767 matches
-
i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e inacceptabil. În prima săptămână de izolare domnișoara Hapciu a tot tușit, respirația ei scoțând notele adânci, leneșe ale unei orgi cu tuburi. Miss America a tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile. Abia când ajunse la capătul răbdării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rătăcise la întâmplare pe străzi, pe urmă intrase la un cinematograf și vizionase un film italian cu mafia, cum se întorsese în cameră și-l găsise dormind, pe jumătate îmbrăcat, cu fața mustind de grăsime și abur de alcool. Îl zgâlțâise de umăr și-l întrebase: Măi, copchile, ce-ai făcut, Dumnezeului, cu examenul ăla? Iar el se strâmbase, se întorsese cu spatele, și murmurase cu voce groasă: L-am luat, dă-l în mă-sa de examen. Și nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin vântul, câte o frunză cădea cu pocnet pe veranda de lemn. Și dacă n-ar fi fost nuanțele pale, de culoarea aramei stinse ai fi crezut că mai este încă vară. E fain, nu? a întrebat el și a zgâlțâit din genunchi. Cafeaua și-au propus s-o bea mai târziu după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de denivelări. Viața anostă de zi cu zi își lăsase asupra ei amprenta, parcă rămăsese tot undeva în oraș, departe, confuz, dormea percepând vag în creier, huruitul mașinii, ușoara trepidație a carcasei metalice. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Aproape l-am înțeles. Promiți că-i ultima dată? Da. Și nu te mint: fără senzația că-i ultimul tablou din viața mea, n-aș putea face nimic. A și început o schiță, cu mișcări rapide. Prezența ta o să mă zgîlțîie și-o să-i rad veșniciei o bucurință de n-o s-o poată duce. Știi ce? Am convingerea că măcar noi doi ne vom regenera imediat după-după, într-o singură dihanie destulă sieși. Par deja un cadavru? Aș fi fericită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
i-o sosi timpul. Dar... numai gînduri albe la zintîi. Doi tineri stau în fața porții mele, contopiți unul în celălalt. Cuprinși de acel farmec sfînt? Aiurea. Deși m-au văzut ("Ce p(iii) mea?") continuă ce-au început, de se zgîlțîie gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
metempsihotică. Îți urez succes. Ești pe drumul cel bun. A dispărut la fel de brusc precum a apărut. În lumina crepusculară s-a topit rapid ca o umbră. Am auzit din nou acea zornăială metalică de aripă ca un scut ce se zgâlțâie. Faza 6. Vindecarea. Lumina ce survine Străbunicul spunea că numai din acest loc se poate vedea fereastra, sau cel puțin pentru el acesta era locul. Și când vorbea era atât de încredințat și felul în care o descria era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sublima, sintetiza totul într-un colaj ca să-i dea aspect de lucrare proprie. Se preocupă prea mult de sine și pe mine mă ocupă străinii. Se împiedică de Bau. Și el era pe ducă în momentul în care Mioara îl zgâlțâi, stârnind din tufe fluturii nopții. Ghiborț, după cum știau și ei, se afla în fața Farmaciei Iris de pe Calea Călărași vorbind cu câinii bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme și Ghiborț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parbriz, ca să știe pentru cine va străbate Rusia, pentru nemernicul singuratic, dar cel mai vesel porc viril din câte avusese neamul acela solar, românii. Și după 300 de rotații de manivelă, motorul Molotov-ului începu să fornăie, apoi să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Acuma apăsați accelerația și ambreiajul pînă în podea și țineți contactul pînă vă fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să pornească pînă la urmă? se bîlbîie în timp ce garajul se umple cu gaze de eșapament, era păcat să ne fi dat bătuți așa de ușor, ești mare Sena, ai văzut că te-ai contrazis
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-o la prima cheie, a fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o mai fi și cu gluma asta proastă? Unde s-a mai pomenit orar la non stop? Se enervă și mai tare, începu să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ei se Îndreptă Înspre același loc, s-a cutremurat și emoționată a spus: Vezi că spui minciuni că n-a crescut, am dreptate! Pierzându-și cumpătul, Începu să-l sărute iar, pătimaș! A venit Mădălița, a tras-o deoparte, a zgâlțâit-o și i-a șoptit ceva la ureche, apoi tare: Fa, vezi c-aista-i prost tare și te poate spune! Hai, gata! Valerică o Înțeles lecția cu dilatarea la temperatură, când va ajunge și el În clasa a V-a o să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zăceau tolănite peste el în fotoliul imens.“ Acțiunea are un ritm alert, dar nu captivează, pentru că, de fapt, nu se petrece nimic care să prezinte cu adevărat interes. Totul se rezumă la o agitație exterioară, ca a crengilor unui copac zgâlțâit de vânt. Crengile se zbat necontenit, dar copacul rămâne la locul lui, astfel încât spectacolul acestei zbateri fără semnificație devine în cele din urmă plictisitor. Greu de suportat sunt clișeele genului. Protagonistul romanului o găzduiește la un moment dat, în propria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la icoană, o sărută și se roagă la Iisus. Ajută-mă, Iisuse Hristoase, ăștia o să te ducă prin Franța, vezi și mata lumea... Nu mai fulgeră și Vasile ridică icoana de partea de jos și încearcă s-o salte. O zgîlțîie la dreapta și la stînga, dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și cade. Adela țipă cînd descoperă că Raj al său, soțul, zace mort acolo. Era plin de noroi și o broască rîioasă i-a ieșit din gură. Răcnește de se cutremură pămîntul. Ce-i, muiere, ce-i cu tine? o zgîlțîie Raj cu toată puterea. Femeia se trezește cu încetul, își face cruce și se roagă la Dumnezeu. Era toată transpirată, speriată de moarte și tremura ca varga. Ce-ai visat? insistă Raj. Eram prin rogozul din jurul iazului și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iubirea. Fiindcă iubirea te ține, te hrănește, te încălzește. Iubirea te leagă de toți și toate. Iubirea face pod de lumină până la Dumnezeu și odată ce poți pleca în inima LUI, celelalte plecări sunt doar rătăcire. Vitraliul ...Copilul se trezi brusc, zgâlțâit de umăr și chemat pe nume. În șoaptă. În același timp, o mână-i astupa gura, să nu strige. Deschise îngrozit ochii și-i mai veni inima la loc, când, în lumina lunii care intra pe fereastră, recunoscu chipul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar să știi că eu m-am simțit tare mândru atunci. Ca și acum de altfel. După aceasta ne-am organizat În așa fel Încât fiecare să poată dormi cât de cât... Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu mine, deveneam cap de coloană pentru cei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aliniamentul unde ne aștepta Toader... Rușii trăgeau mai rar și În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu mic și cu mare, ca să-l asculte pe el, smeritul ucenic. Când visele erau mai plăcute, se simți zgâlțâit de umăr și se trezi. Scoală-te, nepoate!... Hai, c-a venit badea Petre ca să te ducă înapoi acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași opaiț, pe deadul Vasile, cu barba sa albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva în dreapta, nu departe, râul și podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal, pentru tovarășul Ilici Vasile, n-auzi!!... De afară, din hol, nu răspunse și nu se arătă pentru moment nimeni și secretarul de partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și i-am văzut chipul, primul meu gând a fost : "Câinele din vis ! Dacă chipul ăsta inuman se apropie cumva de mine atunci se va naște monstruoasa caracatiță roșie din vis !" Și chipul inuman s-a apropiat, zbirul m-a zgâlțâit bine, m-a pus pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]