291 matches
-
deschisese ușa farmaciei o fătucă în halat alb și le spusese că deocamdată compensate nu se dau, poate mai târziu... Da’ când? întrebaseră toți de acolo într-un glas. Păi să sosească șefa, venise răspunsul fetei, dând să se strecoare, zgribulită sub hălățelul ei, pe ușă îndărăt. Nu, nu știu, se bâlbâise ea, auzind vocile tot mai ridicate ale unora, șefa știe. Când o fi să vină, vine!... Puțină răbdare!... Se iscase o revoltă spontană, mâini se agitaseră acuzatoare, vorbe grele
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
Au ciocnit api s-au sărutat înainte de al da pe gât. Un sărut languros de s-a topit toată gheața din pahare. - „Cred că mi vene bine această dușcă” și o dădu pe gât dintr-un foc după care se zgribuli toată. „Gata! Te suport cum ești. Căpitan sau simplu prieten. Parcă așa se zice la oraș când o fată se înhăitează cu un băiețel. Hai la treabă!” Ionel a rămas stupefiat cu păhărelul plin în mână. Până să ia o
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
de fân proaspăt,/ care abia a fost cosit./ Mă bucură zburdălnicia mieilor pe câmp/ și zborul unui fluture heliopteric, delicat” (Bucuriile vieții). În aceeași măsură o bucură „galbena gutuie” ce va parfuma „încăperea cu arome dulci-amărui”, vrăbiuța care „se scutură zgribulită pe o creangă”, căutând un adăpost pentru a nu fi descoperită de „abilul motan din vecini”, vinul, frunzele ruginite, bruma și... toamna, în toată splendoarea ei (E toamnă), dar șiPloaia, pentru că, știți foarte bine: „Iată, la orizont răsare,/ voios, un
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
Autorului NUMĂRĂTOARE La marginea ceții Se ivesc sticleții Veseli, plini de viață, Dis-de-dimineață. UNUL pe o creangă cântă; DOI, în drum, se iau la trântă; TREI se ceartă-ntr-un arțar; PATRU-n iarbă veseli sar; CINCI pe-o sârmă zgribulesc; ȘASE-n praf se tăvălesc; ȘAPTE țipă pe-un butuc; OPT rup frunze dintr-un nuc; NOUĂ plâng că n-au mâncare; ZECE strigă: - Nu e soare! Nu! Greșesc! Sunt numai nouă! Unul soarbe-un strop de rouă! Referință Bibliografică
NUMĂRĂTOARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352887_a_354216]
-
Toamnă rece și ploioasă, adu-mi bucurie-n casă, cu belșug de poamă deasă și miros de tămâioasă! Cu mantie de aramă și cu aromă de poamă umple mesele din cramă! Ca o generoasă doamnă. Că vremea e friguroasă, adu zgribuliți în casă! Pune vinul fiert pe masă, lângă mâncare gustoasă! Că sufletul mi se frânge, când frunza-n izvoare curge. Apa se preface-n sânge, vieții să îi pună cruce. Pe frunza îngălbenită du tristețe nesfâfșită! Șterge pudra ruginită de pe
TOAMNĂ RECE ŞI PLOIOASĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353048_a_354377]
-
Trecut de primele zile de septembrie, cu o dimineață întunecată de toamnă. Lumina abia se vedea prin cețurile negre persistente după o noapte ploioasă cu un vânt ce-mi zgribulise și somnul. Am primit această zi ca o nemaiîntâlnită paradă în zumzetul vântului plumburiu ținând pe umeri o ceață crestată și încruntată, trăgând peste ochii pădurii doruri uscate ori suspinări în lunecare. De aproape o săptămână mă aflam aici la
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
Iarăși au îngălbenit de rușine jumătate din frunzele verii și de dor jumătate din inima mea; o frunză galbenă, o frunză verde și fluierul ciobanului împletind o notă de pe pământ cu o notă din Rai. E iarăși octombrie! Iarăși se zgribulesc stelele pe cer și luna e mai strălucitoare, iarăși ploile îmi răcoresc pașii pierduți prin mirosul copilăriilor de fum de crengi și frunze lepădate și mistuite în ochii-mi umezi. O zi caldă, alta rece și iar curge must în
OCTOMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347154_a_348483]
-
ne aducea câte o veste știută și cei fără vreo treabă se adunau la vorbă-n vânt. - Știți c-a murit gherlanu ? - S-a dus bietul, cu zile ... - Vorbește lumea că tu ai luat haina de pe mort ... - Așa-i, că zgribuleam de frig și mortul nu știa ce-i geru ... - Dar nu prea se făcea s-o iei fără să ceri voie ... - I-am cerut-o-n gând și-a zis s-o iau ! - Dar rudele ce-au zis ? - Am zis
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjîind agitat pe la ferestre, viscolind zăpada în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea ca un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi striga tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și unsuros. -Da ce, bre, nea Gogule, eu le-am lăsat neudate toată iarna?! Am terminat bre, butoiul! Vezi să-mi păstrezi vin la Paște! și, bucuros de isprava lui, scuipa printre dinți și se grăbea spre
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... Citește mai mult CAPITOLUL VBERZELE NOASTREPrimăvara a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Singurele senzații de ireal pe care le păstrez până acum bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă.Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții.-Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții.-Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... XII. GLORIE COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
