234 matches
-
își ridică nemulțumit meșterul privirea spre înalt, Trebuie să mă gândesc și la următoarea problemă, ochii mei văzători și neștiutori se uită în direcția privirii meșterului, dar, spre deosebire de ochii lui deprinși a dibui problemele de dincolo de lumea informă a tencuielii zgrunțuroase, ochii mei bâjbâind încă, Aici unde se presupune a fi cupola îl avem pe Iisus Pantocrator, și firul rar al cuvintelor sale urmează înceata depanare a gândului, liturghia îngerească, în conca absidei o avem pe Maria mijlocitoare cu pruncul Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai mult decât un violoncel uriaș și, când mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-însul, formăm împreună un centaur cu totul altfel decât cel din legendă, real, carnea mea îmbucându-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv ș...ț Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sângele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan în cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
personalitate liniară, architectonic, spiritualizată, chintezențială. Marea învățătură a Parisului este arta de a elimina. Materia grasă, mineralul fără valoare, cuvântul fără greutate, ideia fără într-aripare, hohotul de râs, plânsul zgomotos, atitudinea disgrațioasă, gestul disproporționat, patetismul indiscret, entuziasmul vulcanic, cad lest zgrunțuros, din preocuparea unanimă, în cimitirul mediocru al inutilului. Rămâne esența spiritualizată. Acesta e Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
se îmbină cu semnalele necruțătoare ale traiului curent: "De la gară am mers pe niște străzi ciudate, parcă din vremea fanarioților (Iordache Golescu, Turda), la Floreasca. Lacul scînteia ca fierul înroșit, copacii gravi, apoi după căderea soarelui, peste tot un albastru zgrunțuros și păstos în care ciorile pătrundeau greu. În fond, pe Jianu, autobuze galbene mari ieșeau și intrau în frunzișuri, sub antenele tremurătoare ale reflectoarelor de la Băneasa". De cele mai multe ori avem a face cu un amestec specific de notificări de lecturi
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
-i lase cămașa în portbagaj). l Și mai era ceva. Nichita Stănescu avea pantalonii (albi) murdari la genunchi, din cauză că la gară, anticipându-l pe Soljenițîn, îngenunchease și încercase să sărute pământul strămoșesc regăsit, dar nu dăduse decât peste un asfalt zgrunțuros, plin de funingine. În acest registru stilistic al ridicolului sublim este scrisă întrega evocare, care reușește pentru o clipă să ni-l aducă pe Nichita Stănescu din neant, mai fermecător și mai verosimil decât transpare din exegezele cele mai savante
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
zidurile având aceeași culoare ocru pal a pietrei, ceea ce dă o primă mare unitate de stil întregului oraș. Și curând ne convingem că fațadele sunt chiar din piatră cioplită sau doar aparentă, adică din panouri de ciment cu suprafața exterioară zgrunțuroasă, ca a pietrelor. Și dacă pământul este pietros, el va fi exploatat și decorativ: în parcuri, printre pomi și flori, tronează pietre mari, neregulate, desprinse parcă atunci din munte. A doua caracteristică a orașului este simplitatea majorității construcțiilot prismatice, mari
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
scaune ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele terminații ale unei nopțI ratate alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei șiruri nesfârșite de femei așteptau ceva de la tine
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
a fi definitiv depășite? Mă ascund în clopotul cel mare al bisericii/ și mă rog să nu moară nimeni și să nu fie sărbătoare/ să nu crească dintr-o dată rîul/ și focul să nu răbufnească// mă ascund/ lipit cu spatele la bronzul zgrunțuros/ cu ochii țintă la limba care atîrnă imobilă și ucigătoare// în clopotul cel mare e negură/ dar simt cum palpită o singurătate mai groaznică decît a mea// aburi se ridică din mine și se condensează pe limba de bronz/ o
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
