159 matches
-
ii. (fig. 16) Uneori, pe cap aveau ștergare cu dungi colorate la capete. Pe măsură ce nevestele avansau în vârstă, portul lor scădea în strălucire. Dispărea beteala din fote, iar culorile de pe ii erau mai închise. În timp de iarnă , femeile îmbrăcau zeghii lucrate din postav gros. Bătrânele purtau fote negre fără beteală. Iile erau lucrate cu arnici (mouline). Părul cărunt îl prindeau mai întâi sub bariș, numit și testemel, iar pe deasupra purtau basma. În picioare aveau ghete sau opinci. Flăcăii purtau pantaloni
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
imunitate. Are mâinile încălțate în Rolexuri de aur, fiindcă, vezi Doamne, cătușele de oțel sunt prea dure pentru încheieturile sale. E cărat în mașini de lux, când singurele mijloace de transport pentru care se califică sunt cămașa de forță și zeghea. Vehicole de mare tonaj circulă încă pe dârele lăsate în urmă de această târâtoare. E un carosabil de o trăinicie pe care nici măcar o firmă ca Bechtel nu o poate garanta. Pe vremea dictaturii și a soțului ei, Nicolae construise
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
vâltorile’’ vieții, încă de mic copil, așa cum el o recunoaște. Viața l-a ,,alintat’’ cum nu se poate mai bine! Un bonom, mereu jovial și întotdeauna de mare încredere. Dumnezeu i-a dat atât cât a putut duce! Îmbracă o ,,zeghe'' primită la internare, un pulover și un halat roșu fără cordon. Îi ajunge mai jos de genunchi și asta îl face să pară și mai comic, datorită defectului de coloană. E încălțat cu o pereche de papuci albaștrii merge caraghios
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
erau folosite zi și noapte în văzul tuturor. Cîte un prizonier bolnav și rușinos, care încă își mai închipuia că igiena personală ar trebui să rămînă personală și intimă, nu-și putea face nevoile decît dacă își ascundea fața în zeghe sau pătură. Trăiam în promiscuitatea aceea cam optzeci de pușcăriași". Este fascinantă galeria de personalități colegi de detenție, prezentată de Pavlovici cu un condei de autentic portretist, reușind din cîteva tușe să afirme fibra adînc umană a prizonierului, redînd totodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aprobe dreptul la cartea poștală. Odată lecuit, i-a pierit cheful de muncă. Alexandru Paleologu, narează cu finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia unora. Atunci cînd se pornea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de secol de stridente și false „victorii și eroi” cu duiumul, noi, Românii, să constatăm cu o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și națională au fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste cărora li se prezic toate hatârurile existenței și cărora zeii le fac acest „dar” ciudat; un dar ca o lovitură de ciocan a timpului, o nenorocire, o năpastă care, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
învioreze curajul. Venerația mea retrospectivă pentru Ioan Botezătorul, ființă umană cu pielea fină, ca orice muritor, crește cu fiecare sfert de ceas care trece căci, în acest lăstăriș arzător, urzicător și înțepător, a merge cu picioarele goale, îmbrăcat într-o zeghe din păr de cămilă și a-ți căuta în această pietrărie hrana compusă din lăcuste și miere de albine sălbatice țin de un simț al organizării cu totul remarcabil pentru un ascet. N-aș fi înțeles niciodată latura de yoghin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
făptură firavă care aducea, prin liniile ascuțite ale pomeților, mai degrabă cu un sfânt decupat din icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că puteai să vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
îngrijit până s-a înzdrăvenit și am putut să l duc în pădure, undeva departe de pericolele civilizației moderne. Aricii care zăceau pe șosea în Germania, nu au avut noroc. Natura i-a înzestrat cu sisteme de protecție, cu o zeghe de spini cu care se puteau apăra de multe animale și chiar de vulpi. În căpșorul lor acoperit de țepi, aveau un creier mititel, ca un mic computer de primă generație, care funcționa pe baza unei experiențe de mii și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mare încercare a creștinilor de dincoace de cortina de fier, dar astăzi ne putem bucura de roadele abundente ale credinței înaintașilor noștri. Conștienți și recunoscători, dedicăm această fericită aducere aminte fraților franciscani care au suferit pe nedrept după gratii, în zeghe, pentru a nu-i afunda în abisul uitării și pentru a le mulțumi că pentru a ne croi nouă astăzi drumul acesta au dat dovadă de mari sacrificii. Această carte este rodul muncii fratelui nostru Iosif Diac ce printr-un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la 14 ani detenție pentru motivul enunțat mai sus. Sărmanul părinte Chelaru a fost transportat în mașină deschisă de la Bacău la Roman pe timp de iarnă, cu ninsoare și frig de crăpau pietrele. Când revenea la Bacău, îmbrăcat numai cu zeghea respectivă, era înghețat bocnă. În aceste condiții, cred că nici nu a mai avut forță să se apere pe timpul procesului. Fapt este că Părintele Chelaru n-a declarat toată suma de bani cheltuită, ca să nu fie nevoit poporul ca să mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care-l cere, este Îndemnat să-l tragă pe Ițic de perciuni, ceea ce Ion, Îndobitocit cum se află de mizerie, nu Întârzie să facă. După ce Ion va smulge perciunii lui Ițic, va băga de seamă că poartă pe umeri aceeași zeghe ruptă etc. [...] Ce vor face oare toți Ionii din această țară când se vor trezi din amăgirea În care sunt aruncați ?” <endnote id="(425)"/>. Despre „derbedei cu chipul desfigurat de ură” (cuziști