cu roșu de struguri amintiri strivesc buze din nopți de jăratec rătăcită o rază spre noapte aleargă spre apus cerul suspină încă lumină un eu mă alergă spre iarnă un ochi de lac închide gene printre raze târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate pe mine am dezbrăcate priviri un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia zarea dincolo de mine uită ziua trecută o frântură de rouă se sparge înghețată toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă un strigăt de pasăre
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
Deac Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Moare primăvara la pas Mă mut în florile de mai să miros a tinerețe frunzele trufașe suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvara mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creanga rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana
MOARE PRIMĂVARA LA PAS de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357400_a_358729]
-
razele sale să ieșim matinal la o promenadă sau la cumpărături, în scurt timp ne face să înțelegem că ne-a păcălit și că tot mai bine-i în casă ca afară. Asta înțelesesem și eu atunci, când încălzindu-mă zgribulită la sobă, liniștea mi-a fost întreruptă de cei trei copii năzdrăvani cu care Dumnezeu mi-a binecuvântat viața. ─Mamă! Mamă!... Uite ce am găsit! Mirată, am privit la Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
PAS, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011. Moare primăvară la pas Mă mut în florile de mai să miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvară mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creangă rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
creangă rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac ... Citește mai mult Moare primăvară la pasMă mut în florile de maișa miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuriîmi întorc spatelecăutând reflectoare cochete primăvară mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăcițidacă vrei să vezi visul liniștiirâvna adâncului ascuns în lutplânsul trunchiului scorțosdacă vei auzi animalul speriatcreanga rănită de colțul ceruluipoate vei atinge mâna mea în aparențăSuzana Deac... XXI. LEGENDELE LUI MOȘ NICOLAE, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
atunci când tăcerea este profundă, seara târziu și noaptea, aude de pe terasa casei sale cum se distrează tineretul în Băile Felix și 1 Mai. In dimineața aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Vântul puternic care sufla la început de aprilie făcea ca și fumul care ieșea pe hornurile caselor să tremure. De frig bătrînul Ion era îmbrăcat cu o haină de fâș îmblănită, purta pe cap o
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
Romeo Nicolae Ștefănescu Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Suflet trezit poezie [] Poezia de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-12-04 | | Suflet trezit Am atins cândva dragostea dar a zburat cu inima mea... acum stau zgribulit într-un colț de suflet... Aștept din nou chemarea ta ce-a rătăcit cu inima mea... spre altă stea... uitarea... s-a ghemuit a încolțit în sufletul meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum
SUFLET TREZIT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359289_a_360618]
-
Ordinea Zilei > DECERNAREA PREMIILOR CONCURSULUI NAȚIONAL LITERAR “CETATEA LUI BUCUR” Autor: Marian Dragomir, Călin Dengel Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Într-o zi de sâmbătă în care soarele părea să iși înghețe zâmbetul sub beteala norilor zgribuliți peste pământul zecilor de popoare, un eveniment literar a pus în mișcare zeci de oameni. Mișcările rectilinii și unifome au ghidat pașii către Bibliotecă Metropolitană București unde ... poeticul și muzicalul și-au dat întâlnire în sufletele celor ce pășeau pe
DECERNAREA PREMIILOR CONCURSULUI NAŢIONAL LITERAR “CETATEA LUI BUCUR” de MARIAN DRAGOMIR, CĂLIN DENGEL în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359618_a_360947]
-
celor mari care acum în ajun de sărbători fac repetiții la colinzile pe care le vor cânta în seara și noaptea de Crăciun. In dimineața aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Frigul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura. De frig bătrînul Ion era îmbrăcat cu o haină de fâș îmblănită, purta pe cap o căciulă din lână tricotată de mâinile soției
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul bluzei ude, lipită de trup, rozetele sânilor zgribuliți de vântul rece al nopții, îl făcură să-și dorească pe loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu brațele, sărutându-i gâtul. - Mmmm! Dalia se întoarse lasciv către el și îl
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a durut? - Au, ce mă doare... Cred că mi l-ai învinețit, glumi el mimând durerea. - Nu mai râde de mine. Bine, uite, dacă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]