21,644 matches
-
mult mai puțin la țărani și la oamenii simpli, se remarcă mai lesne modificările vitalității împinsă până la cele mai îndepărtate granițe ale ei... Stând mai de mult de vorbă cu asemenea inși supra-înzestrați, am fost frapat de aerul lor de zei mascați, amânați, rătăciți printre noi... Neuitând că orice sentiment, orice idee de lege, la aceste pachiderme ale rasei umane, având un alt mod de a fi, greu de înțeles pentru ceilalți aflați la vârste rezonabile, căpătară cu totul alte dimensiuni
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
antichitate agerii elini remarcaseră puținele foloase ale unei senectuți devastate, unui personaj al mitologiei lor, căruia cu totul întâmplător i-am uitat numele, i se acordase nemurirea, nu însă și eterna tinerețe. Ajunsese, decrepit, muncit de suferinți, disperat, să cerșească zeilor o imposibilă moarte. Atâta cât îmi îngăduie puterea de observație, remarcasem că, de câte ori este adus, la televizor, un centenar - nu pun preț pe o excepție - acesta este filmat în pat, pe spate, nu prea de aproape, că nu mișcă și
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
recent”, ca cei mai mulți dintre noi (și aici Mușina, care-și acceptă lumea recentă, se deosebește de cei trei poeți amintiți, este varianta lor hard). Or, din fericire, pentru poet există întotdeauna un Hinterland ocrotitor, format din rămășițele unei lumi a zeilor și a muzelor, a dragostei petrarchizante în tiparul sonetului. Omul care se odihnește în ramele sonetului (Obo) nu este însă nici eroul și nici îndrăgostitul de odinioară, este contemporanul nostru obosit, hărțuit, plictisit și, de nevoie, egoist: Dar lăsați-mă
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
teluricului asumat. Spiritul își reia revanșa față de ostentația materialistă, de promiscuitatea concretului ce se silea a ocupa tot ecranul: „Utopie! iată, lovită/ îți dezvălui și tu o carne suferindă! te credeam/ doar esență rece, inatacabilă.../ Vreau să spun: sînteți, o zei, chinuiți, suferiți/ de uitare, retrași în bolgii și zone. V-am văzut rana./ Azi-noapte, zeul mi-a bătut în geam: «Să cinăm/ ceva împreună, să-ți spun cît am fost de jăcuiți/ și umiliți»” (Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
a ocupa tot ecranul: „Utopie! iată, lovită/ îți dezvălui și tu o carne suferindă! te credeam/ doar esență rece, inatacabilă.../ Vreau să spun: sînteți, o zei, chinuiți, suferiți/ de uitare, retrași în bolgii și zone. V-am văzut rana./ Azi-noapte, zeul mi-a bătut în geam: «Să cinăm/ ceva împreună, să-ți spun cît am fost de jăcuiți/ și umiliți»” (Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu e pînă și umbra umbrei. Cît sînge curge/ în tomuri și pravile? Cît sînge curge
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice au o prezență difuză și delicată în textele lui Ilie Constantin. Într-o asemenea textură au loc arhetipurile, dar și o lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-un echilibru stagnant, ființa „de apă și
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
Mai există și altele. De exemplu, Mechthild Nagel vorbește în detaliu despre ceea ce a fost numit theologia ludens: anume, toate acele considerații dezvoltate în jurul tezei platonice, propusă în Legile, cum că menirea omului este “să fie obiectul de joacă al Zeului, și acest lucru, la drept vorbind, este cea mai bună parte din el.” Într-un mod similar, filosofia lui Hegel este abordată din perspectiva curioasei teorii a jocului pe care Hegel, după părerea lui Nagel, o avansează în (mai cu
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
mai agreabil spectatorilor. Un argument à la Răutu!... Fedra, femeia incestuoasă, la fel: ea nu e nici vinovată, nici inocentă de tot... Lucrurile, la Racine, se complică în ce privește personajul de bază. În prefață, mai scrie: Ea este târâtă de mânia zeilor către o pasiune nelegiuită de care are oroare cea dintâi; ea face toate eforturile să-și învingă pasiunea; mai bine să moară decât să o declare cuiva... Prea mult pentru... o târfă, ar zice un admirator al autorului grec și
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
