3,277 matches
-
franceză: ănfrăngere. An după an, din promisiuni an neămpliniri și din speranțe an dezamăgiri, spectrul ănfrăngerii se conturează la orizontul României. A ne lamenta privindu-l pasivi, a accepta că pe o fatalitate faptul că, ăntr-o zi, ne-ar putea zdrobi sub teribilă lui greutate e cel mai mare deserviciu pe care al putem face țării și nouă ănsine". Din numărul inaugural, cel mai interesant material ni s-a părut interviul cu Stephane Courtois, coordonatorul atât de discutatei Cărți negre a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
teme stănesciene rămân an principiu aceleași dând operei unitatea și coerentă unui destin poetic major. ăntre călărețul mistuit de flăcări din apoteoza finală a Sensului iubirii, ăntruchipare a "zeului-soare" străbătând tăriile aureolat de o maree a luminilor și seniorul "necuvintelor" zdrobindu-se ăntr-un turnir cu inexprimabilul artei poetice ("Prințul căzând de pe cal/ striveste-n cădere un ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
la Paris. Era prin Nu mă pot abține să nu fac comparația-ajută-mă 1987, când din acel cineva ce fusese, căci toți îi spuneau Doamne să fiu subiectiv-cu un alt profesor ce ne fusese Domne Director sau Domne profesor, acum, zdrobit de catapultat de serviciile poliției secrete rusești. tăvălugul istoriei, ajunsese. Blândul și domolul Blaga. Nea Mitică Cu voce mieroasă strecurată printre buzele subțiri, buze Nea Mitică, Nea Mitică de om nesincer și ipocrit încerca, (deși venise pe post de refu
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
oricui, ci numai și numai cuiva care-ar putea fi „preot al iubirii sfinte”; dar așa ceva, desigur, nu (se) găsește, chiar dacă e păcălită o dată: „Făptura unui vis iubisem în tine, dar pe tine nu./ Un vis ce lumea mi-l zdrobise, ce l-ai zdrobit doar iarăși tu./ Credeam că poate fi pe lume un preot al iubirii sfinte!/ Ca să-i închin pornirea vieței și ruga inimei fierbinte” etc. (Mărturisire). Cu toate astea, o tentație de păcat fugar tot există și
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
numai cuiva care-ar putea fi „preot al iubirii sfinte”; dar așa ceva, desigur, nu (se) găsește, chiar dacă e păcălită o dată: „Făptura unui vis iubisem în tine, dar pe tine nu./ Un vis ce lumea mi-l zdrobise, ce l-ai zdrobit doar iarăși tu./ Credeam că poate fi pe lume un preot al iubirii sfinte!/ Ca să-i închin pornirea vieței și ruga inimei fierbinte” etc. (Mărturisire). Cu toate astea, o tentație de păcat fugar tot există și la Lucica, măcar ca
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
despre romanele lui Caragiale...), Camil Petrescu nu simte nevoia să le amendeze, măcar în chip delicat. Nu poate fi vorba de frică, de vreme ce în alte chestiuni el reacționează prompt: „Cu dumneata discuția este foarte ușoară, fiindcă ai mijlocul să mă zdrobești. Scrie dumneata un Caragiale. Dumneata, care ești autor de comedii, de ce nu faci un Caragiale ?” (Procesul „tovarășului Camil”, p. 25) îi replică într-un rând lui Baranga. Și atunci? Ipoteza mea e că tăcerea lui Camil Petrescu era semnificativă. Își
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
ridică temple de granit. Din spinare, aburi de lună fierbinte mi se revarsă printr-un martir schingiuit. Soldații sar din paturi și se reped la arme. Mirosul morții se scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
32: Moise se ruga, strâmtorând pe Dumnezeu: încetează Doamne urgia Ta și potolește-Ți mânia și socotește cu blândețe greșala poporului Tău. Adă-ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Iacov... - Nu ! a răspuns Dumnezeu. Lasă-Mă să-i zdrobesc, căci cu urgie M-am maniat asupra lor și vreau să-i prăpădesc ! - Dacă nu-i ierți, șterge-mă și pe mine din Cartea Vieții! Și a încetat urgia lui Dumnezeu; și pentru rugăciunea lui Moise i-a iertat pe
SFÂNTA MARIA. Arsenie Boca, despre rugăciunea pe care trebuie să o rosteşti by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21715_a_23040]
-
aprig cal, ca o săgeată L-ai scos din lupta pe stăpân, Dar l-a ajuns prin beznă-ndată Un osetin c-un glonț păgân ! XIV Tot neamul lui Gudal e-n jale, Norodu-n curte stă mâhnit : Al cui fugar, zdrobit de cale, Pe-al porții prag s-a prăbușit ? Și cine-i călărețul care Pe dânsu-i fără de suflare? Al luptei zbucium și avânt În dunga frunții sunt păstrate. I-s armele însângerate, Și-n sânge-i scumpul sau veșmânt; În
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
lângă Ascoli Piceno, în regiunea Marche. Martori au afirmat că cele două avioane s-au lovit în zbor înainte de a se prăbuși. Potrivit surselor militare citate de mass-media, militarii ar fi reușit să se catapulteze înainte ca avioanele să se zdrobească de sol. Prăbușirea celor două aparate de zbor a provocat mai multe incendii în zonă.
