225 matches
-
de Dumnezeu: O mare de sclipiri...de alb... Un joc al fulgilor de nea Ce-mi dau sublime sărutări Când cad timizi pe fruntea mea... Dar frigul mă cuprinde-n brațe Și intru-n casă...patul cald Mi-așteaptă trupul zgribulit Să-l poarte-n vise de smarald... De somnul care vine-ncet E doar un gând ce mă desparte: Îți mulțumesc Părinte Bun De-aceste clipe minunate! Referință Bibliografică: Bătaie-n noapte... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BĂTAIE-N NOAPTE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_luca_1486819596.html [Corola-blog/BlogPost/368792_a_370121]
-
de la sălbatica represiune a țăranilor din anul 1907. Mărturiile despre cum a înțeles artistul durerea țăranilor răsculați, stau în câteva lucrări de compoziție intitulate "1907" (acuarelă), "1907" (sanguină) și pastelul "Sfârșit 1907", în care sunt figurate convoaiele escortate de țărani zgribuliți care înaintau printre nămeți și viscol. Prin acest manifest artistic protestatar, Ștefan Luchian se afirmă ca artist-cetățean împreună cu alți artiști revoluționari din 1848, Gheorghe Tattarescu fiind un exponent în acest sens, și alături de Alexandru Vlahuță, I. L. Caragiale și alți oameni
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
plecării începe să ningă și se lasă frigul. Dar tocmai acest inconvenient major survenit pe neașteptate este cel care le va asigura o călătorie mai liniștită decât prima, întrucât la toate posturile de control, vremea nefavorabilă îi face pe soldații zgribuliți să fie mai puțin vigilenți. Înfruntând și frigul năprasnic, pe lângă toate celelalte neajunsuri, cuplul Cosmin ajunge a doua oară la Făget. După alte emoții, stârnite de îndoielile și aproape de anularea evadării a celor de acolo, la auzul veștilor cum că
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
mine, fii a mea pentru totdeauna, să alungăm aceste prezențe inoportune, știu bine că tu nu-i iubești, tu mi-ai spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apropii de tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun eu cu grația felină cu care știe vorbi numai șeful secret al Ohranei. Vino, te așteptam, ghemuiește-te lângă mine În beznă, și așteaptă - iar tu râzi, zgribulită, lipicioasă, savurând dinainte vreo moștenire sau vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
manifestat. A murit. Acum, noi suntem la zenit. Fie ca victoria noastră să fie zdrobitoare! 23 decembrie 1459. Insula Kuyshu, coasta de vest a Japoniei Nu exista nici o fereastră. În ciuda frigului din Încăpere, aerul era Înăbușitor. Patruzeci de oameni obosiți, zgribuliți și Înspăimântați erau Înghesuiți Într-o celulă a temniței din Daizafu, comandamentul militar al țărmurilor de apus, și așteptau să fie trimiși fie În târgul de robi, fie la curtea vreunui daimyo care avea nevoie de slujitori. Traversarea Mării Chinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lăsând în urmă o dâră lungă de valuri înspumate, ce se micșorau și dispăreau hăt în urmă, la capătul opus al acestei cărări prelungi. Avionul a aterizat la Copenhaga pe o ploaie mocănească. De-ndată ce-am coborât, grăbiți și zgribuliți, ne-am trezit într-un aeroport uriaș din beton și sticlă, încastrat în grilaje metalice. Părea un oraș cu mai multe etaje, concentrat, cu zeci de holuri, chioșcuri, ghișee, magazine, un inimaginabil labirint prin care ne-am strecurat cu greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Am crezut că sa prăbușit, dar nu era așa. Ea a intrat pe porțile unui castel tainic aflat sub nămeții mari de zăpadă. În palat, pe un tron de gheață, era o prințesă foarte frumoasă, înaltă, cu ochii verzi precum zgribulita iarbă a primăverii, cu un păr alb ca laptele și catifelat ca mătasea și niște mânuțe fragile și albe. Era îmbrăcată într-o rochie de culoarea omătului și o mantie argintie făcută dintr-o zăpadă foarte pufoasă. Pe cap avea