ambițios: un ciclu romanesc în 9 tonuri, intitulat Homo duplex, din care a apărut la Ed. Querido din Amsterdam volumul-pilot (tomul zero) De Movo Tapes (Înregistrările lui Movo). Eroul, supranumit Movo, este un Oedip contemporan: nu scapă destinului dictat de zei și își ucide tatăl, se căsătorește cu mama, se autopedepsește orbindu-se. Naratorul acestor întîmplări e nimeni altul decît zeul Apollo care, pornind din anul 2024, o ia înapoi pe firul timpului și trece în revistă evenimentele istorice petrecute pe
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
tomul zero) De Movo Tapes (Înregistrările lui Movo). Eroul, supranumit Movo, este un Oedip contemporan: nu scapă destinului dictat de zei și își ucide tatăl, se căsătorește cu mama, se autopedepsește orbindu-se. Naratorul acestor întîmplări e nimeni altul decît zeul Apollo care, pornind din anul 2024, o ia înapoi pe firul timpului și trece în revistă evenimentele istorice petrecute pe pămînt începînd din 21 iulie 1969, cînd omul a pășit pentru prima oară pe Lună. Van der Heijden crede că
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
vinilin mai ieftin încă decît viețile noastre, pe-atunci) în dreapta, pe cînd stînga ținea o sticlă de vodcă ce se golea, uleios de repede alunecînd pe gîtul poetului care își întorcea ochii închiși către soare; între cimpanzeii zum Tode și zeii și mai high eram noi, dar eram toți, eram la mijloc, însă nestrînși, și învățînd că sticla cu gura în jos perpetua spiritul vieții ca un falus erect? Ubi-s Andrei Rauscher, băiat frumos spulberat pe o Autobahnă, ori Kuki Fuiorescu
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
Alex. Leo Șerban Orașul zeilor durează 130 de minute și - vorba lui Tudor Caranfil - putea să dureze 13 sau 1300, ( in)toleranța unora și altora la el ar fi fost aceeași. Filmul brazilianului Fernando Meirelles ( co-regizoare: Katia Lund) se numește, în original, "Cidade de Deus
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
Cidade de Deus" ( în traducere: "Orașul Domnului") și a fost, peste tot, tradus ca atare - "City of God" etc. La noi, probabil, "s"-ul din titlu a jucat unora feste - și-așa se face că ne-am pricopsit cu acest "zeilor" total aiurea Nu este singura eroare de traducere: unul din personajele principale se numește "Z pequeno" ( "micul Z", sau... "Z-ulețu’"), numai că în versiunea românească este preluat, din engleză, ca "Li’l Z"... Sau ( dar aici este vorba, deja, de
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
ea prin "ghetou" - cînd, evident, "mahala" sau "cartier" s-ar fi potrivit mai bine ( despre "ghetou" vorbesc doar cei din afara lui). În general însă, dialogurile - multe, bogate și ramificate precum poveștile - sună bine: traducătorul s-a străduit să păstreze argoul "zeilor", aducînd ( încă) o nuanță de autentic la autenticul dezarmant al filmului. "Autentic" este poate un cuvînt prea șters: lumea din Cidade de Deus este atît de adevărată încît face să explodeze ecranul Bazat pe un roman ( scris de Paolo Lins
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
prea multi te-au văzut mereu goală goală La datorie, Si toata lumea știe. Toată lumea știe că acum i-acum, Toată lumea știe că ori tu, ori eu. Toată lumea știe că trăiești de-a pururi Cînd un vers te schimba în zeu, Toată lumea știe că negrul sărac, Unchiul Tom amărîtul, tot mai strînge bumbac Să-ți facă rochie ție, Toată lumea știe. Toată lumea știe că holeră vine. Toată lumea știe că vine acum. Toată lumea știe: bărbat și femeie Șunt arhetipuri prefacute-n scrum. Toată lumea
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
masă cu ei...». Lumea petrecea după placul inimii, legile erau abrogate și «întreaga populație se deda unei veselii și voioșii ieșite din comun». Conform tradiției, oamenii liberi alegeau prin tragere la sorți un Rege al Saturnaliilor care îl întruchipa pe zeul Saturn a cărui domnie a însemnat Vîrsta de aur pe pămînt. Regele Saturnaliilor se bucura de toate privilegiile unei provizorii regalități, totul îi era permis pentru ca apoi, cînd i se încheia mandatul, să fie dat morții". Din sînul masei răsculate
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
culturnici, ai căror altoiuri par astăzi a dicta din nou soarta culturii naționale. Monitorizat și întimidat, România muzical rezistă încă (pentru că, se știe, doar cei ce pot, suportă greutățile), refuzând o nouă asezonare a gustului, precum și închinarea la mofturile falșilor zei. Iar dacă unui post de radio, ce transmite zi și noapte muzică clasică, nemaculat de dorințe derizorii, i se va impune să producă plus-valoare de natură economică, fie ca atunci această victimă nevinovată, de forma unei imense urechi, să se
