113 matches
-
său de vântul imprevizibil al tristeții și ghinionului. La înmormântarea mamei sale, îl văzusem umblând ca prin ceață, copleșit de durere. Poate ar fi trebuit să stau mai mult de vorbă cu el, dar eram eu însumi prea amețit, prea zguduit pentru a-i fi de ajutor. Câteva îmbrățișări, câteva lacrimi vărsate și cam atât. Pe urmă, el s-a întors la Ann Arbor și am pierdut legătura. Mă consider principalul vinovat, dar Tom era suficient de mare ca să poată prelua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
această prietenie, Încît cred uneori că ei mă pot ajuta. Ați sărutat vreodată un mort? Da, așa cum săruți o icoană de lemn, rece și Împietrită. Dacă nu vă gîndiți la moarte În general, ci la moartea dumneavoastră personală, vă simțiți zguduit, adică vă pare rău de dumneavoastră sau vă gîndiți la persoanele dragi pe care nu le veți mai putea vedea? Aici intervine iar egoismul meu funciar - Îmi pare rău de mine. Preferați să muriți deplin conștient sau vreți să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deosebit. 29 martie. La fel, pace și liniște În toată lumea. Nici măcar Berlusconi nu face vreo boroboață. 30 martie, ora 13:55. Planeta Începe să se scuture ca un cățel ud. În aproape toată lumea se produc seisme de intensități diferite. E zguduită până și Scoția, care nu mai avusese de-a face cu un cutremur de atâta timp, Încât oamenii nici nu mai știau cum se scria corect cuvântul. Raport oficial privind evenimentele petrecute În primăvara și vara lui 2012, cunoscute sub
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și mai multă emoție, furie, sarcasm, mai multă melancolie, durere cât mai multă, până când, nu un juriu oficial ci o inteligență, o sensibilitate Întâmplătoare va fi măcar pasager zguduită. Ori măcar clintită, măcar tușată. Așa stăteau lucrurile! Nu ne credeam niște artiști extraordinari, Însă măcar mizam pe un public extraordinar. Capabil să presimtă arta acolo unde noi Îi ofeream aparența unui amănunt cotidian. În plus, un public mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Am o alergie, știți. Cel mai mic... cel mai slab... cel mai slab curent mă, mă aiurește, pur și simplu, pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din casele de toleranță oligofrenilor securistici fortificați rapid În vile cu garduri de oțel cu vizor, ca să apucăm acum vremea gorilelor pe planeta dobitocilor și a turbării În așteptarea nu știu cui, Într-o nouă eră cînd oamenii mor mai frenetic, mai zguduit, mai uimiți ca niciodată, iluziile s-au făcut terci, nu asta e America pe care-o visam. Așadar Încă nu e gata. Totuși nu cred că aș face pactul lui Goethe, doar aș repune În funcțiune ghilotina. O Întîmplare povestită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd mă Îndepărtez. Afară Îmi recapăt stăpînirea de sine. Arăt cu degetul mare spre camera de interogatorii. — Nu-i Întreg. La cap n pula mea. Nu-i da cafea labagiului, șuier eu spre bietul bulangiu În uniformă care e puțin zguduit. — Bine, șefule, zice el cu umilință. Îmi place ofițerul ăsta. Îmi place să mi se spună „șefule“. E un termen cu care unii bulangii de prin zonă o să trebuiască să se obișnuiască cînd o să fiu promovat! să-mi bag pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
singurului ei copil, pe 8 iunie 190317. Tot ce știm despre reacția lui Michel la moartea Fernandei provine de la Yourcenar și este detaliat în Amintiri pioase, mai ales sentimentul că Michel nu fusese totuși copleșit de durere, deși se arăta zguduit și îndurerat. Michel avea acum 50 de ani, era văduv pentru a doua oară în patru ani și era un jucător de cărți înrăit. Înalt, încă chipeș, slab ca un țâr, arăta ca cineva care tocmai descinsese din opereta Văduvul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
autentic. Principiul grec și principiul latin vin de la periferia sa și îi sînt anterioare; principiul creștin vine din Asia, iar el nu se va răspîndi în Europa decît la finele primului său mileniu. Toate aceste principii aveau să fie frămîntate, zguduite, amestecate în învălmășeala de popoare cucerite, cuceritoare, latinizate, germanizate, slavizate, înainte de a ajunge să se înlănțuie și să se înfrunte. Atunci cînd cauți să afli esența Europei, nu găsești decît un "spirit european" evanescent și sterilizat. Cînd îți închipui că
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și regândire prin istoricizare a memoriei europene, prin care să se pună bazele unei comuniuni transnaționale prin justă și completă recunoaștere a suferinței Celuilalt, prin recunoașterea lui Tu ca Eu îndurerat. Jan Patoțka sugera același lucru pe temeiul „solidarității celor zguduiți”, o posibilă experiență comună de durere și pierdere ce s-ar putea constitui prin meditația morală asupra tragediei Primului Război Mondial. Patoțka spera să se poată naște astfel o morală seculară a continentului, în care rolul ocupat îndeobște de referința transcendentală să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bunuri, iar statul are nevoie de bani, se vede privat de aceste bunuri la 2 noiembrie 1789 și dotat cu o "constituție civilă" la 12 iulie 1790 fără să se fi cerut părerea papei sau a regelui. Biserica este deci zguduită, preoții transformați în funcționari. În cîteva luni s-a prăbușit sistemul în care trăia Franța de secole. Reconstrucția. Trebuia deci reconstruit un altul dar acum, ținînd cont de realități. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 26 august 1789 pronunță
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al humorului Cuvînt explicativ al autorului Postfață Indice de nume Anexă Cuprins Cuvînt înainte Oricît de paradoxal ar putea să sune, nu e cazul să ne îndoim că tragismul profund al războiului mondial pregătește terenul fratelui său geamăn, humorul. Sufletul zguduit caută o reparație pentru toate durerile și grozăviile distrugerii și o află numai într-o privire asupra lumii, care, cu o inimă curajoasă, nu-și pierde credința în valoarea vieții și în noblețea umanității. Humorul aduce un suflu de libertate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și modulațiile vocii, strigătele, tăcerile. "Dar cum? se va spune, întreabă omul cu paradoxul, aceste accente atât de plângărețe, atât de dureroase, pe care mama aceasta le smulge din măruntaiele ei, și din cauza cărora ale mele sunt atât de profund zguduite, nu sentimentul prezent le produce, nu el inspiră disperarea? Deloc; și dovada este că ele sunt cântărite; că fac parte dintr-un sistem de declamație; că mai jos sau mai sus de a douăzecea parte dintr-un sfert de ton
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]