438 matches
-
vopsea roșie” ... După cum am spus, la Misac, fiind loc central, se aduna multă lume: învățători, preoți, funcționari la poștă, pensionari. Uneori intrau aici și industriașii satului, Costică Teodorescu și Iancu Anastase. Iancu era clănțău de gură, arogant și de o zgârcenie proverbială. Din câte îmi amintesc, deși cu buzunarele doldora de bani n-a făcut niciodată vreun gest de filotimie. Ba, greșesc! În Ajun de An Nou, l-a chemat pe preotul Spirică și i-a spus că în acea zi
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
aleasă și dozată: “Tu să vorbești de câte clase ai învățat, că nu e în capul tău decât cum să faci bani mai mulți, din munca neplătitoare pe măsură a buștenarilor. L-am mai auzit, tot atunci, reproșându-i despre zgârcenia nu numai a lui, ci a întregii familii și care era contrastantă cu starea de solidaritate și persuasiune din comunitatea locală, de felul cum tatăl acestuia, Ghică al Popii (Ansastase), săptămânal, la plata muncitorilor, era blestemat de aceștia că le
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
cutare zi i-ar fi văzut cum înfășurau tutunul în foița de hârtie, de și-au făcut țigare. Ca și cum n-ar fi avut bani, să-și cumperela la pachet. El, ca și vărul său Ghicuță Anastase erau renumiți de câtă zgârcenie erau stăpâniți. Aproape să zic, că Hagi Tudose pălea în fața lor ... Nici unul, nici altul nu intraseră vreodată în cârciumă, cum proceda de multe ori Costică Teodorescu, care comanda băutură pentru toată lumea de la mese. Asta, după ce gusta personal din pahar, pleca
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
pe cele câteva prietene ale acesteia. Prin diverse tertipuri îl atrăgeau către grupul lor fără a reuși să-l rețină decât preț de câteva secunde. Maria îndrăznise mai mult dar eșuase lamentabil, mai mult, prietenele ei erau convinse că datorită zgârceniei în a da detalii i-o descrisese lui Albert pe Frosa. Ceva trebuia făcut și aveau într-adevăr să prindă momentul propice. Frosa plecase în excursie la mânăstirile din nordul Moldovei. El, Albert a preferat să rămână cu zilele lui
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
puțini de la marginea veacului acestuia atât de controversat. Viața de credință împuținându-se ne face să uităm adesea de ,,propovăduitori drepți"din trecut sau din prezent, ignorându-I adesea. Slava Cerescului Părinte se lasă așteptată în inima noastră văzându-ne zgârcenia cu care ne dedicăm Lui, uitînd adevărată menire și identitate (de creștin) în preocupări fără de sens. Egoism, indiferență, uitare? Poate la un loc toate acestea ne umbresc idealul propriei mântuiri peste care tronează eu-l personal, orbitor și nimicitor. Cât
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
în numai o oră... Eugen era bătut rău. Un baston de cauciuc lăsase urme adânci pe fața lui și-i spărsese nasul. De acolo curgea sângele ce parcă nu se mai oprește și-i pătase hainele ce-i acopereau cu zgârcenie rănile de pe trup. Își trăgea un picior pe care aproape nu-l mai simțea și durerea din șold îl răpunea. Nici el nu știe cum a scăpat din încleștarea aceea nebună de la baricadă unde alții erau târâți și aruncați în
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
temeri. Sunt perfecționist peste măsură. Sunt avid de toate cele nemateriale: ahtiat după idei și cuvinte, jinduitor de înțelesuri, hrăpăreț la frumusețe, veșnic nesătul de luminile neînțelegerii lumii. Am fost totuși - și am rămas! - un risipitor. Nu sunt parcimonios: urăsc zgârcenia, reticențele, măsura farmaceutică, rezervele și insinuările. Nu-mi plac oamenii prea moderați. Mă fascinează tot ce e nemăsurat. Măsurile mă lasă rece. Cred că numai nemăsura merită suprema admirație. Sublimul, geniul, capodopera, Divinitatea, absolutul, infinitul nu au măsură. In rest