cei de bună credință, pe cei slabi de înger. Despre așa zisele dvs. proze, mie mi se par niște poeme meritorii la care din timp în timp veți simți că trebuie să mai lucrați. Iată, de exemplu, acest Copac: "Cenușie, zgrunțuroasă și aspră e coaja copacului meu. Și sub coajă, miezul moale, de catifea. Oricine, dintr-însul face ce vrea. Prin foc, și coaja și miezul cenușă se fac. Dar inima copacului e tare. în foc se preface în jar. Și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
vorba doar de o descriere acută, dintr-o perspectivă interioară de-o finețe aproape nevrotică, a unei audiții muzicale, am putea crede că va urma cine știe ce aventură spațială demnă de cititorii împătimiți ai unui Frank Herbert: "O muzică nouă, nemaicunoscută, zgrunțuroasă, nărăvașă, a zecimilor de secundă, subatomică, disipativă simți că-i înveselește diafragma, îi învălui, îi zgudui timpanele celofanate cu obișnuitele ritmuri domoale /.../; o fantă difuză peticind aburul de mătase plutitor peste pădurea de conifere, cum prefera el, așezându-se în
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
voi cita integral: Am scris întotdeauna despre singurătate, ură, trufie,/ despre atingeri grele de sudoare,/ despre guri căscate a moarte ori cocoșați de păcate./ Dar cel mai mult despre dragoste am scris,/ cât este de ruptă-n carne, cât de zgrunțuroasă,/ ori, dimpotrivă, sfioasă, blajină și lunecoasă./ Mi-ar fi fost greu să trăiesc fără viermele acesta/ care, cândva, a început să cadă din mine./ M-a tăiat până la unghie,/ chiar și plămânii i-a ronțăit pe margini, lăsându-le franjuri
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
filozofie e să nu fii mimetic. Rîndurile lui Nae Ionescu au curgerea seacă și lapidară a limbii vorbite, stilul său frust, ba chiar arid pînă la aticism, făcînd ca textele să nu-i fie gustate de criticii literari. Aspre și zgrunțuroase sub unghi epic, în contrast izbitor cu moliciunea fastuoasă a zulufilor retorici, articolele lui Nae Ionescu nu plac decît celor care, repudiind smalțul estetic, vor nuanța goală a ideii trăite. Mai mult, tonul lui Nae Ionescu are o buschețe a
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
în întregime. Chinezii care, cu revoluția lor culturală, au schimbat cuvintele dezbină și stăpânește cu agită și stăpânește, replica asiatică la dictonul roman DIVIDE ET IMPERA! Alt predicat. Stockholm, iulie 1977. Băncile suedeze de un granit roșcat, cu stâlpi grei, zgrunțuroși. Am pus mâna în treacăt pe unul din ei... câtă putere, câtă soliditate... Suedia?... Un amestec de forță, viteză, durabilitate străbătută de un ideal naiv, ironizat în alte locuri, dar care aici prinde subit o trăinicie de neclintit ca a
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
întîmplă nimic - dar dincolo de nimic mocnește crima; se știe cîtă migală presupune această aparentă neglijență stilistică - de la imaginea atît de expresivă în nervozitatea ei (Silviu Stavilă) pînă la sunet și montaj. Regizorul are - printre altele - simțul "spunerii firești", al umorului zgrunțuros și al micului gest memorabil (ca mostre de imagini emblematice, de reținut profilul lui Papadopol, la volan - după ce a văzut reglarea de conturi - și acasă, singur la masă, profilul unui om speriat și trist, care a înțeles ("...nu mă supăra
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
alt nivel de expresivitate literară, altul decît cel exclusiv ficțional, unul care tinde spre adevăratele - posibil atroce - "limite interioare"; dar și locul unde, pe un ton uman, înregistrează șocul de a trăi în realitatea imediată ("o lungă scrijelitură pe zidul zgrunțuros al existenței"). "Puzzle-ul de sentimente", oscilația perpetuă între contrarii, între momente de seninătate, împăcare, optimism, chiar extaz și momente disperate, nevrotice, de panică și agonie depresivă; între clipele de grație, de sublimă inspirație și liniște și accesele egocentrice, de
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
atunci strig / ieși / și promit că nu voi mai folosi decît cuvinte ridicate la / putere dacă tot ne-a fost scris să trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și prin "idilele" sale zgrunțuroase precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită cu deprinderile cărturarului. Asemenea unui magnet, ea atrage sensuri tipografice, asocieri culturale: "o țîță de
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
