1,442 matches
-
a făcut un vis." Romantismul și contribuția lui. "Mare profesor al unei singure lecțiuni", plătește opțiunea cu catedra. Spiritul deja potolit, belle-époque, al anilor 1900 și ceva, îi recuperează, cu flerul arhitectului (ubi sunt...) care îmbracă un castru într-un zgîrie nori, înfăptuirea exaltată. Sigur e că almanahul nu face economie de bune naivități, genul de stiluri și subiecte la care ai reveni în vacanță, fără pretenții exegetice și gusturi simandicoase, cu nostalgia înțelegătoare cu care deschizi un dulap cu poze
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
pământ din râuri din lună.../ băusem/ mi-era silă de totu-i ok/ de totu-i cum trebuie să fie/ mi se zbăteau prunci de cuvinte în palmă/ în piele în nări în păr în pruni castani/ apă/ și le zgâriam ombilicul cu unghiile cu aripile/ cu eul/ și aveam sânge în palme în păr/ în mesteceni/ în aer/ mă plictiseam de așa trebuie să fie/ și uram fericirea pentru că se lasă iubită/ de mine" (Fericirea II). Autorul lasă pe seama cititorului
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
bâlbe” (știa ea ce știa), dar a făcut o serie de greșeli (de pildă Luminița Dobrescu n-a triumfat la prima, ci la a doua ediție a “Cerbului”, iar Corina Chiriac nu a câștigat “Cerbul de aur”) și ne-a zgâriat auzul cu “pozitivism”, “fantastic de mare” sau “întrerupem acest moment pentru un moment”, pentru ca la final să exclame în delir: “Știu că v-am cucerit!”. Nu, stai liniștită, nu ne-ai cucerit... Legătura cu “Cerbul” de altădată, ca ambianță
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
cu cât era practicată (trăită) într-un climat de grotescă austeritate proletară. La treizeci de ani, Nicolae Balotă este fericit cu cărțile sale (uneori mulțumindu-se doar să privească în extaz cuvintele, să știe că ele există; în închisoare va zgâria cu o sârmă pe suprafața săpunului dată cu DDT literele din care se compun numele unor filosofi, numai pentru a le vedea). Tocmai de aceea, autoportretul său, lipsit de un frison existențial, ni se înfățișează ca un produs exclusiv livresc
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
lingvistică. La Ruxandra Cesereanu, "vizionarismul" nu depășește decât rareori nivelul penibilului, iar modelarea limbii merge consecvent în direcția siluirii ei. Nu este pagină aproape (cu excepția secțiunii Postbărbați) în care să nu descoperim asocieri nefericite, expresii imposibile, serii de cuvinte ce zgârie urechea ca o navetă cu sticle goale târâtă pe asfalt. Să începem cu un fragment mai consistent din secvența inept intitulată Măgărița și alte coarne de melc: "este un fel de a-ți zvânta firea la încercări și de a
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
din literatura lumii. Cele mai multe sunt traduse, cu inegalabila lui artă, chiar de cel care a avut ideea acestui tratat. Tratați-l cu mângâieri ale privirii și lăsați-vă cuceriți de grația lui felină. Atenție, știe și să miaune, și să zgârie! PEȘTI (19 februarie-20 martie) Expresia "tăcut ca peștele" se referă doar la apele dumneavoastră interioare. Oricum, Zodierul vă propune nu să spuneți, ci să ascultați cuvinte potrivite. Rostite chiar de autorul lor. Vocea lui Tudor Arghezi, care citește 36 dintre
Horoscop critic by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7750_a_9075]
-
Covrig Roxana Jurnalistul Cristian Tudor Popescu scrie că atunci când Adrian Năstase a fost închis a spus că, pentru prima oară după 1989, "Sistemul Roș Albastru a fost zgâriat rău". El credea că politicienii români, indiferent de culoare sau de putere, se vor gândi de două ori înainte de "a-și înfinge trompa în banul public". El aseamănă vaccinul împotriva vărsatului negru care creea anticorpi cu Adrian Năstase. Spune că
CT Popescu: Le-a trecut la toți răul de pârnaie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79842_a_81167]
-
cu ciobanii machidoni care mai veneau în oraș de la stînă. Dar caii se ogîrjiseră de foame și trăsura, mîndria lui, era rușinată de un noroi galben maroniu, ca scîrna de cîine și care cînd s-a apucat să-l spele, zgîria și lacul sclipitor al trăsurii și blazonul de pe portiere. A mai făcut totuși un drum, tocmit de niște țărani ambițioși din satul Hasancea, care-și căsătoriseră copiii la Medgidia și care voiau ca mirii să se întoarcă acasă cu trăsura