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
că, acum ca și altădată, pentru mulți dintre semeni civilitatea înseamnă doar o mască agreabilă și zâmbitoare, pe care o poartă cu eleganța unor oameni de lume și sub care-și dosesc cu dibăcie hăurile minciunii și ipocriziei, lăcomiei și zgârceniei, necinstei și neomeniei. Dar la fel de adevărat este că oamenii normali dintr-o societate echilibrată nu așteaptă să li se impună o conduită civilizată prin admonestări, amenințări, amenzi și instituții corecționale, și cu toate astea ei să persiste în atitudinea lor
NEVOIA PRESANTĂ DE CIVILITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345701_a_347030]
-
și desfătările s-au prefăcut în chinuri și scrâșnire de dinți. Iată, deci crima bogatului: o viață petrecută în chip egoist, în desfrânare, în trândăvie și nepăsare, o viață lipsită de fapte bune. Deci bogatul a săvârșit nu numai păcatul zgârceniei ci și pe cel al trândăviei, al lăcomiei, al lipsei de dragoste ș.a.m.d. Și în ziua de azi se întâmplă la fel: omul bogat/îndestulat, trece nepăsător pe lângă cel lipsit, ca și cum ar trece pe lângă un gard. Cum să
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
pe deal în jos, către capelă. Acolo este locul de întâlnire a grupului ce urmează să ia masa de pomană la un local de lângă cimitir. Mulțimea compactă ce a urcat în convoi la venire se împarte în bisericuțe. Cei mai mulți, cunoscând zgârcenia patologică a lui Dan, au declinat cu eleganță invitația la restaurant. Alții au acceptat tocmai din acest motiv să ia parte la praznic și sunt deciși să consume tot ce li se pune înainte, chiar dacă se cunosc destul de bine spre
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
2010, lansat la Madrid și apreciat de spanioli. „Îmi place să văd oameni fără cute sub frunte, cu ochii limpezi ca izvorul, să aibă unde pune dorul, să dea mâna cu tine cu palma întinsă, nu cu degetele strânse a zgârcenie, să aibă timp să zâmbească fie și din motivul unei noi dimineți” spune Marin. Toate acestea se regăsesc în scrierile lui. Viața omului făcută din bune și rele, din necazuri și bucurii, din soare și nori. La Marin Trașcă există
PRIN MOARTE, AŞTEPTÂND VIAŢA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355083_a_356412]
-
expierea prin spovedania lirică. Dar autorul nu merge niciodată până la sfâșierea lăuntrică, fiindcă totdeauna apar niște repere (Dumnezeu, tata, bunica, bunicul) care aduc împlinire interioară, iar drumul bolovănos, limitele ființei, senzația neantizării acesteia și solipsismul trec în plan secund. Stilistic, zgârcenia lexicală, insistența pe câteva câmpuri lexico-semantice, simplificarea discursului, impresia de gânduri inserate într-un jurnal liric, decantarea până la excluderea (programatică sau nu) a înfloriturilor de stil nu golesc poezia de semnificații. Altfel spus, aplecarea prea insistentă pe semnificant nu exclude
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
Thrassylus li se alătură și el. -Oh! bătrâna mea mamă înnebunise! spuse Tiberius ridicându-și brațele uscățive. -Ba bine că nu, exclamă Nerva! Era mai lucidă ca oricând! De când cu ideea asta a ei de a deveni zeiță ieșise din zgârcenia ei proverbială și cheltuia sume mari de bani aruncând mii de sesterți în stânga și-n dreapta, la joc fiind desigur, imortalitatea! Și nu erau puțini cei care o susțineau... Interesați! -Vise, Nerva! oftă Tiberius. Nemurirea și gloria nu se pot
