455 matches
-
de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului, ca o strungăreață supradimensionată, incisivii centrali superiori fiind demult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rostite asemenea vorbe - la ce poate servi un filosof care și-a petrecut toată viața în această activitate fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde humor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mine versuri ce tocmai, singure, mi se alcătuiesc În minte. Să pășim, așadar, cu neînfricare pe drumul la capătul căruia ne așteaptă Înălțătorul sentiment al datoriei Împlinite!” „Lasă dracului prostiile și vezi-ți de drum!” se oțărî Directorul, Înțepat de zeflemeaua din cuvintele celuilalt. „Dacă ar fi după tine, profesorimea ar trebui să vină la școală câte patru-cinci ore În care, hârț-pârț, să le spună copiilor că vaca are patru picioare, că doi și cu doi fac patru ori că oxigenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profeți, nici un intelectual român nu s-a sinucis pentru o idee, românii sunt totdeauna călduți, poporul român este un popor orizontal, vegetativ, „înțelept din lipsa de curaj și de afirmare”. C. este și el, ca toți din generația sa, împotriva zeflemelei și, în genere, detestă „blestemul balcanic”. Nu pune preț nici pe ortodoxie, pentru că ea ne-a închis în noi înșine și ne-a vegheat tăcerea în istorie. Creștinismul nostru este de nuanță pastorală și, zice moralistul, chinul românului este să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
în „Lumea veche” (1896). Ulterior, colaborează cu proză și versuri umoristice, cronici, note de drum și publicistică diversă, sub nume propriu ori sub pseudonime, la „Moș Teacă”, „Propaganda”, „Evenimentul”, „România jună”, „Dreptatea”, „Adevărul”, „Belgia Orientului”, „Litere și arte”, „Moftul român”, „Zeflemeaua” ș.a. Scoate el însuși revista „Zig-zag” (1901-1902). Mai târziu, scrie la „Epoca”, „Conservatorul”, conduce ziarul „Semnalul” (Râmnicu Sărat, 1909-1911). Mai semnează în „Furnica”, „Flacăra”, „Vestala”, „Greierul”, „Dușmanul” ș.a. Tipărește broșura Arta și școala dramatică (1901) și își vede reprezentate piesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
agresivitate, autorul menționat nu include în mod necesar ideea de violență fizică ori verbală, ci "Dezvoltarea inteligenței, îndemânarea de a manipula limbajul favorizează deplasarea agresivității înspre zona spirituală și chiar spre forme de exprimare spirituale cum ar fi ironia, sarcasmul, zeflemeaua, preferate în special de fete"139. Până la urmă, este de părere Gesell, această formă de agresivitate este parte integrantă a procesului de căutare a propriei identități și nu numai, adolescentul adoptând stilul de înfruntare virila, respectiv de colaborare viguroasa pentru
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
rostite asemenea vorbe - la ce poate servi un filosof care și-a petrecut toată viața în această activitate fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde humor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deschidă lectorului apetența de a se aventura în căutarea sensului real. "Nebunul regelui"254 prefigurează disimularea argheziană prin asteism și diasirm, figurile de bază ale polemicii literare urbane. E un model de pamflet politic care combină ironia prin antifrază și zeflemeaua neagresivă, "glacială și nepăsătoare fața de obiect"255, și care simulează, cu o naivitate perfidă, acceptul ironistului față de deciziile politice ale adversarului său. Doar titlul lasă să se înțeleagă dispoziția ironică a autorului, prin trimiterea la unul din personajele clasice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
românește", Scrieri 24, p. 264. 253 I.L. Caragiale, "Intelectualii", în Publicistică și corespondență, pp. 248-250; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 254 Idem, " Nebunul regelui", în Restituiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p. 198. 255 Max Nordau, Psihologia zeflemelei, apud Marian Popa, op. cit., p. 206. 256 I.L. Caragiale, " Puțul nebunului", în Restituiri, pp. 195-197; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 257 Ion Vlad, în prefață la Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Institutul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat cu inserții parodice, discurs deturnat în calambur și zeflemea. În Examenul, să zicem, autorul e cel dintâi care se amuză la modul urmuzian: La dreapta, urmând o dungă de cer Se rostogolea soarele pe șine de fier De nici nu știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind a meterhanea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de versificare, unele apărute în „Tribuna” (1891). Aceste tentative i-au deschis gustul pentru descifrarea resorturilor intime ale unei opere, ceea ce l-a îndreptat către critica literară. La început, a urmat modelul maiorescian, adoptând un ton dur, cu ironii și „zeflemele” de tip junimist aplicate numai literaturii din Ardeal. Lipsa de valoare, era de părere criticul, nu trebuie scuzată prin circumstanțele dificile în care se manifestă scriitorii de limbă română din Transilvania. Considera că aici fuseseră încurajate doar „mediocritățile” și nonvalorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
reîmbrăcător" a crezut de cuviință să le acopere cu bucăți de pânză. Fără îndoială, nimeni nu mai cere ca nudurile lui Boucher să fie coborâte în depozite, așa cum au impus ayatolahii muzeului de arte frumoase din Teheran. Îi luăm în zeflemea pe acești înapoiați. Uitând că reflexele lor au fost și ale noastre până mai ieri. Și că la Paris, în dimineața asta, niște creștini au pus bombe într-un cinematograf pentru a distruge un ecran sacrileg și a orbi ochii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cercuri ale istoriei, să surprind sunetul ei intim în raport cu circumstanțele. Sunetul își poate regăsi, dacă are în el forța necesară, natura adevărată, inconfundabilă. Criticul trebuie să aibă răbdare și să înțeleagă, acolo unde e cazul, drama talentului copleșit de vremi. Zeflemeaua nu lămurește nimic, pamfletul atacă doar suprafețele. Gravitatea unui fenomen impune un stil al meditației (recepției) și o gravitate a tonului. Nu cred nici în ruptul capului că ne despărțim de o epocă dramatică râzând și, în genere, că râsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