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
în dorința de preamărire și bogat în spaima de a nu onora chemările capodoperelor. L-am ascultat în Schumann și Brahms, în Enescu și Ceaikovski, în lucrări concertante și camerale, interpretându-și propriile opusuri ori restituindu-le pe cele ale zeilor din Olimpul muzicii. Niciodată nu am simțit povara acelui rest livrat de senzația lucrului întrerupt și ne dus până la capăt. De fiecare dată, Valentin Gheorghiu a transformat handicapul imanent al muzicii acela de a fi o artă intermediată într-un
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
-ntreb de ce cu trei de i? "Îndură-te, Durată, și curmă-a mea durere,/ Să-i uit privirea fă-mă, e tot ce am a-ți cere/ O nemaispusă rugă învață-mă, de știi,/ Pentru credința-mi nouă în gemeni zei căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
Și pentru a alunga prin vrăji demonii războiului, cum a făcut Nijinski. Anarhista Emma Goldman a știut poate cel mai bine să exprime acest lucru. O revoluție care nu-ți permite să dansezi, nu merită să te lupți pentru ea. Zeul Shiva a creat universul prin dansul său. Dar dansul este contrariul oricărei pretenții de divinitate. Dansul este o încercare mereu reînnoită ca scrisul pe apă. Dansul nu este viață, dar el menține vii toate lucrurile mici din care e făcut
Mesajul lui Mats Ek () [Corola-journal/Journalistic/13988_a_15313]
-
ascuțit sensibilitatea și intuiția, Eliade și-a exersat și simțul critic. Mă refer la cazul Arghezi. Dacă are dreptate atunci când contestă mitizarea unui poet care nu debutase încă în volum, ce se mai poate spune despre rânduri ca acestea: "Un zeu care înjură mult, face poezie pură, urăște editorii și visează o vilă la Sinaia. Un zeu fecund în fantezii și pornografie"? Eliade suferă evident de "daltonism estetic" și, asemenea lui N. Iorga, nu găsește suficient spațiu de rezonanță pentru lirismul
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
Dacă are dreptate atunci când contestă mitizarea unui poet care nu debutase încă în volum, ce se mai poate spune despre rânduri ca acestea: "Un zeu care înjură mult, face poezie pură, urăște editorii și visează o vilă la Sinaia. Un zeu fecund în fantezii și pornografie"? Eliade suferă evident de "daltonism estetic" și, asemenea lui N. Iorga, nu găsește suficient spațiu de rezonanță pentru lirismul arghezian. Nici apariția Cuvintelor potrivite nu-i afectează diagnosticul, ci, din contra, este un excelent prilej
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
plîngă "fără rost" la malul rîului de sînge prin care e purtat în derivă eroul liric "dar nu plîngeau de starea mea/ căci ei tînjeau sa fie - Eu/ cînd toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și fără rime)/ urmați de cîțiva răzvrătiți;// apoi urmară alchimiștii/ și astrologii cu breton" "noi voiam să fim primiți/ de băștinași bănuitori/ strigînd: «nu sînt filopoliți» (sic!) șn.m., R.R.
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
el însuși. în vremea din urmă, spectacolele sunt oferite și preluate în cadrul Societății Uniunii Europene de Radio și de Televiziune. Evenimentul actualei stagiuni este reprezentat de noua montare a tetralogiei, cele patru spectacole ale acesteia - Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried, Amurgul zeilor - fiind regizate de cunoscutul om de cultură, de octogenarul Tankred Dorst, poet, dramaturg, de data aceasta director de scenă, personalitate artistică interesantă, care inaugurează cu acest prilej o carieră deloc promițătoare de regizor de operă. Marile publicații germane - atât ,Spiegel
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
deloc promițătoare de regizor de operă. Marile publicații germane - atât ,Spiegel" cât și ,Süddeutsche Zeitung" - au remarcat, deja, caracterul static, lipsa de imaginație privind acțiunea scenică, totala libertate de mișcare acordată cântăreților actori. Este comentată, de asemenea, intenția privind marginalizarea zeilor Walhalei lui Wotan, iar aceasta în pofida viziunii lui Wagner însuși care privea - să o numim - societatea acestora drept o proiecție într-un alt plan a relațiilor tipic umane. Conducerea muzicală aparține cunoscutului dirijor Christian Thielemann, personalitate putenică, considerată a fi
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]