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
restul țării nici astăzi nu există o tradiție de investitor. Cei avuți își beau la propriu tot avutul în neîncetate chefuri. În prezent spre a nu plăti impozite este moda migrării capitalului. Mai de teama aflării adevăratelor surse, mai din zgârcenia care inspiră neplata impozitelor,românul din afara Ardealului își ține punga prin străinătate, așa zisele paradis fiscale. În Ardeal a deveni cutumă investirea sumelor economisite. Țăranul de rând este proprietar al uneltelor cu care-și execută meseria. Pentru obiectele de inventar
BANI MULŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370620_a_371949]
-
omenirii, voi da curs unei povestiri pe care am auzit-o, într-o seară de iarnă, în Săliștea Sibiului, în ajunul Crăciunului. Undeva, în munții Cibinului, am cunoscut un bătrânel firav și cam scump la vorbă, însă cu toată această zgârcenie mi-a istorisit o întâmplare pe care am să încerc să v-o relatez, pe scurt. Într-o seară neagră, ca acelea petrecute în zonele unde munții cu păduri dese stăpânesc așezările, demult, pe când moșul lui, bătrânul celui care îmi
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
MUNTEANU GEORGE L. NIMIGEANU GEORGE ROCA PAULA ROMANESCU ................... În ultima vreme apar multe cărți bune sau mai puțin bune, iar promovarea lor se face, adesea, în cercuri restrânse. Sponsorizările, atâtea câte sunt, se fac pe sprânceană și cu o dezolantă zgârcenie. Rar se vede câte un act de mecenatism din partea unor primării sau oameni de afaceri. De aceea, cartea apare greu, ca iarba sub piatră, dar apare, totuși, datorită unor oameni inimoși, îndrăgostiți de cultură, inițiatori de edituri, de reviste de
SIMBIOZE LIRICE VOLUMUL 13 ANTOLOGIE DE POEZIE ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352901_a_354230]
-
și desfătările s-au prefăcut în chinuri și scrâșnire de dinți. Iată, deci crima bogatului: o viață petrecută în chip egoist, în desfrânare, în trândăvie și nepăsare, o viață lipsită de fapte bune. Deci bogatul a săvârșit nu numai păcatul zgârceniei ci și pe cel al trândăviei, al lăcomiei, al lipsei de dragoste ș.a.m.d. Și în ziua de azi se întâmplă la fel: omul bogat/îndestulat, trece nepăsător pe lângă cel lipsit, ca și cum ar trece pe lângă un gard. Cum să
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Părintele nu făcea acte de caritate numai pentru că așa trebuie să facă orice preot. Le făcea pentru că era un om darnic prin firea și educația lui. Nimeni n-a sesizat vreodată, nici în parohie, nici în afara ei vreo urmă de zgârcenie, fiind foarte fericit ori de câte ori avea prilejul să ofere ceva. Revenind la calitatea și statutul său Predicator, Părintele Constantin Voicescu nu vorbea niciodată la întâmplare și nu urmărea succesul facil, imediat. Nu era un predicator "spumos", stilul său fiind simplu, sobru
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
dintre cele mai bune reviste de provincie din țară și la care sunt abonat. Deci, în nici un caz nu am cum să mă plictisesc, să vegetez... Aici, la acest strălucit popor, totul este minunat (merveilleux), grandios. Aici chiar și avarița (zgârcenia noastră proverbială, într-un anumit sens, cel de „consevare a ceea ce este al tău și valoros”) este semn de grandoare. Mereu de-a lungul veacurilor, francezii au adunat colonii, bani și mai ales Virtuți, fiindcă, prin excelență, poporul francez este
SCRISOAREC DIN CORSICA, DEL A PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354160_a_355489]