creativ; spirit critic, inteligență imediată, clară și de bun-simț, dar superficialitate În practică. Adaptabilitatea românului - caracterizată prin suplețe, gust pentru progres, spirit tranzacțional - l-a salvat În perioade vitrege, dar aceasta Înseamnă și lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă”. totul e Înecat În abilități, subtilități
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rog, în numele spiritului peterpaneuropean, făăăără copilării!" o trânti sec și Gert, ridicând tonul pe vocala prelungită exagerat. După care, moralizator: "Nu vă e puțin rușine să fiți așa majoritari?" Politica unională era calul lui favorit de bătaie în materie de zeflemea; socotea că numai luată viguros peste picior, izbită cu toată greutatea propriei infatuări de realitatea sublunară și trezită la viață în acest fel traumatic, ideea spectrală de corectitudine politică ar fi putut fi împiedicată să degenereze în corecționism căprăresc, birocratic
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este indiscutabilă, cu atît mai mult, cu cît în ultimul timp este privită de pe poziții nefericite: ca să fim europeni, trebuie să uităm că sîntem români. Nu lipsesc chiar cazurile cînd ideea de național este luată în derîdere și chiar în zeflemea, spațiul mioritic fiind privit cu superioritatea unora ce, întîmplător, își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată viața s-au considerat
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a unor institute de învățământ. Întrunirile aveau drept scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene (politice ori mondene), cultivându-se în schimb „zeflemeaua” - persiflarea exceselor de orice natură și a ridicolului argumentării. Începute în 1864, „prelecțiunile populare” au continuat aproape douăzeci de ani, reprezentând una dintre principalele forme prin care junimiștii își răspândeau ideologia. Dorind să contribuie la progresul culturii române, ei au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
este indiscutabilă, cu atît mai mult, cu cît În ultimul timp este privită de pe poziții nefericite: ca să fim europeni, trebuie să uităm că sîntem români. Nu lipsesc chiar cazurile cînd ideea de național este luată În derîdere și chiar În zeflemea, spațiul mioritic fiind privit cu superioritatea unora ce, Întîmplător, Își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată viața s-au considerat
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
rostite asemenea vorbe - la ce poate servi un filosof care și-a petrecut toată viața în această activitate fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde umor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un sentiment nocturn, n-aveam să reușesc să fac ironii, nici pe seama cochiliei (care avea să fie găsită a doua zi sub dărâmăturile spitalului bombardat), nici a vorbelor de rămas-bun din fața autocarului. Iar când, în sfârșit, eram gata să ațâț zeflemeaua aceea fără urmă de veselie, aveam să văd că nu mai rămânea nimic altceva în viața mea, decât ironia asta uzată și scama unor amintiri inutile. Dimineață, orașul ardea, iar înaintarea focului părea că-i împinge pe ultimii străini către
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
numai de el, sub o puzderie de pseudonime. Mai bine de jumătate de veac va fi prezent în presă cu schițe, povestiri, foiletoane, anecdote. Publică în „Țara” (1897), „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Moftul român” (seria nouă a revistei lui I. L. Caragiale), „Zeflemeaua”, „Adevărul”, „Cronica”, „România ilustrată”, „Viața literară” și „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Luceafărul”, „Viitorul”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Țara noastră”, „Ramuri”, „Actualitatea ilustrată” și „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Rampa” și „Rampa nouă ilustrată”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Cosinzeana”, „Minerva”, „Universul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
ci și cu cuvântul lui Dumnezeu. El vrea să ridice satul la nivel de prosperitate, și atunci și viața lui va fi îmbelșugată. Pentru a-i convinge pe săteni să muncească, acesta a început cu predica, a continuat cu morala, zeflemeaua, ocara și în cele din urmă cu exemplul personal, care a dat rezultate, amintind de zicala: "omul sfințește locul". Mai multe nuvele tratează tema setei de înavuțire: Moara cu noroc, Comoara, O viață pierdută, Vatra părăsită, O jertfă a vieții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un gust diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții. L-am putea denumi un voltairian, în sensul larg al cuvântului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată. POMPILIU CONSTANTINESCU Se lămurise, și lămurirea aceasta se făcuse contra modei, într-un admirabil comerț cu clasicii, cu filologia, cu tehnica controversei. Paul Zarifopol, fără nici o exagerare, ajunsese un om perfect. Poate singurul cap perfect al generației sale. Gust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
cumpănită scară a valorilor. Lectura atentă a cronicilor, recenziilor și articolelor sale dezvăluie un excepțional critic al poeziei. Vladimir Streinu reliefează curajos unicitatea bacoviană: „...el este un poet unic în literatura noastră și dacă nu ne-ar fi teamă de zeflemeaua anonimă a cititorului român, am afirma că este un poet unic chiar în cadre mai largi dacât acelea ale literaturii noastre.”2 Abordarea poeziei lui Bacovia (Plumb, Comedii în fond, Cu prilejul unui volum epuizat, I, IIĂ îi prilejuiește criticului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Stoika, George I. Stratulat, C. R. Ghiulea și Ch. Poldy (Leopold Chefa). Selecția de proză e la fel de coerentă programatic. Un adevărat indicator de direcție - fragmentarism, frazare discontinuă, torpilarea tuturor clișeelor sentimentale și literare prin acumulări în exces, alternate cu adnotări în zeflemea - sunt textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]