Două avioane s-au CIOCNIT în aer by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22010_a_23335]
-
exhală îi vor face, cât de curând, să se jeneze chiar și pe cei care-i poartă încă trena. Concurându-l pe-un Isărescu, fostul ucenic al lui Dej și Ceaușescu nu are nici măcar șansa unei retrageri decente. Va fi zdrobit și deodată cu el se va scufunda o bună parte din echipa neocomunistă ce de vreo zece ani se pune de-a curmezișul istoriei. Plecarea lui Constantinescu ridică vălul și de pe chipurile îmbâcsite ale celor ce se vedeau "prezidențiabili" nu
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le înțeleg pentru că au altă dimensiune decât cea a omenescului. Cu excepția Sentei, apăsată de lumea reală, ea aspiră către o altă viață; fascinată de chipul eroului legendar, își trăiește aievea fantasmele alături de el
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
un zmeu, care intră noaptea pe coș sau horn în casele oamenilor, sub formă de șarpe și cu aparență de flacără și care chinuiește toată noaptea pre femeia ce are lipitură, adecă pre aceea care se scoală dimineața fără puteri, zdrobită de osteneală și cu vinețele pe corp. Femeia, care e cuprinsă de această ființă rea, simte pe tot corpul ei o mare greutate, mușcături, ciupeli și gîdilituri și, din cauza aceasta, apoi, dacă se află în stare binecuvîntată, naște copilul mort
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
cam 145 de grame// așa se spune// aproape cît o ceașcă fierbinte de ceai/ pe marginea ferestrei din bucătărie" (ceașca de ceai). Ori: "atunci cînd pe împăratul Menelik al Etiopiei/ îl durea capul/ mesteca pagini din Biblie/ așa cum unii oameni/ zdrobesc între dinți aspirină" (păgînul). Uneori senzaționalul se interferează cu superstiția: "arunci în sus un pumn de bețe de chibrit/ ca să vezi de unde vine ploaia o noapte/ apoi altă noapte memoria - o gamelă/ plină de găuri// mîine va fi o zi
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
sabia ("sabia sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
către înalt. O ultimă zvâcnire și se prăbuși pe spate cu picioarele și abdomenul zdrobit, încremenind. Lui Adrian îi venea să urle. Din când în când alte zgomote s-auzeau, ca niște aeroplane, și dispăreau fie zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
o simte prea timpurie, aproape falsă, nepotrivită, de neînțeles: " Dimineața de acum e schița stîngace a celeilalte" (F), "dimineața ridată în care mecanic mă studiez în oglindă/ și nu mă mai pot întoarce spre panglicile lucioase/ pe care atunci le zdrobeam, nu din frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este femeia îndrăgostită din Love Story, a doua secțiune a cărții. O femeie cu fragilitatea mascată în "părul meu blond/ de blondă de
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
grijă să-ți dea perfid bună dimineața înainte de a fi apucat măcar să deschizi ochii, este Dușmanca... Trebuie să fii foarte ingenios, foarte abil, foarte răbdător ca s-ajungi totuși s-o alungi, s-o învingi, s-o despici, să-i zdrobești botul de nevăstuică vicleană, de șobolan vorace al spațiilor lăuntrice. Umbra aceasta rea mă lua în primire înainte de a mă duce dimineața în camera băiatului meu, atît de firav, atît de bolnăvicios, atît de imprevizibil. (Astăzi ce o să mai găsesc
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
fost că la strigătele ei cineva a venit, a sunat la salvare și a fost de îndată internată la spital. Cei doi palestinieni, cum aveau misiunea, n-au făcut decît s-o lovească sălbatec și cu meșteșug, fără a-i zdrobi cutia craniană. La cererea d-sale, medicul a externat-o din spital cu un traumatism cranian, o fractură la nas și brațul drept cu un hematom de la umăr la mînă, medicul declarînd că nu se poate exclude, timp de două