aidoma unui peisaj pe timp de furtună, brăzdat de fulgere paradoxal fertile: „om devastat de propozițiile inutile/ ca o fîntînă vara de fulgere albe care lasă însărcinate/ femeile locului” (Vinul de inimă). Autorul ne oferă un autoportret de-o modestie zgrunțuroasă, de exilat avizat asupra contrastului ce-l întruchipează în raport cu mizeria ambientului epocal, gata a-și detalia, a-și nuanța relativa dizgrație (În secolul ăstora). Dar persiflarea autoscopică e asociată cu una obiectiv-imaginară, spre a nu rămîne datoare lumii maștere. Avem
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
pe viață, poezia mea nu a mers pe trasee blagiene. Într-o măsură asemănătoare producția mea poetică s-a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul devenit tic, în care au repurtat mari succese unii confrați. Mi-a fost dat să asist la spectacolul unor glorii pe care le-am
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
cu maximă precizie tot ce se petrece în respectivele spații. În mod cert, dacă nu vor fi renunțat la lectură, mulți cititori se vor fi luat cu mânile de cap după primele pagini ale romanului lui Radu Aldulescu. Un stil zgrunțuros, aparent străin de orice preocupare pentru artisticitate în care cuvintele se repetă deranjant ("Deși mereu trebuia să fie punctuală cu plata, de multe ori cu ultimii bani din casă. Deși de-a lungul unor ceasuri de flecăreală în doi, aici
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
lui, se "vede" scaunul, întors energic în stânga și-n dreapta de mișcările celui ce stă pe el. Când artistul interpretează rolul evadatului (într-o parabolă politică plină de dramatism, greu de uitat), pe scenă se înalță instantaneu zidul înalt și zgrunțuros care trebuie escaladat. Dan Puric nu se rezumă să joace roluri, el creează, singur, o lume. Când se aprinde lumina în sală și ne ridicăm toți în picioare, ca să-l aplaudăm, frenetic, această lume dispare, ca un miraj. Se retrage
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
blocându-mă într-o rețea de analfabetism monden și umanitar. Patima lor îmi subțiază chiar calitatea de cititor împătimit, încântat de „zgârieturile” pe care le poate lăsa pe suprafața textului. Sunt cărți care cer adorare mută, mângâietoare, nu lectură interpretativă, zgrunțuroasă. Iată ce scrie Lucian Raicu, citat de aceeași Simona Sora: „Jurnalul (și într-un anume sens orice literatură care vrea să intereseze pe lacomul de secrete cititor) presupune neapărat un act sacrificial, o jertfire a «demnității» celui care scrie; o
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul ireductibil al obiectelor din jur. Fie că e atent la mișcarea naturii, la o anumită gestică umană, Vlad Moldovan pândește mereu incongruențele, iregularitățile, „aspectul zgrunțuros” al lucrurilor, menite să (des)compună un imens „dispars”: un cosmos înțeles ca diferență a fiecărui existent față de vecinul lui. În imediată sinonimie, „monstruosul”, „obscena biologie” alcătuiesc nucleul conceptual, imposibil de neglijat, al cărții. Culmea e că una dintre cele
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
un măr, în poalele femeilor tinere" (Tot copil am rămas). Din atari consemnări se încheagă perspectiva poetică a unei solidarități cu cosmosul, retrăită dureros, asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se alină identificîndu-se cu materiile nostalgiei sale. Desigur, acest patetism sumbru, acest revers îndoliat al vitalității ni-i reamintește pe liricii noștri rurali ai generației '60. La
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de „latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului și fărădelegea perpetuă cu care se confruntă: „Pentru crima de-a fi iubit prea mult omul,/ nu mă veți spînzura mai sus decît pomul” (ibidem). Textura zgrunțuroasă, migălită totuși, de-o apreciabilă armonie dolorică, a versurilor lui George Dan îmi îndreaptă gîndul către un fachir care se întinde, aparent calm, pe patul său de cuie.
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa mănunchiul în miriște. În urmă. Totul rămâne în urmă. Ce era chiar seceratul acela, dacă nu propria ei resemnare? Se săturase, și totuși accepta. Era sătulă până peste cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]