sau legionari), care „săreau la evrei pe stradă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-mi trasase linia de conduită în școală în relația mea cu acei inși neprieteni. Acum nu m a poftit în acel fotoliu capitonat ci, imediat îmi arată un enorm tablou înrămat în care trona chipul unui legionar cu centură și zeghe, așa cum apărea Zelea Codreanu afișat în vremea legionarilor. Mă uit atent, iar B.B. îmi spune: „Ziceai că n-ai fost legionar și uite-ți chipul în acest tablou! Mai ai ceva de spus?” Eu văd că e chipul meu, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acasă, să-mi trimeți”... Și-am Învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și, În momentul când am fost la izolare, astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, În sfârșit, cămăși din astea de zeghi, de la pușcărie. Și erau unii: „Măi, domnule, Îți dau cămașă... Ia cămașa asta rea, că oricum o predai, și Îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie...” Mi-a dat unul o pereche de pantofi... N-am să uit asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3 000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne Îngheța zeghea pe pământ, ca să iasă numărul... Când ieșeam pe poartă trebuia să ieșim 50, dacă ieșeam 49, ne Întorceau Înapoi. Gardienii nu știau să numere decât câte 50-50. Odată, ne-au scos să turnăm un cub de beton de un metru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și ca să nu scot tot detașamentul de 50 de inși, am ieșit patru inși. Și a spus un gardian: „Luați cinci oameni!”. „Dar suntem patru.” Și ne-a culcat Între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri, și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
umor... Jucam cu el șah, era un bun șahist și și-o găsit și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut În apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa-zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbrăcat de una și a trebuit să stau cu cealaltă, că bătea vântul. Și am uscat Întâi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbrăcat de una și a trebuit să stau cu cealaltă, că bătea vântul. Și am uscat Întâi cămașa, și pe urmă zeghea și boneta. Dar să stai opt ore În frigul ăla... Că am căzut la prima oră... Trebuia să tai crengi de pe răchită, ca să facem brațele care să le punem În jurul barelor, să protejeze digu’, să nu-l rupă apa. N-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai vâram și ne mai culcam și peste zi. Și În ajunul primului Crăciun pe care l-am făcut acolo am colindat... Nu vă spun că acolo Îs temperaturi foarte scăzute și de-aia eram totdeauna Îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână și toată lumea stătea cu alea peste cap și se gândea că-i Ajunul Crăciunului, se gândea acasă, la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică și, la un moment, n-am mai putut suporta și am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cap și se gândea că-i Ajunul Crăciunului, se gândea acasă, la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică și, la un moment, n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea și am spus cum se spune aici, la noi: „Slobod Îi a colinda?”. Și le-am cântat câte-un colind. Atunci s-o trezit tote, pe rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O, ce veste minunată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu era nimic... Era un frig groaznic... N-am putut să stăm cinci minute, c-am fi Înghețat, cu toate că ne-am Îmbrăcat bine dinainte, cu multe pulovere pe noi... Dar v-a lăsat cu puloverele? Ne-o lăsat, da, cu zeghe deasupra. N-o văzut ei că ce-avem noi dedesupt... Dar totuși, stând acolo, n-ai avut unde să stai jos și o trebuit să stai tot timpul În picioare sau așa guguț... Dacă stăteam o clipă, Înghețam, așa că ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo.” „Măi, Vasile, te-o bătut?” „Nu, nu.” Da’ el nu putea sta locului de durere și se plimba prin cameră și, cum se plimba așa, mă uit la fundul lui și Îi văd pantalonii În fund zdrele făcuți. Plus zeghea aici, cât o ajuns, spre fund... „Tulai, măi Vasile, tu ieri ți-ai cârpit pantalonii, mă!” „Da.” „Dă-ți pantalonii jos și te uită la ei cum Îs.” „Da’ cum Îs, mă?” „Toți Îs ferfeniță, măi. Mă, și tu zici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost, și când o fost aproape gata copt... mai era puțin să steie, vine șeful de escortă și ne găsește: „Drepți! Două sute de salturi!”, Am făcut... și așa curgea apa pe mine, de parcă am dat cu coasa..., că eram În zeghe și pantaloni. Și zic: „Hai, mă’ Ioane, măi, asta ți-o trebuit... Nu mai mănânc eu mălai niciodată, futu-i mălaiul mamei lui”. Și ne vede iar și zice: „Mă, bandiților, ați vrut să dați foc la tarlaua de porumb
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, aveam colici și aveam dureri teribile, și, la un moment dat, am rupt zeghea de pe mine și-am spus: „Domnule, Împușcați-mă! Și așa sunt nevinovat. Împușcați-mă pentru că nu vreau să mai trăiesc! Nu mai pot să muncesc aici”. Și-atuncea a zis unu’: „Bă, ia-l pe-ăsta și du-l la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sibir;/ Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate,/ Alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate./ De-a lungu-și mână-n-nepăsare puhoiul apei ucigașe/ Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe./ Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe/ Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe./ Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir./ Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă/ Îți vine să-i
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]