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
a gândi... Olimpiada "galbenă"?... Olimpiada 2008?... Comunismul gata să ridice, prin capitalismul, pe care voia să-l dărâme și care printr-o fractură ideologică nu se știe cum deveni altceva, o forță a lumii... și cal și măgar... ce înalță zgârie nori pentru sărăcimea cea mai feudală din lume, și asta rapid într-o generație, făcând întreg globul terestru să se crucească... Dar nimic nu stă în calea Unei Utopii pe termen scurt... O Chină păzită și azi de zâmbetul dulceag
Ecouri la Olimpiadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8075_a_9400]
-
trecu prin minte că voi fi agresat de bărbați, așa cum mai auzisem din când în când. - Hai, hai! mă grăbi bătrânul. Trebuie să te grăbești. - Unde? - În copcă! Am curățat-o dimineață. Dacă se umple iar de gheață, o să ne zgâriem! Aaa!" răsuflai eu ușurat în sinea mea. Deci sunt niște morse, nu homo!" Și pornirăm desculți pe zăpadă, unul după altul, ținând în mână câte un prosop. Eu sunt ultimul și, cu un sentiment ciudat, mă uit la fundurile albe
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
bătrânului, care, gol, părea o mumie albăstruie pe marginea copcii. - Nu mai da din mână, că o să te ducă curentul sub gheață! spuse. Însă eu deja mă cățăram sus, sărind pe gheață, încercând să mă strâng, dar gheața se rupea, zgâriindu-mi mâinile. Deja mă urcasem, când văzui în sfârșit o zgârietură adâncă pe cotul drept. Bătrânul îmi întinse prosopul. Trupul meu, frecat cu prosopul aspru, se înroși. Dar senzația de frig începu încetișor să se ducă. În locul ei în trup
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
atât de netemătoare prin mulțimea lor, încât dicomesienilor și tuturor oamenilor obișnuiți câmpiei li se așază pe pălării și le zboară printre glezne". Se zice că Dumnezeul dicomesienilor le-a oferit acestora câmpia toată și le-a spus: ,,Luați-o, zgâriați-o puțin, aruncați sămânța și îmbogățiți-vă, voi și tot neamul vostru", iar apoi le-a dat și păsări pentru câmpia lor, ivite din cele câteva ouă de prepeliță, pe care Creatorul și le-a luat din barbă, dăruindu-le
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
durere. Îmi răsună în urechi o serie rapidă de pocnete foarte supărătoare, care acoperă orice alt sunet. Aceeași senzație o am cînd aud un plînset de nou-născut. Muzica îmi dă deseori o stare de iritare, îmi sună ca și cum cineva ar zgîria ceva. Uneori aud în minte o singură linie melodică, dar n-am nici cea mai mică idee ce se înțelege prin muzică simfonică sau de orchestră. Deși în copilărie am făcut ore întregi de educație muzicală, nu pot repeta notele
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
a căror formulare ar fi putut fi mai fericită ? Supralicitiându-le importanța, ar fi însemnat să comit fără voie o eroare din categoria celei de mai sus. Nu la fel de gravă, probabil, da pentru mine stânjenitoare. E clar, de exemplu, că titlul zgârie urechea și că nici măcar cei cu o cultură anglofonă, care știu că avem de-a face cu traducerea unui proverb (today is the tomorrow you worried about yesterday), nu-l resimt, în română, altfel decât nefiresc. Sigur, sunt în roman
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
lucrați, cu cercei în urechi, cu destul sclipici împărțit echitabil pe ambele costumații. În felul și lumea lor se poate spune că arată bine. Michele și Francesco. Pe primul îmi rămân ochii în mod deosebit. Sprâncenele pensate și mișcările afectate zgârie retina, dar figura e de copil sincer și mofturos. După câteva replici, ale lui în italiană, ale mele în germană, forțez nota să continuăm în germană, poate așa înțeleg mai mult. Dacă e ceva de înțeles. Dar ceva mai bun
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lasă băieții, că băieți găsești la tot pasul. Hai să îți aduc un pahar cu apă. În cameră, doar eu și corpul ăsta mic de femeie, făcut dintr-un singur rid și un suflet. Întinde unghiile de domnișoară gata să zgârie un spate tânăr spre telecomandă. Diego tace și, în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe obrazul pălmuit, nici crengile de sub mine care-mi zgâriau pielea, nici remușcarea născută de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut. Auzeam în depărtare zgomotul făcut de mașinile care treceau doar la câteva zeci de metri de noi, jos pe șosea. Am avut orgasm. Un orgasm mut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