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
om al lui Faulkner, nici valori, nici chiar psihologie, în ciuda monologurilor interioare din primele cărți. În schimb, există un Destin unic, dominator, îndărătul făpturilor diferite sau asemănătoare, ca moartea într-o sală de spital plină de incurabili. O obsesie intensă zdrobește personajele, ciocnindu-le unele de altele, fără ca vreunul să îmblînzească soarta: ea rămîne în spatele lor, mereu aceeași, și îi cheamă la ea, fără ca vreun personaj s-o invoce... (André Malraux, 1933, Dicționarul biografic al autorilor, Laffont-Bompiani) Cel mai categoric se
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
întoarse capul. Era el. Îi prinse capul în mâini. Îi sărută ochii. Se sărutară apoi pe obraji. Pe gură. Erau atât de bucuroși că s-au întâlnit!” (și aici italicele sunt opțiunea prozatoarei). În plus față de asemenea năluciri, ce-i zdrobesc inima, Corina regăsește pretutindeni, în destinele prietenilor, cunoscuților, străinilor, modelul non-echivoc al propriei sale istorii: “Orice ar fi făcut, indiferent cu cine ar fi vorbit, Corina era condamnată să revină, din unghiuri diferite, la propria suferință”. Și astfel, se conturează
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
și un fel de tristețe resemnată, incurabilă. Păi, crezi că n-am încercat? Dar, nu știu de ce, pe-ăștia nu reușesc să-i urăsc defel. Te apucă lehamitea numai cînd te uiți la ei, și scîrba, ca și cum ar trebui să zdrobești cu unghia o gînganie..." Domnul Gheorghe nu mai e nici moldovean, nici înger, e pur și simplu românul care a încercat de toate în acest ultim deceniu. După ce interesul politic i-a scăzut, a încercat în ordine socială. Organizația din
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
iluzie că interpretarea unei opere nu e apanajul nimănui și nu are sfîrșit. Cine nu găsește în el forța de a lua de bună iluzia cu pricina nu va deveni niciodată critic literar. Va rămîne un cititor, defensiv și timid, zdrobit de prestigiul judecăților de dinaintea lui. Nepos și Plutarh sînt vinovați de orgoliul care s-a născut în adolescentul care încă nu știa ce va deveni: lor le datorez că n-am rămas un cititor nesățios și naiv, de la ei am
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
creatorii cu un comportament de monstru mediatic scăpat din lanțuri. Șt. O Iosif, Dimitrie Anghel și Natalia Negru În 1903, poetul Șt. O. Iosif se îndrăgostește fulgerător de frumoasa Natalia Negru cu care se însoară. Peste câțiva ani, Natalia îl zdrobește părăsindu-l pentru bunul lui prieten, Dimitrie Anghel. Cu acesta are o căsnicie plină de cruzimi, gelozii, umilințe și scandaluri care se termină, în 1914, prin două focuri de revolver trase de Anghel: unul spre Natalia care cade, unul în
Români celebri și iubirile lor la prima vedere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19650_a_20975]
-
motocicletă. O să ai și tu o problemă cu asta. Ai motocicletă? - N-am. - Atunci n-o să fie chiar așa nasol. Tu ești doar frumos, eu mai eram și motociclist. - Lasă motocicletele, zi-mi cum să abordez monstrul, cum să-l zdrobesc în campania asta. Spune și tu... cum? - Păi, ia să vedem ce atu-uri ai. Frumos ești ... ia ridică-te în picioare și învârte-te un pic... așa... acuma ridică pantalonu’, să văd șosetele. Da. Deci frumos ești, de îmbrăcat
Crine, mizează, băi, pe femei! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19978_a_21303]