374 matches
-
cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea slabă. Îmi revin din șoc și Încep să-mi fac o idee. SÎngele mi-a transformat pieptul vestonului Într-o pată Întunecată și lucioasă. Mă zgîiesc uluit. Pe măsură ce Îmi revin, nu mă pot Împiedica să nu mă gîndesc că peste ani, cînd cineva va scrie romanul vieții mele, va trebui să Înceapă cu următoarea frază: În luna decembrie a anului de grație 1989, protagonistul nostru, soldat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
n-avea unde era Sam, a Început să se relaxeze, măcar pentru câteva secunde. Apoi, când se Întoarse pe hol, se lovi de un piept tare ca piatra și Îmbrăcat Într-un tricou. Un moment, sau poate chiar două, se zgâi la fețele desenate ale lui Wallace și Gromit. Împietrită de frică, se uită În sus. Uriașul neras avea o mână ridicată deasupra capului. În mână ținea un ciocan. Ea nu se mai putea mișca. Nu putea să strige. Era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și câteva globule roșii din venele Întemeietorului s-or fi rătăcit și pe sub pieile unora dintre voi, În ciorba de nații și popoare pe care o pompează inimile voastre. Ia ridică-te În două picioare, Comane, tâmpitule! Când nu te zgâiești pe geam, mâzgălești banca cu creionul, te scobești În urechi și-n nas, după care bagi deștu-n gură și nici măcar nu ai habar, dobitoc din născare ce ești, că numele tău vine de la poporul cumanilor, niște migratori destul de cumsecade, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acolo, domnule, care se holbează toată ora la mine. Nu mai pot să vorbesc, oameni buni, după ce mă Întâlnesc cu privirea ei tâmpită! Trebuie să Închid ochii sau să-i plimb pe fereastră și pereți. Când o Întreb de ce se zgâiește la mine, se ridică din bancă, nu zice absolut nimic, nici când Îi spun că e idioată și cretină, vită-ncălțată și dobitoacă. Mă fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
însămânțez prima oară nevasta, abia număra cinci anișori și eu a trebuit să stau tot cinci ani în fundul lumii. Când a trebuit să-mi însămânțez a doua oară nevasta, putrezeam amândoi cam la 25 de ani. Că nu ne putusem zgâi și apuca atâta vreme unul la altul între picioare. Așa că am vrut să ne vedem în întregime mai înainte ca să trebuiască iar să absolvim cinci ani în mediul înconjurător. Așa că am construit un bărbătuș și o femeiușă, ca să se facă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
autentice: După prânz, m-am plimbat pe bulevard înapoi până la birou. Ștabii din industria filmului ieșeau de la Musso & Frank’s spunându-și reciproc ce mult le-a plăcut ultimul film al celuilalt. Turiștii mergeau pe trotuar, cu capetele în jos, zgâindu-se la stelele de pe caldarâm. Dacă s-ar fi întâmplat să treacă pe acolo o stea adevărată, cu siguranță că nici n-ar fi observat-o. În preajma Teatrului Chinezesc, un grup de turiști se opriseră să privească amprentele din beton
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai mă uit eu Încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiți la cocoane; ba Încă-și pune și ochilarii pe nas...” (s.n.); la o săptămână, din nou la Iunion, aceeași situație: „A Întors capu-ncolo, și a Început să bea din Țigară știi așa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
devalizării furnalelor și apoi de brahmanii laminatelor. Ți se acceptă să fii ușor arogant și nici nu poți fi altfel, cîtă vreme îți bei cafeaua la Marriott, privind pe geam cum prostimea aleargă prin prăvălii după parizer ieftin și se zgîiește tîmpă la vitrinele negre de la Sexy Club. Dar condiția de lider, de campion de toamnă, de calificat în primăvara europeană, de de-a dreapta stătător al lui Gigi după mazilirea lui Pițurcă nu-i dă dreptul să jignească. Asta a făcut
