocă, nici o dictatură nu se pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de iluzii, deși dictaturile își fac amăgitoare iluzii că nu le vor fi dezvăluite secretele/adevărurile. Conflictul literaturii subversive cu puterea (reprezentată la primul prag de cenzură) derivă din faptul
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
nu l-a făcut un armăsar cu o iapă, ci cu vîntul!" - Dumitriu, p. 38, r. 23: "pe ăsta nu l-a făcut iapă cu armăsar, ci o iapă cu un vînt turbat!"; Vinea, p. 248, r. 20-21: "... flăcăului celui zdrențăros" - Dumitriu, p. 40, r. 5: "...flăcăului. În cămașă de cînepă și ițari de dimie rupți în genunchi, încins cu un brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Colnicul Vătafului (numit așa pentru că de aici îi urmărea vătaful toamna la seceriș, cu pălăria dată spre ceafă și ștergându-și mereu asudul frunții cu un ștergar), Gorganul Găinii (nimeni nu mai știa de ce se numește așa), Măgura Dulce, Colina Zdrențărosului, Movila Galbenă, (unii îi spuneau Movila Galbenilor), Culmișul Pahonțului, Greabănul Tânguirii (aici se spune că fusese înfipt în trecut un stâlp al infamiei), Obcina Mică și Obcina Mare, sau Piscanul Prisăcarului, încât Ștefan, uneori, se gândea la câmpia acoperită de
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Ștefan Ciobanu Hristofor Belokrovski, înalt funcționar al unei agenții diplomatice din Țarigrad, fusese pe vremuri un puști mucos, zdrențăros și murdar, care se juca în țărînă într-un sat din nordul Bulgariei. îl văzuse într-o zi un consul aflat în trecere (copilul, din întîmplare, era proaspăt spălat și pieptănat) și-l luase cu el, să-i croiască un
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
are o mașină străină scumpă și costisitoare geamurile semitransparente filtrează perfect realitatea de afară nimic nu îți poate izbi retina înăuntru aerul e proaspăt și înmiresmat îți alegi orice muzică vrei radio-ul prinde câteva sute de posturi la stopuri zdrențăroșii care cer mărunțiș sunt cantități neglijabile victime colaterale "progresul nu poate fi conceput fără sacrificii" când eram mic Robert fratele meu mai mare care pe atunci era pionier îmi citea dintr-o carte cu multe desene viu colorate priviți copii
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]