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
trandafiri ce învăluie natura gureșă. Ca un vis de tinerețe ce a vrăjit întreaga viață din casa tuturor viețuitoarelor, curcubeul se aruncă scânteind peste râurile lucii ce se încovoaie după copaci. Toți admiră spectacolul plin de veselie. Broscuțele verzi precum zgribulita iarbă a primăverii se joacă în unda străvezie a apei. Fluturii așezați pe petalele catifelate ale florilor, precum un fir de borangic, șușotesc lin. În văzduhul pur se simte un aer de veselie. Totul în jur este minunat și fermecător
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
faptul că era o iarnă friguroasă, și uneori îl vedeam alergând pe Madison Street în costumul lui alb, prin zăpadă, alergând de-acasă ca să se încălzească în clădirea școlii. Nu arăta niciodată ca și cum i-ar fi îndeajuns de cald, ci zgribulit și bolnăvicios, cu un aer care parcă oprea pe oricine să se apropie de el. Fumând țigări mexicane, se plimba de unul singur pe coridoare, deseori cu un pieptene în mână, pe care și-l trecea prin păr, un păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Te tai! devenea complet, complet imprevizibil. În bine, dar, mai ales, în rău! Părăsit iar, tradus pe față, regresat sub condiția unui paria, cu privirea umedă, Vieme se ghemuiește și se-nchircește iar, la marginea patului, suduind și scâncind încetișor, zgribulit. Ca un câine orfan... Fă cărțile, Frate! Hai! Ardem un poker! își freacă Dănuț palmele. Boss, lasă smiorcăiala, șamane și vino și tu, a treia mână. Treci aici, Masturbici! Treci la ședință. Nu fii manevralgiu, că n-are rost. Să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi făcut față, am preferat să ocolim prin cartierele de blocuri, pe străzi Înguste, unde Bucureștii seamănă cu orice alt oraș de provincie, singura deosebire fiind că e mai murdar, Întîlnești mai multe gropi, iar oamenii par mai obosiți - mergeau zgribuliți, tîrÎndu-și anevoie picioarele, ca niște bolnavi. După ce am ajuns cu chiu cu vai la Arcul de Triumf, Pablo mi-a cerut să virez la dreapta și să opresc pe aleea care duce către Palatul Elisabeta. Tocmai mă pregăteam să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care i-am surghiunit la bucătărie, până au murit). Trebuia să fie o personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde și așa nu știu cum de încăpuseră un
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
În oglinda lumii. Orfan, se identifică cu cel ce este propriul lui Tată. Nemernic de colo pînă colo pe la ușile oamenilor este principiul tuturor bogățiilor Universului. Dar, se va spune, există un singur bătrîn al Timpurilor și mii de copii zgribuliți. Exact: Unitatea se reflectă În miriardele de fațete ale oglinzii lumii. Stan are caracteristicile Omului Primordial: Pota Puri, Omul Gol; posedă starea de copilărie, balya, singurătatea Autogenului, pribegia pentru că este ubicuu, fără tată și fără mamă pentru că s-a identificat
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și drumul spre absolvirea clasei a IV-a îți va fi ușurat. Succes!” Autoarea TESTE DE LIMBA ROMÂNĂ ȘI MATEMATICĂ ROMÂNĂ TESTUL NR. 1 1. Citește textul de mai jos: Un vânt rece de toamnă legăna frunzele copacilor. Vrăbiuța stătea zgribulită pe ramura de cireș. Simțea că este mai frig decât ieri, dar nu prea înțelegea de ce. O cheamă pe prietena ei, Rândunica, dar nu îi răspunse nimeni. Tristă, vrăbiuța zbură în căutarea rândunicii. La marginea unui lac se întâlni cu
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