domnilor. Omul simplu a preluat neologismele În vocabularul curent, Înțelegând noțiunea pe care o reprezintă, dar neștiind și nici neinteresându-l de unde vine, atâta timp cât exprimarea este mai comodă pentru denumirea esenței. Așa se Îmbogățește o limbă, și nu cu forța, zgâriind timpanele, ochii și creierele oamenilor simpli. Așa că nu vă speriați, domnilor: limba română s-a Îmbogățit și se Îmbogățește mereu și nu va stagna În evoluția ei din cauza istericalelor domniilor voastre, dar lăsați evoluției mersul ei normal. Voi forțați și produceți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fruntea sus, În fața țării mai Întâi și apoi În fața celor din afară. Și mai e Încă un aspect deloc de neglijat: vă rugăm să nu mai acceptați nimănui și nici voi să nu mai folosiți termenul de „balcanici”. Nu vă zgârie urechile, sau iar ați lipsit de la lecția de geografie?!? Noi suntem adunați În jurul CARPAȚILOR, munți mândri și vii, munții care ne dau, de când ne știm, tot ce ne trebuie pentru viață și pentru ocrotirea ei. De ce, de atâția ani, Îi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
portofelul acasă... Stânga împrejur și fără nicio spaimă, te întorci din drum și-l recuperezi. Mergi apoi în ritm alert, până în stația de tramvai. Câteva cratere în asfalt îi enervează, pe bună pe dreptate, pe șoferii grăbiți, iar ție îți zgârie retina. Ești gata să scapi câteva cuvinte grele, dar dintr-o dată, un prichindel cu un rucsac mai mare decât el în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și un zâmbet ștrengar. Îi zâmbești și tu. Ajungi la birou, unde
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se nega pe ea însăși, ca om. Faptul că nu mai putea să exprime în cuvinte tot ceea ce simțea nu însemna că aceste trăiri muriseră. Nerostite însă, ele deveneau un fel de fiare pe care nu le putea stăpâni: mușcau, zgâriau fără milă- până la sânge, dacă un suflet poate sângera. O sută patruzeci și trei de zile de tăcere. Pentru că... discuțiile despre vreme și alte asemenea fleacuri erau de fapt același lucru: niște tăceri deghizate. Cel puțin când era vorba despre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de cățărat: în copaci, pe sura, pe acoperișul casei. Acum ea se cațără pe gardul de fier, cu gândul să-l sară, dar când trecu pe partea cealaltă se agață într o sârmă pe care n-o văzuse. Sârmă îi zgârie adânc pulpa. − Au, mă doare! Uite ce mult sânge curge! − Hai repede să te speli, spuse Lucy. Dar Bărbie nu se mulțumi cu spălatul, ci o dezinfecta cu spirt din belșug, în timp ce Shelley țipă. Când află cauza accidentului, mama spuse
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
decît ciripitul păsărelelor în ramurile copacilor. Un fluture mare, strălucind în toate culorile, zbură prin fața lor și se așeză pe o floare... Dar nimeni nu se uită la el. La fel de tăcuți începură să coboare încet, uitîndu-se în toate părțile. Se zgîriară pe mîini și pe față cu țepi de salcîm... Tomiță era cît pe ce să-și sclintească un picior... Ilinca luă o trîntă... dar nimeni nu s-a plîns de nimic. Mergeau mereu pe niște urme nevăzute, atrași de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce vin! Dar nimeni nu se hotărî să se întoarcă în pădure pentru așa ceva. Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era zgîriat pe față și pe mîini de spini, își mai atraseră atenția asupra unor pete de noroi rămase pe haine, apoi Iancu Răgălie interveni cu întrebarea care sta pe buzele fiecăruia: Totuși ce-a putut fi acolo, dom'le? Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
e ușor. De ce crezi că mă întorceam de fiecare dată când te enervai și mă alungai, nu mai voiai să știi de mine și mă urai cu toată ființa ta? Trebuia să te îmblânzesc, chiar cu riscul de a fi zgâriat de ghearele tale ascuțite de felină neîmblânzită. Și pentru că vreau să mă iubești, nu să ai nevoie de mine. - Nu ți-a păsat nici o secundă ce simt, cum mă simt! - Ție ți-a păsat de mine? Te-ai gândit vreo
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]