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mare lucru, nici lumini în noapte, nici nu m-am înfășurat în cearșafuri albe... Îmi venea să urlu de exasperare și de ușurare. — Deci tu mi-ai spart vaza și oglinda, și tu te-ai strecurat noaptea și te-ai zgâit la mine... — Ți-am spart vaza și oglinda, dar nu m-am strecurat noaptea, n-aș veni până aici pe întuneric beznă. Casa asta îți dă fiori. Dar ai făcut-o, te-ai uitat la mine pe fereastra camerei ăleia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca o balerină în rolul unei pisici. — Ascultă-mă, frumusețe cu ochi sașii, e târziu, înapoiază-te la hotelul Raven. Eu vreau să mă duc la culcare. Și te rog, nu mai da târcoale casei ăsteia, spărgându-mi lucrurile și zgâindu-te la mine prin ferestre. N-am nici o intenție să mă însor sau să mă stabilesc cu vreo femelă. Poți să-mi juri lucrul ăsta? — Nu există nici un fel de aranjament. Lizzie trăiește cu Gilbert. Așa stau lucrurile. Și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
firea sau să manifest vreo emoție. De bună seamă, în această clipă îmi venea foarte greu să-mi păstrez masca civilizată. Ben, după ce-și terminase tirada, rămăsese țeapăn, frământat de propriile-i cuvinte, încruntându-se parcă puțin nedumerit, și zgâindu-se la fotografia pisicii. Nu ridicase nici un moment glasul, dimpotrivă, vorbise cu o voce scăzută și emfatică, și încă nu deschisese ușa. Fără îndoială, dorea ca în momentul când va deschide ușa s\ mă expedieze cât mai rapid. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de trecut. M-am grăbit să ajung în fața lui Ben, care ieșise pe poartă ca să se uite la mine. Poate că, în întuneric, silueta care se apropia i se păruse a fi soția lui. — S-a întors Hartley? Ben se zgâi la mine, și mi-am adus aminte că el îi spunea, în chip idiot, Mary - se poate că nici nu-i știa adevăratul nume. Am întrebat din nou: — S-a întors Mary? — Nu. Unde e? Lumina care răzbătea prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
petreceau în hol. Ben se retrăsese spre ușa camerei de zi, Gilbert se sprijinea de ușa din față, acum închisă, Peregrine examina furios portretul cavalerului în armură, James se uita plin de interes la Ben, iar Ben și Titus se zgâiau unul la celălalt. Ben sparse tăcerea; — Ei bine, Titus! — Hello! — Ai venit acasă cu mămica, ai de gând să rămâi acum aici? Titus rămase tăcut, tremurând și mușcându-și buza. — Ai de gând să rămâi acum aici? Ei? Titus scutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tâmpitul de securist a ales-o pe cea mai proastă. Simțindu-se probabil bogat, putred de bogat cu banii pentru șaizeci de cafele în buzunar și liber, pentru totdeauna liber, amărâtul s-a simțit îndreptățit să meargă și să se zgâiască la vitrinele celor mai faimoase magazine cu bijuterii din Paris. Pe strada pe care treceau de regulă toate autobuzele pline de turiști. Cum a fost înhățat de o aripă nefericitul și azvârlit în autobuz și cum toată lumea a bătut din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aniversări (de, noi n-am avut parte de grădiniță...) Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Twin Peaks, Dallas, și cine zice că nu, minte, ori încă n-are televizor (iaca, n-am avut; intram pe șest la cinema, ca să ne zgâim la Balada Siberiei și Zboară Cocorii...) Noi am ascultat Mettalica și Ace of Base și DJ Bobo și Michael Jackson și Take That și încă nu auzisem de manele (e bine, ține-ți-o pe si!) singurele melodii de joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
abatem de la subiect, tati poate citi printre rînduri. Chau. HACIA CARACAS În drum spre Caracas După ce ne-a pus Întrebări previzibile și inutile, după ce s-a fîțÎit cu pașapoartele noastre În mînă și le-a examinat atent, după ce s-a zgîit la noi, cu o suspiciune demnă de un agent de poliție, funcționarul ne-a pus o ștampilă mare În pașapoarte cu ziua de plecare de 14 iulie, așa că am luat-o pe jos pe podul care unește și desparte cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