ai să vezi TIR-uri transportând încontinuu mărfuri, sau vehicule cu turiști. N-ai să remarci panouri publicitare, îmbiindu-te să vizitezi, să rămâi, să cumperi, să cunoști, precum în alte părți. Din loc în loc, albesc doar casele unui sat zgribulit, cufundat în beznă deplină (dacă ceasurile serii sunt avansate), speriat de posibilitatea de a fi reperat de cineva din greșeală. Dacă încerci să cunoști viața într-o asemenea localitate, te vei simți în pielea lui K. - arpentorul din Castelul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
asta se Întâmplă numai În suprema „societate“, omul. À propos și gând la gând cu bucurie: Biosfera n’are și creier; ea are doar senzori prin care Își tatonează drumul, Întotdeauna ocolitor al morții... evolutiv desigur. 6. Față’n față Zgribulit și murat ca un șoarece, rătăceam mai ieri pe străzile drepte, egal distanțate și intersectate la 90 de grade, după dorința unui general țarist, care e Chișinăul. Destinația? Palatul Republicii, acolo unde aveam să mă Încălzesc sufletește Întâlnind prieteni, ai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plumb parcă nu-i aparținea. Când fruntea se prăbuși pe masă, cu un zgomot ascuțit de plescăit de palme, prezentul imediat devenit trecut întinse brațul spre el în colțul în care stătea nemișcat, învăluindu-l ca pe un animal mic, zgribulit, lipsit de apărare. Îl strânse cu putere, până la sufocare, în umbra imensă a mâinii lui frățești. Șezlongul Credo quia absurdum est* (Tertulian) M-am așezat pe iarbă la umbra unui pom înalt, de unde admiram întreaga panoramă a grădinii. Șezlongul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din Marie Claire, vase de tot felul. Mă prefăceam că disting în semiîntunericul care se lăsase, linia unei siluete ecvestre dintr-un tablou de Géricault. Urmăream atent conversația monotonă, cu voce gravă și în surdină, a Agatei cu o prietenă zgribulită și lăcrămoasă 67. Numele Alda imaginează momentul genezei unei picturi a lui Breughel: Bruegel trebuie să fi avut viziunea Turnului Babel privind din iarbă, cu un ochi mic, fantastica cetate care este trunchiul retezat, rămas în picioare, al unui brad
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de afară. Deoarece iarna corpul omului își pierde mai repede căldura, acesta trebuie să mănânce mai mult pentru ași păstra forțele. Frumusețile naturii iarna, ne încântă, sunt multiple și nuanțate, noi și îmbietoare. Iarna e o zână albă Ce vine zgribulită Dar înveselită Și lasă-n jur să cadă Fulgii de zăpadă Cheamă pe copii la joacă Colo-n deal pe derdeluș Oameni de omăt să-și facă Din zăpezile de pluș.” Cum sosește Primăvara Haine noi îmbracă tara În livezi
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
au preparat o oală mare cu supă de legume, ca la nuntă, pe care au distribuit-o apoi celor din preajmă în pahare de plastic. „A fost bună, cum să nu fie bună, erau așa de înghețați săracii și de zgribuliți, ca niște pui de găină. La frig, i-am văzut eu cum se acoperă cu pături, cu ce au și ei mai gros și se strâng așa, unul în altul, parcă sunt niște pui de găină! Tot la ploaia de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă altul pe băncuța de lemn a lui Mircea, ascultam amândoi, vrăjiți, acordurile măiestre ale tuciuriilor atât de zgribuliți și de flămânzi în perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul ăsta zgomotos și anonim, să-i ofer cumva o mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du temps jadis: Mais où sont, măicuță dragă, les neiges d’antan? Duhul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iar. Cum stau cu fața în sus, cu tot clopotul albastru peste mine, pân dind uneori soarele să iasă din nori, am impresia de rătăciri pe ape; vuetul mării îmi întregește impresia. Astă seară a fost aproape frig, lumea era zgribulită; sus în odaie, agreabil și adăpostit. Ce-am făcut în răstimpul acestor două zile, cât nu ți-am scris? Am cumpărat 28 kg. brânză de Brăila și mi s’a făcut de către d na Lemonide și Menaru bulionul; am fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]