-
mult fața trecutului. Amintirile sunt acum dantele de mătase! Imagini neprețuite care fac inima să ardă, pentru că, au trecut pentru totdeauna! Din trecut a rămas doar un evantai chinezesc, pictat cu întâmplăriri minunate, care vântură lacrimi... Dorul le ocrotește, cu zgârcenie. La păstrează cu avariție! Aduc lacrimi, dar e tot ce rămâne... Și totuși șobolanul și-ar dori uitarea! A obosit. E prea mult. E prea greu. Incisivii ascuțiți ai rozătoarei s-au tocit, s-au rupt tot mușcând din cremenea
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
împreună cu actorul Bob Hope, doctorul acesta, pe cât era de bogat, pe-atâta era de zgârcit. Bonusurile nu faceau parte din practicile sale stimulative sau de recunoaștere a meritelor, în relația cu angajații. Nea Mitică, indignat de atitudinea aceasta care reliefa zgârcenia și permițându-și o discuție mai lejeră, îl întreabă într-o zi, foarte curios de răspunsul ce-l va primi: “Domnule doctor, de ce nu dai și dumneata un bonus simbolic, măcar de Crăciun angajatilor pe care îi ai? Nu mie
UN ROMÂN PISĂLOG SAU UN INGINER NOROCOS?!(CAPITOLULXXI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357174_a_358503]
-
Stoicoiu... Să fie acele fire invizibile care-i leagă uneori pe cei ce au anumite deprinderi oarecum asemănatoare, în speță - un zgârcit notoriu - în persoana doctorului - și un pisălog perfecționist, cum era catalogat Nicolae Stoicoiu de însuși fratele său? Sau zgârcenia doctorului să fi cedat în fața inteligenței pe care a admirat-o în atitudinea și scânteia ce a intuit-o în mintea inginerului român? Rămâne la latitudinea fiecăruia să tragă concluziile, dar adevărul nu-l va ști niciodată nimeni, decât însuși
UN ROMÂN PISĂLOG SAU UN INGINER NOROCOS?!(CAPITOLULXXI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357174_a_358503]
-
Iată o poezie care ilustrează perfect jertfa omului mărunt care vine în Casa Domnului să-i țină Acestuia de urât și să converseze cu El, aducându-i ca jertfă, din puținul său, fie și o corcodușă: “Pun pe masă, cu zgârcenie, / La greșitele icoane, / Nici de rugă, nici smerenie ... / Ci doar câteva moșmoane ... // Nu știu iotă de ectenie, / Și de-aș ști, cine m-aude? / De din zori, până-n vecernie, / Mute-s cerurile surde ... Sufletul, de-mi pun pe masă, / Nu
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
am avea de-a face cu două chipuri complet diferite ale omului istoric: păgânul rău și creștinul bun! Infecția bună a creștinismului, ca să mă folosesc de expresia inspirată a lui C.S.Lewis, nu a izbutit să izgonească ura, trufia, ambiția, zgârcenia, bestialitatea și cruzimea din oameni doar prin simplul fapt că ei au aderat la creștinism sau că s-au născut cre "tini. Dimpotrivă. Căci - nu-i așa? - se poate comite asasinat și din prea mult entuziasm, ceea ce a fost pe
MIZERABILISMUL OMULUI MODERN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358044_a_359373]
-
avva Ilie sihastrul din chinovia peșterii lui avva Sava și i-a spus: - Dă-mi un sfat, avvo! Și bătrânul a spus fratelui: - În zilele părinților noștri erau iubite trei virtuți: sărăcia, blândețea și înfrânarea. Acum pe monahi îi stăpânesc zgârcenia, lăcomia și obrăznicia. Tu alege ce vrei. CAPITOLUL 53 VIAȚA BĂTRÂNULUI CHIRIAC DIN MĂNĂSTIREA SFANȚUL SAVA Ne povestea nouă avva Ștefan Trihinas despre un călugăr care trăia în lavra celui intru sfinți părintele nostru Sava. Într-o zi acest bătrân
LIVADA DUHOVNICEASCA (18) de ION UNTARU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357540_a_358869]