drept frate-său. — Și ăsta-i văr-tu, murmură ca pentru sine moșneagul ăsta bățos. Toți trei sunteți veri... — Suntem În familie, bre, așa-i cel mai bine. Zici că-l băgăm? Îl băgăm, aprobă el mecanic, continuând să se zgâiască la fiarele de pe masă și de sub masă, care părură să-i dicteze după o jumătate de minut: Îl băgăm la tuburi. — E și el sudor, moșule, ce dracului! Toți suntem sudori, bă, da’ grilaju’ ăsta zace aicea de-o lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vreo două săptămâni rămăsesem numai eu cu ea. Cine știe pe unde dispăruse târfa de văr-miu? Nu putea să fie totuși prea departe, căci geanta lui de voiaj și hainele rămăseseră aici. Fumam amândoi lungiți Într-unul din paturi, zgâindu-ne la grinzile tavanului ivindu-se prin paianta crăpată ce se legăna Într-un nor compact de fum. Zlate parcă se mai liniștise În vremea din urmă. Nu-i mai dădea atâta bătaie de cap lui Neli. Se auzea horcăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
verbele se pot clasifica pe baza unor seme variabile ca [±Intenție], [±Manieră], [±Durată]. Astfel, se disting ca membri ai câmpurilor lexico-semantice delimitate 13 următoarele verbe: arătaintranz., a contempla, a întrevedea, a iscodi, a privi, a observa, a scruta, a se zgâi, a se uita, a vedea, a zări (câmpul vizual), a asculta, a auzi, a audia (câmpul auditiv), a atinge, a mângâia, a palpa etc. (câmpul tactil), a adulmeca, a mirosi (câmpul olfactiv), a degusta, a gusta, a savura (câmpul gustativ
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sugestiile din analiza de față. ANEXĂ 149 VERBELE DE PERCEPȚIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție vizuală A BOLBOȘA tranz. (pop.) "a-și holba ochii". A (SE) BOLDI tranz. și refl. (reg.) "a căsca, a holba, a zgâi ochii". A (SE) BULBUCA refl. și tranz. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A SE CHIORÎ refl. (fam.) "a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba". A CONTEMPLA
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a privi". A VEDEA tranz. "a percepe cu ajutorul văzului". A VIZIONA tranz. "a privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră)". A ZĂRI tranz. "a vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii)". A SE ZGÂI refl. "a deschide tare, a căsca, a holba ochii". Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție auditivă A ASCULTA tranz. "a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă". A AUDIA tranz. (jur
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gîndesc că începe bine omul meu. Te pomenești că este și limbut, exact ce căutam. Îmi explică pe larg ceea ce deja știam. O prezentare seacă, deloc antrenantă. Apoi, fără nici o legătură, mă atacă brusc. Ce naiba te-a apucat să te zgîiești prin Havana pe căldurile astea? Asta chiar că mă surprinde și răspund înțepat: Este treaba mea, ai înțeles? O fi treaba ta, cum spui tu, dar ești cam bătrîn și, uită-te la fața ta. Ești roșu ca un drapel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Această sumă se dovedise a fi sub nivelul pieții. O prostie? Nu chiar. Mai degrabă o lipsă de experiență. Marriott ajunse în locul unde văzuse centrala din vis. Totul îi era atât de viu în minte încât se opri și se zgâi la o duzină sau cam așa ceva de case amărâte ajunse în paragină, care acum ocupau zona - fiecare casă cu jumătatea sa de acru de teren. Era ușor să-ți imaginezi aceste semi-gherete dărîmate și în locul lor ridicându-se complexul atomic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
să strige și să danseze În ritm: Paresin ouk, paresin ouk, Stazis filistis Theos! (era finalul corului din Electra, când Oreste Își omoară mama). Surprinși de forța sunetului, minerii s-au oprit din cercetarea lor „academică“ și, după ce s-au zgâit tâmp, ca și banda lui Monostatos din Flautul fermecat când asculta glockenspiel-ul lui Papageno, au decis confuzi că e mai deștept să se retragă, lăsând să cadă pe jos paginile nedescifrate. Sunetul tragediei grecești poate că nu mai Însănătoșește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai sărut o da-tă fă tu, Doam ne, tot ce știi, de nu știi să faci nimica, fă-ne, Doam-ne, iar copii. (Romanță prin Bucureștii lui 1900) șI CÂND, ÎN SFÂRȘIT, PRINTRE PERDELELE SĂLII DE MARmoră a hotelului Bulevard mă zgâiam plin de o curiozitate precoce la prietenul simboliștilor, Catulle Mendșs, chel și burduhănos ca un Silen, venit să conferențieze la București, cum și la prea frumoasa lui soție, fiica marelui poet romantic Théophile Gau tier - Poște impeccable, parfait magicien [Șs
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]